Într-un interviu pentru Europa Liberă, Iastrebceak spune că, dincolo de relația comercială dintre Moldovagaz și Gazprom, asigurarea Republicii Moldova cu gaze rusești are și o componentă politică.
„Cred că reprezentanții politici de la Tiraspol și Chișinău, Vitali Ignatiev și Oleg Serebrian, ar putea elabora o adresare comună către Federația Rusă sau, cel puțin, către Gazprom, pentru a ajuta câtuși de puțin tratativelor comerciale privind livrarea gazelor”, susține fostul negociator.
Iastrebceak mai crede că autoritățile moldovene „încearcă să demonstreze cuiva că se pot descurca fără gazul rusesc”, în loc să-și respecte angajamentele contractuale cu Gazprom, în special auditul datoriilor Moldovagaz, și să discute direct cu Kremlinul problema deficitului de gaze.
„Chișinăul a folosit orice posibilitate ca să nu-și respecte angajamentele contractuale. Trebuie de comunicat și de ajuns la o înțelegere cu Rusia. Nu trebuie folosită retorica radicală, care, uneori, o depășește pe cea din Ucraina”, opinează fostul negociator transnistrean.
De cealaltă parte, Transnistria nu are soluții în această situație de criză, fiind dependentă în totalitate de volumul de gaze oferit de Moldovagaz. „Intriga momentului este, doar la prima vedere, cine va câștiga lupta pentru gazul rusesc”, spune Iastrebceak. În realitate, problema este mult mai complexă, spune el.
„Tiraspolul va folosi toate posibilitățile pentru a-și ajuta populația, deși deja se vede că nu prea mai are posibilități. Iar Chișinăul se pare că subestimează ceea la ce Tiraspolul, teoretic, ar putea recurge și anume să extragă neautorizat gaze”, explică Iastrebceak. „Tiraspolul nu folosește această opțiune din mai multe motive, dar ea există, iar punerea ei în practică va fi o decizie dureroasă pentru toată regiunea, inclusiv pentru Ucraina, care ar rata plățile pentru tranzitul gazelor” precizează fostul politician transnistrean.
„Chișinăul putea ajunge la o înțelegere cu MGRES”
Vladimir Iastrebceak admite că, în actuala criză energetică, cele două maluri ale Nistrului s-ar afla în aceeași barcă, fiind interdependente, dar crede că autoritățile de la Chișinău nu sunt neapărat dispuse să coopereze cu malul stâng. „Chiar dacă ne aflăm în aceeași barcă, nu trebuie să dăm cu vâsla în partener, dar impresia mea este că, uneori, Chișinăul face asta”, afirmă Iastrebceak.
El consideră că autoritățile de la Chișinău puteau ajunge la o înțelegere cu centrala de la Cuciurgan (MGRES), pentru a prelungi livrările de curent electric, fie și în cantități limitate, dar la un preț avantajos: „Pentru a nu admite o creștere atât de mare a tarifelor achitate de oameni, Chișinăul trebuia să folosească această opțiune, în loc să se bucure că ia curent din România la preț dublu față de cel propus de MGRES și chiar de cinci ori mai mare în orele de vârf”.
Iastrebceak preia retorica actualului negociator șef de la Tiraspolul și afirmă că discuțiile despre gestionarea crizei energetice pe ambele maluri ale Nistrului nu pot avea loc separat de celelalte probleme de pe agenda negocierilor, inclusiv cele din sectorul bancar.
„Nu este o problemă izolată, am făcut schimb de energie electrică și gaze și atât (...) Dacă autoritățile de la Chișinău își dorește acțiuni coordonate pentru a raționaliza consumul de energie, atunci haideți să cumpărăm resurse energetice mai ieftine, în loc să le ținem la hotar”, afirmă el.
„Transnistria a trăit până acum în condiții de seră”
Fostul politician de la Tiraspol susține că actuala administrație a regiunii întreprinde măsuri dure și nepopulare pentru a raționaliza consumul, de exemplu, a oprit parțial industria, a limitat livrarea apei calde, a deconectat parțial agentul termic și a prelungit vacanța elevilor. Iastrebceak spune că populația acceptă cu înțelegere aceste măsuri, inclusiv pentru că a primit asigurări că tarifele nu vor fi majorate: „Da, cel mai probabil, s-ar putea să înghețăm, dar nu vom plăti mai mult”.
Fostul politician de la Tiraspol recunoaște că regiunea transnistreană se confruntă, în premieră, cu un deficit de gaze naturale pe care le utiliza până acum în condiții preferențiale. „Transnistria a trăit până acum în condiții de seră. Folosea gazul rusesc pe care se crede eronat că nu-l achita. Mereu l-a achitat, doar că plățile nu erau transferate la Gazprom, dar într-un cont bancar special și erau folosite pentru necesitățile regiunii”, explică Iastrebceak. „Acum, în situația în care fizic nu avem gaze naturale, va fi foarte dificil”, conchide Vladimir Iastrebceak.
