Analistul occidental Vladimir Socor o laudă pe președinta Maia Sandu, care a spus de la tribuna ONU că problema regiunii transnistrene reprezintă unul din pericolele la adresa securității internaționale și a cerut sprijinul acesteia pentru retragerea completă și necondiționată a forțelor militare ruse din R.Moldova. El sugerează că această abordare îmbunătățește foarte mult poziția anterioară a autorităților moldovene.
Europa Liberă: Vorbim despre prezența Moldovei la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și discursul pe care l-a avut șefa statului, Maia Sandu la subiectul conflictului transnistrean. Ea a reiterat poziția Republicii Moldova cu privire la retragerea completă și necondiționată forțelor ruse rămâne una neschimbată. Aceasta include retragerea sau distrugerea munițiilor din depozitele de la Cobasna, care reprezintă o amenințare pentru securitatea și mediul ambiant în întreaga regiune. În mediul de experți au apărut și păreri precum că actuala guvernare continuă să transmită mesaje care evită să supere Federația Rusă. Dvs. cum comentați acest discurs pe care l-a avut Maia Sandu la New-York?
Vladimir Socor: „Dna Maia Sandu a cerut retragerea completă și necondiționată a forțelor ruse. Această poziție îmbunătățește foarte mult poziția anterioară a autorităților Republicii Moldova, care nu ceruseră retragerea completă și necondiționată, ci ceruseră numai retragerea acelor trupe care nu sunt implicate în operațiunea de pacificare. De aici și se părea că autoritățile anterioare ale Republicii Moldova acceptau în continuare prezența trupelor rusești de pacificare, cu transformarea lor ulterioară într-o operațiune internațională. Acum dna Maia Sandu nu mai face distincția între trupe pacificatoare, care, chipurile, ar putea să rămână pentru un timp, și trupe nepacificatoare, care trebuie să plece.
Această diferențiere este una artificială. Obligația Rusiei este aceea de a-și retrage toate trupele, indiferent dacă poartă eticheta de pacificator sau nu. Tocmai această poziție a afirmat-o acum dna Maia Sandu. Eu salut această poziție și salut faptul că nu se mai face diferențierea, artificială, dintre trupe cu eticheta de pacificatori și trupe fără această etichetă. De asemenea, salut faptul că dna Maia Sandu nu mai face referiri la rezoluția OSCE de la Istanbul din 1999. Acea rezoluție nu a avut valoare juridică, a fost o simplă declarație politică, pe care Rusia, cu ajutorul OSCE, a violat-o chiar din anul 2002, când a introdus diferite condiții pentru retragerea trupelor. Rezoluția de la Istanbul nu punea niciun fel de condiție. Acum dna Maia Sandu se referă în mod corect la dreptul internațional. Anume aceasta trebuie să fie baza argumentării Republicii Moldova, dreptul internațional, nu careva declarații politice neobligatorii al unei organizații, OSCE, în care Rusia deține dreptul de veto.
Baza argumentării Republicii Moldova trebuie să fie dreptul internațional, nu careva declarații politice neobligatorii al unei organizații, OSCE, în care Rusia deține dreptul de veto...
De asemenea, salut faptul că dna Maia Sandu ridică problema drepturilor omului pe malul stâng al Nistrului într-un mod nou. Nu mai este vorba de a asigura niște drepturi speciale pentru limba rusă sau pentru cetățenii Rusiei de acolo sau pentru particularitățile malului stâng al Nistrului. În loc de aceasta dna Maia Sandu vorbește despre, citez, „protejarea drepturilor și libertăților fundamentale”. Anume în acest mod trebuie pusă problema. În negocierile manipulate de Rusia în formatul 5+2 se discută careva drepturi: ale populației de limbă rusă, drepturi lingvistice pentru libera folosire a limbii ruse, despre particularitățile malului stâng al Nistrului, care, chipurile, ar trebui protejate printr-o legislație specială, sub garanții rusești. Aceasta este moștenirea otrăvită a negocierilor otrăvite din 5+2, la care participă activ OSCE. Dna Maia Sandu pune problema cu totul altfel, pune problema protejării drepturilor universale, fundamentale în acea parte a Republicii Moldova. Nu mai e vorba de niște particularități ale regiunii, particularități lingvistice, careva garanții care ar fi oferite de către Rusia, nu. E vorba despre drepturile omului așa cum sunt ele concepute în dreptul internațional. De aceea salut această transformare a poziției Republicii Moldova de către dna Maia Sandu. ”
Europa Liberă: Să revenim la tema retragerii. Pentru că dna Sandu mizează pe sprijinul comunității internaționale în demersul făcut, care poate fi reacția comunității internaționale?
Vladimir Socor: „Comunitatea internațională nu există. Este o noțiune cu totul inexistentă și nereală. Limbajul acesta este obligatoriu la Națiunile Unite, acesta este limbajul specific al Națiunilor Unite. În realitate, comunitatea internațională este inexistentă și ar fi absurd să facem apel la o entitate inexistentă.”
Europa Liberă: Și atunci pe sprijinul cui contează Maia Sandu venind cu acest discurs la tribuna ONU?
Vladimir Socor: „Aceasta este o întrebare care abia urmează să fie clarificată. Întrebarea este: în ce măsură puterile occidentale, Statele Unite, Uniunea Europeană, capitalele influente din Uniunea Europeană sunt dispuse să ridice problema trupelor rusești din Republica Moldova la rangul de prioritate activă, care să fie pusă pe agenda negocierilor internaționale? Deci, în ce măsură sunt Washingtonul, Bruxellesul, Berlinul dispuse să ridice această problemă la rangul de prioritate internațională și s-o aducă în discuție, în mod constant, cu Rusia? Anume în această direcție trebuie să lucreze diplomația Republicii Moldova.”
Obiectivul retragerii trupelor rusești poate fi atins prin menținerea unor presiuni constante asupra Rusiei în forumuri internaționale...
Europa Liberă: Și credeți că Rusia poate fi convinsă să-și retragă armata de pe teritoriul Moldovei?
Vladimir Socor: „Rusia nu poate fi convinsă în mod rațional. Rusia nu este o putere rațională. Obiectivul retragerii trupelor rusești poate fi atins prin menținerea unor presiuni constante asupra Rusiei în forumuri internaționale. Diplomația Republicii Moldova și statele prietene cu Republica Moldova trebuie să ridice această problemă în mod constant la toate forurile internaționale, nu numai o dată pe an, la Adunarea Generală a Națiunilor Unite, dar în toate organizațiile internaționale posibile și să invoce permanent dreptul internațional.”
