Aflat la putere de 26 de ani, Lukașenka - supranumit în presa occidentală și „ultimul dictator din Europa” - a câștigat pe 9 august un nou mandat, al șaselea consecutiv. Cu peste 80% din voturi, spun datele oficiale. Dar opoziția și oamenii de pe stradă contestă acest rezultat pe care îl consideră măsluit și cere noi alegeri sub control internațional.
Europa Liberă a stat de vorbă cu istoricul și politicianul de la Chișinău, Virgiliu Pîslariuc.
Europa Liberă: Dl Pîslariuc, aș vrea să ne împărtășiți Dvs., în primul rând, niște gânduri pe care le aveți în aceste zile în legătură cu mișcările sociale care se produc în Belarus. Se întreabă lumea dacă Lukașenka pleacă. Dvs. ce răspuns aveți, pentru Dvs., la această întrebare?
Virgiliu Pîslariuc: „Sigur că acum atenția publică internațională este îndreptată înspre ceea ce se întâmplă în Belarus, întrucât Belarusul este considerat cumva ultima dictatură europeană. Evident că pentru foarte multă lume și, sincer vă spun, și pentru mine a apărut acea extraordinară mișcare, mobilizare populară cumva ca un miracol, fiindcă noi cunoaștem despre faptul că președintele Lukașenka a știut foarte bine să se mențină la putere timp de 26 de ani. El este unul dintre cei mai longevivi conducători de stat. A fost foarte abil, a știut să manevreze foarte bine între opțiunea pro-rusă și pro-europeană; atunci când i-a trebuit, el a găsit acest echilibru. Și totuși, el acum se confruntă cu niște mișcări populare, mișcări sociale și politice, mai degrabă am spune, fără precedent. Da, au mai fost în 2010, dacă ne aducem aminte, unele mișcări destul de radicale împotriva sa, dar el a știut să se mențină. Dar acum ceea ce se întâmplă, totuși are un caracter inedit. În primul rând, cred că putem spune că el a exagerat și a exagerat foarte mult sprijinul pe care și l-a dorit.
Deci, acele 80 la sută, chiar dacă sondajele și preferințele care au fost calculate prin diferite sondaje în vara anului acesta dădeau o schimbare de preferințe în privința următorului președinte. Și totuși, cu toate acestea, el reușește să-și „deseneze”, cum spun analiștii, cele 80 la sută care evident au șocat, fiindcă realitatea era dacă nu absolut inversă, dar în percepția aceasta publică și faptul că lumea a ieșit la proteste într-un număr atât de mare arată că, poate, este timpul schimbării.
Dar în primele zile când a fost acel răspuns absolut disproporțional prin instituțiile de forță, fiindcă noi știm că el se menține, în primul rând, datorită aparatului său represiv, pe care l-am văzut extrem de violent, extrem de feroce.
Chiar pentru începutul secolului XXI în Europa nu mi-am imaginat că imaginea unui dictator va ieși din..., acele instituții de forță vor ieși cumva din romanele lui Orwell cu această cruzime extraordinară față de manifestanții pașnici și noi vom avea informații tot mai multe și mai multe de acest gen. Dar totuși el a reușit să reziste, a reușit nu fără ajutorul președintelui Putin, care poate nu în mod direct, dar noi observăm că el îi acordă o susținere, un sprijin mediatic foarte consistent. Și în condițiile moderne, noi zicem ale unui război hibrid, când lupta pentru mințile oamenilor este principala caracteristică, de fapt, acest sprijin și acest atac foarte puternic de dezinformare sigur că a jucat un rol important și șansele dacă nu s-au echilibrat, cel puțin, președintele Lukașenka a supraviețuit acestui prim val. Acum noi putem vorbi despre o perioadă în care se vor testa foarte mult nervii fiecărei părți sau disponibilitatea de rezistență a fiecărei părți. Pe de o parte, noi vedem că chiar și astăzi se fac foarte multe manifestații antiguvernamentale, pe de altă parte, se fac și contramanifestațiile cele pe care în primele zile după alegeri nu le vedea nimeni, dar acum treptat-treptat se încearcă cumva această echilibrare a situației. Dar rămâne de văzut, fiindcă pe plan internațional, practic, în afară de câteva state din fostul CSI, inclusiv Republica Moldova, prin acest gest absolut pripit și neinspirat, după părerea mea, a președintelui Dodon, care s-a grăbit să recunoască niște alegeri care vădit aveau toate caracteristicile unei măsluiri, ridică tot felul de semne de întrebare. Dar, în rest, Occidentul și majoritatea, noi vedem că tot mai multe state declară că ele nu recunosc aceste alegeri și una din cererile opoziției este acum repetarea alegerilor care să fie libere și corecte.”
Europa Liberă: Există observatori dintre cei care privesc lucrurile din punct de vedere ce se poate întâmpla în continuare și există parcă întrebarea: dacă pleacă Lukașenka, cât de mare este șansa Rusiei de a lua sub control această țară – Belarus? Și acești observatori cred că șansele sunt mari și că asta ar fi, de fapt, cea mai mare problemă în actuala criză. Cum priviți Dvs., din perspectiva unui istoric, a unui politician, ceea ce se poate întâmpla în continuare dacă, eventual, Lukașenka pleacă?
Virgiliu Pîslariuc: „Într-adevăr, aceste manifestații au primit foarte clar o conotație anti-dictator, anti-Lukașenka. Deci, noi observăm că, chiar și în lipsa unui lider național, totuși a fost o mișcare foarte pronunțată contra. Și eu cred că dilema cea mai mare care a fost și de ce a mai zăbovit sprijinul pentru Lukașenka – și asta e părerea mai multor analiști – e că Putin încă nu a găsit soluția, nu a găsit un înlocuitor. Este evident că cu această imagine publică Lukașenka nu va putea să se mențină decât prin violență și prin sânge și este evident că nimeni nu va dori să-și lege cumva imaginea de figura unui asemenea dictator. Este clar că ne aflăm în ultimele săptămâni, luni ale domniei lui Lukașenka. Eu nu cred că el are mai multe resurse, deci încrederea în el se apropie de limita zero de credit, practic s-a epuizat, dar problema e cine va fi în locul său. Evident că legăturile și economice, și spirituale, și culturale ale Belarusului sunt cu Rusia. Noi știm că 70 la sută din datoriile pe care le are Belarusul sunt față de Rusia și asta ne duce spre ideea că poate să fie găsit cineva din anturajul lui Lukașenka, cineva care o să fie mai mult sau mai puțin credibil, chiar din rândul opozanților, fiindcă au ieșit câteva personalități care erau atașate de relațiile de prietenie cu Rusia, dar iarăși aici cuvântul îl va avea de spus poporul din Belarus, fiindcă va fi până la urmă o problemă de opțiune. Când se întâmplă asemenea mișcări radicale foarte serioase, se pune și problema continuării parcursului. Probabil, acum în fața poporului belarus va fi dilema: cum de mers? Cred că această dilemă, pe care, repet, Lukașenka a jucat-o foarte abil, ne aducem aminte că, cu o săptămână-două înainte de alegeri, au fost arestați câțiva militari din acei mercenari ruși și s-a făcut foarte mult tam-tam pe cartea antirusească, ca peste o săptămână să se întoarcă placa. Deci, acolo lucrurile nu sunt foarte clare, dar sigur că aici un rol important îl va juca și poziția Occidentului, Europei, a statelor vecine, fiindcă Belarusul totuși se află geografic în centrul Europei și joacă un rol important între spațiul rusesc, post-sovietic și Europa, și Occident. De aceea, aceste negocieri între Occident și Rusia se vor purta și se poartă cu siguranță și cred că se va găsi, eu bănuiesc că cel puțin se caută acum o soluție. Important este să se evite jertfele, fiindcă, din câte se vede, Lukașenka este disperat și este gata să repornească aparatul represiv și noi nu știm ce consecințe va avea acest lucru.”
Europa Liberă: Dar Dvs. câtă șansă dați direcției pro-vestice a Belarusului în continuare?
Virgiliu Pîslariuc: „Nu poți schimba foarte ușor percepția oamenilor. Cel puțin, o bună parte, mai mult de jumătate din belaruși totuși se simt confortabil încă în acest spațiu post-sovietic, în această alianță, legătură cu Rusia, deoarece ei mai sunt conectați. Pe de altă parte, în ultimii ani observăm că foarte mulți belaruși cumva își leagă viitorul de spațiul european, de țările baltice, Polonia. Cu Polonia, Belarusul a avut legături istorice și culturale de secole, deci ei au un fond spiritual comun. Deci, aici este încă greu de prognozat. Eu aș da 50 la 50, dar totuși depinde, fiindcă în asemenea cazuri istoria arată că anumite evenimente pot schimba radical uneori cursul lucrurilor, cursul evenimentelor și totul este posibil, adică totul se joacă încă în cazul Republicii Belarus.”
Europa Liberă: Schimbăm fila, dle Pîslariuc, și aș vrea să vă întreb acum un pic mai atent despre cazul Navalnîi, care s-a întâmplat tot în aceste zile. Cum priviți la acest caz?
Virgiliu Pîslariuc: „Aici au apărut trei ipoteze din ceea ce am auzim din presă, că ar fi fost implicat elementul criminal, fiindcă se știe foarte bine că Navalnîi a fost un luptător activ contra corupției și reportajele sale deranjau foarte mult, inclusiv înalți funcționari din regimul lui Putin și nu poate fi exclusă după modul în care s-a acționat aici o încercare de răzbunare, de asasinat. Altă ipoteză ar fi că s-ar putea să existe înțelegeri la nivelul instituțiilor de forță, se discută despre celebrele turnuri ale Kremlinului care nu neapărat merg în unison și ar fi fost și „opera” acestor neînțelegeri. Și o a treia ipoteză e că ar fi fost politic mai puțin, iarăși ca să se arate la nivelul cel mai înalt, nu s-a dorit poate asasinarea lui, ci s-a încercat sperierea, intimidarea lui, dar putem să vorbim și de nivelul de incompetență la nivelul serviciilor secrete, s-a exagerat și s-a ajuns la această situație. Adică iarăși noi avem destul de puțină informație. Cu siguranță că acest caz a schimbat, a turnat cumva gaz pe foc în societatea rusă, inclusiv pe fundalul celor întâmplate în ultimele luni și această luare a responsabilității absolute a lui Putin, când el practic și-a deschis drumul spre un nou mandat, spre o domnie viageră. De asemenea situația legată de pandemie, această incertitudine și, evident, acele probleme care s-au produs la periferii, bunăoară, cazul Habarovsk. Deci în toamnă vor avea loc alegeri în Rusia și nu este exclus că acest atentat, hai să-i spunem așa, va schimba însăși structura sau raportul de forțe din interior. Nu știu dacă chiar foarte deranjant va fi pentru Putin, dar, în orice caz, Navalnîi dacă reușește să supraviețuiască, și noi îi dorim sincer acest lucru și sperăm, fiindcă vin semnale că situația lui s-a stabilizat. El va deveni sigur că o voce și mai puternică în lupta contra regimului actual din Rusia.”
Europa Liberă: Dar regimuri ca cel al lui Putin de ce au nevoie de asemenea cazuri - cazul Navalnîi, cazul Nemțov - sau este o simplă răzbunare, din punctul Dvs. de vedere, pentru simplul motiv că îndrăznesc să se pună în poară cu atotputernicii?
Virgiliu Pîslariuc: „După cum cunoaștem din istoria Rusiei imperiale, nu întotdeauna aceste „comenzi” vin neapărat chiar de foarte sus. Adesea anturajul sau niște jucători exagerează, încearcă cumva să intuiască dorința celor de la Kremlin. Repet, eu înclin ultimul să cred că Putin avea nevoie acum de cazul Navalnîi, inclusiv în condițiile în care se duc aceste negocieri pentru Belarus și problema cu Habarovskul lâncezește, dar ea oricum se menține. Deci, acest caz a arătat că sistemul poate ieși de sub control, pentru că, vă dați seama, noi vorbim aici de Rusia, este vorba de sute de milioane, este vorba de oameni, este vorba de un aparat birocratic, inclusiv de forță care până acum a fost controlat mai mult sau mai puțin, dar nu-i exclus că se uzează, are nevoie de alte metode și nu este exclus că cineva începe să joace altfel decât și-ar dori una din structurile Kremlinului. Cu siguranță, acest atentat sau acest caz va schimba configurația de forțe și, în cazul în care Alexei Navalnîi reușește să supraviețuiască și să revină în politică, el va deveni un jucător puternic, întrucât el sigur că va deveni un simbol al rezistenței și, efectiv, victima acestui regim.”
Europa Liberă: Aș prefera totuși să rămânem, deocamdată, la etapa responsabilității. După părerea Dvs., cine trebuie să poarte responsabilitate pentru astfel de cazuri sau regimul poate fi absolvit de responsabilitate, chiar dacă admitem că din alt turn s-a dat ordinul sau s-a exagerat?
Virgiliu Pîslariuc: „Una este responsabilitatea juridică. Cu siguranță, Putin are o responsabilitate politică pentru ceea ce s-a întâmplat, pentru că, în general, când îți asumi întreaga responsabilitate, mai ales ceea ce s-a întâmplat după schimbarea Constituției, acum practic tot ce se face în Rusia sigur că cumva este perceput ca un semnal venit de sus. Deci, politic, sigur că el va avea de plătit și faptul că i s-a permis să meargă în Germania arată că el acum încearcă să joace mai puțin dur în acest caz sau, cel puțin, este mai conciliant, fiindcă până la urmă nu știm dacă medicii din Omsk ar fi putut să-l trateze, iar în Germania responsabilitatea aceasta este plasată pe altcineva. Cred că va fi inițiată o anchetă, ca și în cazul lui Nemțov sau în multe alte cazuri, fiindcă în Rusia asasinatul și atentatele politice, din păcate, au fost prezente în timpul domniei lui Putin și cu siguranță ele vor fi legate acum de figura conducătorului, vrem noi sau nu vrem. Și cred că iarăși opinia publică și politic va deconta inclusiv cazul Navalnîi pe seama lui Putin.”
Europa Liberă: Dar elemente din astea care se promovează prin presă și sunt sigură că ați observat asta că adică omul este în comă, iar din surse oficiale vin informații că în afară de alcool și ciocolată în sângele domniei sale nu s-a depistat nimic. Elementele acestea ce rol au?
Virgiliu Pîslariuc: „E clar că asta este dezinformare, sunt metodele moderne de contracarare, dacă vreți, inclusiv politică. Deci, această dezinformare și războiul acesta hibrid sau ceea ce numim noi soft power, încercarea aceasta de a schimba percepția publică devine mult mai importantă decât forța brută, hai să spunem așa, invaziile ș.a.m.d. S-a început o dezinformare, un flux, un atac foarte puternic pentru ca cetățeanul, consumatorul de știri să fie derutat, adică se urmărește derutarea publicului. Și toate aceste aruncări de falsuri au menirea tocmai să pună la îndoială orice informație care vine, deci sunt metodele de control, de manipulare a populației care, vedem și în acest caz, funcționează foarte bine. S-au dat mai multe mesaje controversate, inclusiv din partea oficialilor, tocmai pentru ca lumea să nu-și poată crea o percepție consolidată. Dar oricum adevărul, mai devreme sau mai târziu, va ajunge la mai mulți oameni, însă, deocamdată, suntem la această etapă de incertitudine și până nu vom afla mai multe despre adevărata cauză a problemelor lui Alexei Navalnîi, și sperăm că ele vor fi date cât mai devreme, fiindcă acum sunt tot felul de preparate foarte sofisticate care cine știe cum funcționează și acționează.”
