Ministerul de Externe s-a alăturat criticilor adresate de partidele și politicienii Blocului ACUM președintelui Igor Dodon după discursul acestuia la Adunarea Generală ONU, în care Dodon a cerut comunității internaționale să recunoască și respecte neutralitatea Moldovei, dar nu a cerut același lucru și Rusiei. Faptul că nu s-a cerut expres retragerea forțelor militare ruse din Republicii Moldova „constituie o abordare dezechilibrată a politicii externe”, a spus ministerul într-un comunicat. Despre discursul președintelui la ONU și reacțiile la discurs, o discuţie cu Vladimir Socor, analistul fundației americane Jamestown Foundation.
Vladimir Socor: „Eu n-aș califica discursul dlui Dodon nici ca pozitiv, nici ca negativ, ci ca întristător. El ne întristează, deoarece reflectă niște realități triste. Anume aceste realități le-a expus dl Dodon chiar la începutul discursului său. Citez: „Situația este de-a dreptul dramatică: numărul nou-născuților s-a redus de trei ori; populația rămasă în țară este în descreștere cu 30 la sută; unii indicatori economici nici astăzi nu au revenit la nivelul anului 1990; mai mult de jumătate din populația economică activă muncește peste hotare; depopularea masivă este o amenințare reală împotriva viabilității statului”. Iată un prim motiv de întristare.
În același timp, trebuie să ținem seama în mod obligatoriu de faptul că dl Dodon reprezintă cel puțin o jumătate din alegătorii din Republica Moldova, iar preferința pentru o orientare rusească față de o orientare europeană aparține unei jumătăți din electoratul Republicii Moldova. Acestea sunt realități de care nu putem să nu ținem seama. Și anume în această lumină putem să analizăm partea de politică externă din discursul dlui Dodon.
Remarc câteva note noi, pot spune fără precedent, în interpretarea dlui Dodon despre neutralitate. El nu mai vorbește despre „garantarea internațională a neutralității”, el solicită „recunoașterea internațională”.”
Europa Liberă: Și este o diferență?
Vladimir Socor: „Sigur. „Garantarea internațională” înseamnă că un număr de mari puteri ar negocia între ele și s-ar pune de acord asupra unui mecanism concret de garantare a neutralității Republicii Moldova.
Recunoașterea, simpla recunoaștere nu implică niciun mecanism de garantare, de apărare, de protejare a neutralității. Recunoașterea este o simplă hârtie fără valoare operațională. De exemplu, neutralitatea Turkmenistanului este recunoscută printr-o rezoluție a Adunării Generale a Națiunilor Unite, votată acum aproape 20 de ani. Această rezoluție nu are nicio valoare practică. Un agresor poate să atace sau să șantajeze Turkmenistanul fără nicio consecință pe plan internațional.
Vedem că dl Dodon a renunțat la ideea de garantare internațională [a neutralității]...
Dl Dodon, mânat de motive valide, a solicitat de câțiva ani încoace garantarea internațională de către marile puteri a neutralității Republicii Moldova. Noi în discuțiile noastre, dna Valentina, am relevat de mai multe ori faptul că garantarea era imposibilă, nicio mare putere nu ar consimți să garanteze neutralitatea Republicii Moldova. A fost o utopie. Și, într-adevăr, vedem că dl Dodon a renunțat la ideea de garantare internațională.”
Europa Liberă: Da, Dvs. ați declarat Europei Libere că ar fi o naivitate din partea lui Igor Dodon să-și imagineze că va obține garanții de securitate pentru neutralitate...
Vladimir Socor: „De asemenea, dl Dodon pentru prima dată vorbește despre „neutralitate militară” – o notă nouă. Nu sunt sigur ce are în vedere dl Dodon prin această distincție, pot să presupun, poate chiar să speculez un pic, că are în vedere că Republica Moldova nu ar adera la nicio alianță militară, dar, pe de altă parte, că Republica Moldova are mână liberă să dezvolte relațiile cu Uniunea Europeană, fără implicații militare. Cred că aceasta este semnificația formulei noi de „neutralitate militară”.
Cineva, poate Moscova, ar putea să obiecteze că integrarea europeană a Republicii Moldova poate să constituie o încălcare a neutralității. Iată de ce dl Dodon subliniază că este vorba „neutralitate militară”.”
Europa Liberă: Dar acum la Chișinău a fost criticat Igor Dodon de toate partidele importante, cu excepția socialiștilor, PSRM, pentru acest discurs rostit la Adunarea Generală a ONU. Inclusiv Partidul Acțiune și Solidaritate, care o are în frunte pe Maia Sandu, își exprimă dezacordul față de poziția, așa cum o numesc ei, „incoerentă și inconsecventă” a președintelui Dodon în problema prezenței trupelor militare rusești aflate ilegal pe teritoriul Republicii Moldova.
Vladimir Socor: „Dl Dodon face un mare pas înapoi în comparație cu rezoluția votată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite anul trecut despre retragerea trupelor rusești.”
Europa Liberă: Dar Dvs. îmi amintesc că ați spus că acea rezoluție propusă de guvernarea lui Plahotniuc a fost praf în ochi?
Vladimir Socor: „În mare parte, da. În general, rezoluțiile Adunării Generale nu au valoare practică. Au valoare, în cel mai bun caz, de simbol. Dar rezoluția de anul trecut a fost limitată de faptul că admite staționarea în continuare a trupelor zise pacificatoare ale Rusiei. Deși titlul rezoluției induce în eroare – titlul vorbește despre retragerea completă și necondiționată, dar în corpul rezoluției nu se vorbește nici despre retragerea completă, nici necondiționată, ci dimpotrivă se acordă posibilitatea trupelor zise de pacificare să rămână pe termen nedefinit. Deci, acestea sunt marile, gravele limitări ale rezoluției de anul trecut.
Aceasta a fost poziția Rusiei timp de aproape 20 de ani și o vedem acum reflectată în discursul dlui Dodon…
Dar dl Dodon face un pas înapoi chiar și de la acea rezoluție, ne mai cerând retragerea trupelor rusești, ci dimpotrivă. Pasul înapoi este chiar de-a dreptul grav – dl Dodon spune că va dispărea necesitatea operațiunilor de pacificare abia după soluționarea deplină a conflictului din Transnistria. Este exact poziția Rusiei, care condiționează retragerea trupelor ei de soluționarea prealabilă și deplină a conflictului din Transnistria. Aceasta a fost poziția Rusiei timp de aproape 20 de ani și o vedem acum reflectată în discursul dlui Dodon.”
Europa Liberă: Unii acreditează ideea că Guvernul de la Chișinău ar fi pierdut definitiv controlul asupra politicii externe prin acest discurs pe care l-a rostit Igor Dodon în cadrul dezbaterilor ale sesiunii Adunării Generale ONU, nefiind coordonată cu Guvernul.
Vladimir Socor: „Noțiunea aceasta a „pierderii definitive a controlului” am văzut-o din partea unui politician, actualmente lider al partidului dlui Plahotniuc. Eu nu iau în serios această declarație. Nu e vorba nici despre pierderea completă, nici despre pierderea definitivă. Avem un Guvern de coaliție în care atribuțiile sunt împărțite. Deci, președintele și Guvernul au două poziții diferite în această problemă.
Pe de altă parte, tot dl Dodon spune în discursul său că orice rezolvare a problemei Transnistriei trebuie să fie bazată pe consens în coaliție și pe consens între Președinție, Parlament și Guvern. Și această remarcă este în armonie cu ceea ce a spus dl Dodon și până acum, și anume că rezolvarea problemei Transnistriei nu poate fi un obiectiv imediat sau urgent, deoarece ar scinda coaliția de guvernare și trebuie întâi creat un consens pe interior, după care consensul pe interior va fi comunicat partenerilor din formatul „5+2”. Fapt pe care, din nou, dl Dodon îl confirmă în discursul său de la Națiunile Unite.
Igor Dodon ar fi trebuit să facă apel la Rusia să-și retragă armata…
Pe mine acest fapt mă liniștește întrucâtva, deoarece eu nu sunt deloc de părere că acest conflict din Transnistria poate fi rezolvat în viitorul apropiat. Nu poate fi rezolvat în viitorul apropiat, fără a distruge statul Republica Moldova. Întâi avem nevoie de regenerarea statului Republica Moldova, de domnia legii în Republica Moldova și de reconstruirea instituțiilor statului. Dacă rezolvarea problemei Transnistriei, prin reintegrarea într-un mod sau altul a Transnistriei, se petrece fără domnia legii în Republica Moldova și fără reconstruirea instituțiilor propriului stat, atunci efectul rezolvării va fi dezorganizarea finală a statului.”
Europa Liberă: Și totuși, partidul Maiei Sandu, Partidul Acțiune și Solidaritate, și-a reiterat ferm poziția: „Retragerea imediată a trupelor Federației Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova este singura modalitate de a recunoaște și respecta caracterul suveran și indivizibil al statului și condiția numărul unu pentru soluționarea diferendului transnistrean”.
Vladimir Socor: „Desigur, aceasta este exact și opinia mea.”
Europa Liberă: De ce Igor Dodon nu s-a adresat Rusiei să-și retragă armata?
Vladimir Socor: „Foarte bună întrebare. Igor Dodon ar fi trebuit să facă apel la Rusia să-și retragă armata. Mai mult decât atât, dânsul ar fi putut să citeze principiul consimțământul statului-gazdă. Acesta este un principiu din dreptul internațional, care spune că niciun stat nu are dreptul să staționeze trupe pe teritoriul altui stat fără consimțământul statului-gazdă. Până și OSCE, așa dependentă de Rusia cum este, recunoaște valabilitatea acestui principiu. Chiar dacă nu face nimic pentru aplicarea principiului, dar cel puțin îl recunoaște în vorbe. Dl Dodon ar fi putut și ar fi trebuit să folosească și acest argument.”
Sunt sigur că dl Dodon a dorit „să îmblânzească”, să arate că el nu provoacă Rusia…
Europa Liberă: Dar reacția Rusiei care ar putea să fie? Poate Igor Dodon a vrut să îmblânzească Kremlinul prin acest discurs și poate Moscova își dă seama că trebuie să-și retragă trupele?
Vladimir Socor: „Sunt complet de acord cu prima parte a afirmației Dvs. Într-adevăr sunt sigur că dl Dodon a dorit – în felul său, în modul în care dânsul își imaginează – „să îmblânzească”, să arate că el nu provoacă Rusia. Și aici revin la caracterul întristător și al discursului dlui Dodon, dar și al situației din Republica Moldova. Spuneam adineaori că dl Dodon este alesul a mai mult de jumătate dintre alegători și că partidul dlui Dodon ar câștiga alegerile parlamentare, dacă aceste alegeri ar avea loc în viitorul apropiat. Le-ar câștiga în mod categoric.
Ce ne spune acest lucru? Că în rândurile unei mari părți a populației, a alegătorilor Republicii Moldova persistă un complex de inferioritate culturală față de Rusia, o atitudine de timiditate față de Rusia, un reflex intrat într-o mare parte a populației încă din perioada sovietică, potrivit căruia „Moscova reprezintă un centru al deciziilor, trebuie să ne punem bine cu Moscova, să nu provocăm Moscova”. Deci, aceasta este mentalitatea unei mari părți a populației.
Remarcați deosebirea dintre atitudinea populației Republicii Moldova față de conflictul din Transnistria și atitudinea ucrainenilor sau a georgienilor față de conflictele din Donbas, Abhazia și, respectiv, Osetia. În acele țări, politicienilor nu li se permite de către opinia publică să facă cedări sau să aibă atitudini umilitoare față de Moscova. Politicienii care ar face un asemenea lucru în Ucraina sau în Georgia ar plăti un mare preț politic intern în alegerile din țările respective. De aceea nici nu-și permit asemenea gesturi.
În Republica Moldova, pe de altă parte, gesturi de acest gen față de Rusia nu sunt în mod sever penalizate de alegători. Partidul respectiv, liderul respectiv, poate să facă aceste gesturi și totuși să fie cel dintâi, chiar categoric, pe primul loc în sondajele de opinie. Iată o realitate care îi constrânge pe unii politicieni din Republica Moldova în libertatea lor de mișcare.”
Europa Liberă: Igor Dodon a vorbit despre Republica Moldova ca un stat unde conviețuiesc mai multe etnii. Și acest lucru ridică multe semne de întrebare pentru analiști, pentru experți. De ce a trebuit să amintească acest lucru?
Vladimir Socor: „Dl Dodon a reamintit acest concept...”
Domnul Dodon răpește identitatea etnică a ne-rușilor din Republica Moldova…
Europa Liberă: De stat polietnic?
Vladimir Socor: „Da, conceptul statului polietnic cu siguranță pentru a face pe plac Rusiei, deoarece Rusia accentuează caracterul multietnic al Republicii Moldova cu scopul nemărturisit de a promova oarecare schimbări legislative în Republica Moldova în favoarea folosirii limbii ruse.
Aici, dl Dodon comite o eroare masivă de auto-contrazicere. Pe de o parte, dânsul vorbește despre statul polietnic, pe de altă parte, tot dânsul spune că 30 la sută din populație vorbesc limba rusă. Cu alte cuvinte, dl Dodon răpește identitatea etnică a ne-rușilor din Republica Moldova.
Dacă dl Dodon este într-adevăr consecvent noțiunii de polietnie sau de multietnie, dânsul ar fi trebuit să vorbească despre ucrainenii din Republica Moldova, despre rușii din Republica Moldova, despre găgăuzii, bulgarii din Republica Moldova și să salute aceste identități specifice etnice, conform conceptului de multietnism. În loc de aceasta, dl Dodon adoptă un concept politic rusesc.”
Comportamentul Rusiei va fi la fel de brutal și de cinic cum a fost și până acum…
Europa Liberă: Dl Socor, și care ar putea fi comportamentul Rusiei, luând în calcul acest mesaj pe care l-a transmis Igor Dodon de la înalta tribună a ONU?
Vladimir Socor: „Comportamentul Rusiei va fi la fel de brutal și de cinic cum a fost și până acum.
Deocamdată, Rusia nu are motive suficiente ca să-și retragă trupele din Transnistria, de pe teritoriul Republicii Moldova fără a obține anumite concesii majore în schimb. Concesiile majore noi le știm care sunt, Rusia le-a spus în mod fățiș: un statut special al Transnistriei în cadrul Republicii Moldova, o etichetă a federalizării. Acest „statut special” ar putea să aibă consecințe pe plan intern, propagându-se și în alte zone din Republica Moldova, conducând la un proces de cantonizare. Rusia contează pe acest proces. Și Rusia de asemenea dorește garanții constituționale în Republica Moldova care ar paraliza puterea de decizie a statului.
Iată de ce o rezolvare a problemei Transnistriei în acești termeni în viitorul apropiat nu este deloc de dorit, este complet nerealistă, mai ales atunci când Republica Moldova nici nu are instituții reale, nici nu a devenit încă un stat de drept.
Sunt de acord totuși cu dl Dodon, care spune că soluția nu poate fi imediată și că trebuie rezolvată pe baza unui consens la două niveluri: consensul la nivelul guvernării în Republica Moldova și consensul internațional în formatul „5+2”.
Aș mai adăuga ceva. Aș mai adăuga factorul calității sfaturilor pe care le primește șeful statului. Mult timp, chiar până foarte recent, șefii statului – fie că a fost dl Vladimir Voronin, dl Nicolae Timofti sau, acum, dl Dodon – nu au avut sfătuitori competenți de politică externă, le-a lipsit această consiliere cu desăvârșire tuturor acestor președinți. Abia recent, cred că acum un an, nu mai mult, președintele Dodon a angajat, în sfârșit, un consilier competent, un diplomat de carieră, cu experiență în Occident, o persoană foarte competentă. Dar în problema Transnistriei principalul consilier și principalul oficial guvernamental care se ocupă cu problema Transnistriei este dl Vasile Șova. Dânsul are în mână acest dosar.
Eu îl respect foarte mult pe dl Șova, îl cunosc de foarte mulți ani. Este un om foarte muncitor, foarte competent, cunoaște dosarele până în cele mai mici amănunte. Dar dl Șova nu poate să dialogheze cu oficialități occidentale, dl Șova este profund ancorat în lumea rusă. Universul său informațional, cognitiv este acela al universului mass-mediei și analizei rusești.
Dacă Republica Moldova ar depinde exclusiv de Rusia pentru reglementarea problemei Transnistriei, atunci dl Șova ar fi omul potrivit la locul potrivit. Dar Republica Moldova dorește o soluționare internațională a problemei Transnistriei, cu participarea activă a Statelor Unite și a Uniunii Europene. Pentru aceasta este nevoie de un interlocutor calificat. Nu un interlocutor ancorat în lumea rusă, dar unul cu acces la surse de informare occidentale, la analiza occidentală, cu capacitatea de a dialoga cu partenerii occidentali în limba engleză, pentru a promova o soluție cu adevărat internațională a problemei Transnistriei. Iată o slăbiciune a tuturor președințiilor Republicii Moldova, o slăbiciune pe care o vedem și astăzi.”
Europa Liberă: Ar putea să iasă scântei în cadrul coaliției PSRM-ACUM după acest discurs rostit de Igor Dodon la ONU?
Vladimir Socor: „Nu, eu cred că nu vor ieși scântei. Blocul ACUM atât la nivel guvernamental, cât și la nivel parlamentar și-a afirmat propria sa poziție. În această coaliție există două poziții – cei doi parteneri de coaliție au căzut de acord să nu fie de acord. Știți că este expresia aceasta în engleză? Cred că aceasta este atitudinea Blocului ACUM față de discursul dlui Dodon la Națiunile Unite. Și acest discurs este un episod dintr-un proces foarte îndelungat.
Procesul îndelungat va continua. Dl Dodon chiar anumit etapele acestui proces care va continua mult timp – încercarea de a atinge un consens pe plan intern, promovarea acestui consens intern în cadrul internațional în formatul „5+2”… Lucrurile vor dura. De aceea discursul de la Națiunile Unite este un episod trecător.”
