Europa Liberă: Dle Socor, relația dintre Chișinău și Tiraspol, vă întreb a câta oară, cum o vedeți? A adus ceva nou întâlnirea dintre Igor Dodon și Vadim Krasnoselski acum când s-au întâlnit la Condrița? Cum este această întâlnire văzută din exterior?
Vladimir Socor: „Întâlnirea de la Condrița, urmată imediat de vizita dlui Krasnoselski la Moscova, nu a adus nimic nou, esențial, dar a adus câteva nuanțe noi. O nuanță nouă este reintrarea dlui Dodon în procesul de dialog politic între Chișinău și Tiraspol. Dl Dodon fusese exclus din acest proces. Curând după venirea la putere a dlui Krasnoselski, acesta împreună cu aliatul sau patronul său politic Gușan, șeful trustului „Sheriff”, au inițiat un dialog direct cu dl Plahotniuc. Problema reglementării transnistrene a fost scoasă din mâinile lui Dodon și predată în mâinile lui Plahotniuc. Dodon a fost marginalizat din procesul dialogului Chișinău-Tiraspol. Acum vedem că dl Dodon reintră în acest proces destul de puternic, după o pauză de un an aproximativ. A doua nuanță: în întâlnirea de la Condrița, dl Dodon s-a mărginit la a susține Protocolul de la Berlin din 2016 și cele opt puncte, mare parte din ele în bună parte îndeplinite din protocolul din 2016. Deci, poziția dlui Dodon este identică cu poziția dlui Plahotniuc și a guvernului subordonat lui Plahotniuc. Îndeplinirea Protocolului de la Berlin, îndeplinirea celor opt puncte, dintre care patru sau cinci dintre ele înseamnă transferarea unor atribute de semisuveranitate de la Chișinău către Tiraspol, un proces care însemnând suveranizarea treptată a Transnistriei cu pași mici. Acesta e Protocolul de la Berlin, iar poziția dlui Dodon exprimată la Condrița în convorbirile cu dl Krasnoselski este exact poziția guvernării lui Plahotniuc, coincid ca două picături de apă. A treia nuanță: seria aceasta de întrevederi Dodon-Krasnoselski face și ea parte din cadoul electoral oferit dlui Dodon de către Moscova în preajma alegerilor parlamentare din Republica Moldova. Acestea sunt cele trei nuanțe noi.”
Europa Liberă: Președinția italiană a OSCE a numit un nou șef al misiunii în Republica Moldova, Claus Neukirch. Este un neamț. Este pentru prima dată în ultimele două decenii, pare-se, când Misiunea OSCE în Moldova nu mai este condusă de un diplomat american. Claus Neukirch a lucrat în cadrul acestei misiuni în Republica Moldova. Așteptări mai mari vor fi? Ce se poate întâmpla?
Vladimir Socor: „Eu împărtășesc îngrijorarea exprimată de Anatol Țăranu în interviul de acum câteva zile cu Dvs., dnă Valentina. Dl Neukirch va reprezenta în bună parte interesele Germaniei, nu ale OSCE-ului; OSCE-ul nu are interese, OSCE-ul nu are o politică, OSCE-ul nu are un șef, OSCE-ul nu este decât un forum pentru discuții între puterile reprezentate în acest forum. Dl Neukirch nu va reprezenta OSCE, că nu are ce să reprezinte din acest punct de vedere, va reprezenta viziunile guvernului german. Guvernul de la Berlin a încurajat de-a lungul anilor federalizarea Republicii Moldova. Ministerul de Externe german a pledat pe lângă diplomații moldoveni din Berlin pentru federalizare. Ministerul de Externe și alte foruri ale guvernului german au povățuit Republica Moldova să se federalizeze. Cancelara Merkel a încheiat Acordul de la Meseberg cu președintele de atunci al Rusiei, Dmitri Medvedev, care avea în vedere federalizarea Republicii Moldova ca un prim component al unei schimbări a arhitecturii europene de securitate de proporții mai largi. Dl Neukirch personal a lucrat în Misiunea OSCE din Republica Moldova în perioada în care această misiune, condusă de diplomatul american William Hill, promova în mod deschis federalizarea Republicii Moldova. Deci este un semn rău.”
Europa Liberă: Acum e așteptat să vină în vizită în Republica Moldova Dmitri Kozak, cel care a plămădit planul de federalizare, dar care a fost respins de Vladimir Voronin. Credeți că rușii vor mai propune același plan, din a doua oară poate să ia foc?
Vladimir Socor: „Ar fi o naivitate să ne așteptăm că Rusia va scoate din mormânt „planul Kozak”. „Planul Kozak” este bun înmormântat. Rusia va face, nu știm când, dar va face cu certitudine alt tip de propuneri. Versiunea actuală a federalizării va fi numită statut special, nu va fi numită federalizare, va fi numită statut special.”
Europa Liberă: Contează elementele care se introduc în acest statut?
Vladimir Socor: „Da, sigur, contează elementele. Și aici noi trebuie să evaluăm riscurile foarte realist, ca să ne putem proteja împotriva acestor riscuri. Iată câteva presupuneri greșite pe care noi nu trebuie să le împărtășim. Prima e că se va propune federalizarea. Nu. Se va propune altceva, cu altă etichetă, statut special. A doua presupunere greșită e că acest proiect va avea un caracter dramatic, cum a avut federalizarea din anul 2003, va fi pus dintr-odată pe masă, ne va lua prin surprindere. Nu va fi așa. El va fi promovat prin politica pașilor mici care este deja în curs și desigur că Rusia, prin dl Kozak, va încerca să promoveze, să se asocieze anume acestei politici a pașilor mici, mergem cu pași mici spre un statut special, pași mici prin suveranizarea treptată a Transnistriei, prin conferirea de elemente de suveranitate. A treia presupunere greșită: Rusia va încerca să ne impună acest tip de reglementare de una singură, în numele Rusiei. Desigur că nu va face acest lucru. Din contra, ea va încerca să impună acest tip de reglementare cu asistența, cu ajutorul unor guverne occidentale, inclusiv al guvernului german. La aceasta trebuie să ne așteptăm, că Rusia se va prezenta împreună cu câteva cancelarii europene pentru ca împreună să ne propună elemente de statut special și pași mici în această direcție. Deja am observat această politică începând cu anul 2016, când președinția germană a OSCE, prin ministrul de Externe de atunci al Germaniei, dl Steinmeier, între timp devenit președinte al Germaniei, împreună cu observatorii americani și europeni, prin Protocolul de la Berlin, au impus cele opt puncte și pașii mici spre suveranizarea Transnistriei. Acest model a fost impus în comun de diplomația rusă, germană, prin OSCE, și americană. Uniunea Europeană a jucat un rol pasiv, rolul activ l-au jucat germanii, rușii și diplomația americană. În contextul specific al anului 2016, de atunci încoace, de când a fost impus Protocolul de la Berlin, ne tot luptăm cu consecințele acestuia, ne tot luptăm e poate un pic exagerat spus, pentru că Guvernul din Chișinău a acceptat în mod deplin Protocolul de la Berlin, când spun că ne luptăm avem în vedere societatea civilă și partea pro-europeană a opiniei publice din Republica Moldova. Trăim și astăzi cu consecințele Protocolului de la Berlin care, iată, este implementat pas cu pas, cu pași mici. Deci a fost un consens între diplomația rusă, germană și administrația Obama din Washington. Din fericire, administrația Obama nu mai este la putere și eu nu mă aștept deloc ca administrația Trump să aibă aceeași politică de a se asocia cu Rusia, cum a făcut administrația Obama, pentru a impune Protocolul de la Berlin.”
