Procuratura Generală a anunțat că fostul director al Serviciului de Informații și Securitate, Vasile Botnari, a fost condamnat încă în iulie de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani pentru – cum se spune într-un comunicat - „abuz de serviciu la îndepărtarea de pe teritoriul Republicii Moldova a celor șapte profesori turci”. Potrivit procuraturii, cazul a fost examinat în procedură clasificată, „sentința pe acest caz fiind secretizată, în totalitate”. Totuși, Procurorul General Alexandru Stoianoglo a precizat marți într-o emisiune TV că fostul director al SIS a fost condamnat cu suspendare și că, de fapt, procuratura ar fi cerut instanței care a judecat dosarul să-l desecretizeze și să încuviințeze ca sentința aplicată inculpatului să fie adusă la cunoștința publicului. Cerere soldată deocamdată doar cu așteptare. Cât de îndreptățit, însă, este ca un asemenea dosar, de răsunet și aducător de prejudicii pentru Republica Moldova, să rămână ferit de ochii lumii și depozitat într-un fel de „justiție invizibilă”? Tema convorbirii cu Vladislav Gribincea, președintele Centrului de Resurse Juridice.
Vladislav Gribincea: „Eu am cunoscut despre faptul că acest caz va fi examinat cu ușile închise încă în luna februarie sau martie a acestui an, atunci când procurorii au transmis dosarul în judecată. Atunci, procurorii au spus că „cauza nu poate fi examinată în ședință publică, deoarece în ea sunt informații care constituie secret de stat”. Asta pentru mine era de neînțeles, legea prevede expres că încălcarea drepturilor omului sau abuzurile funcționarilor publici nu pot constitui secret de stat. Prin urmare, dacă se dorea să se facă referire la anumite circumstanțe, care sunt secret de stat, cauza nu putea să fie închisă totalmente, puteau fi închise anumite părți ale procesului, dar nu procesul integral. Pentru mine nu este clar: cine a luat această decizie, cine a solicitat, de fapt, această decizie, aceasta a fost o decizie a procurorilor sau aceasta a fost o decizie a instanței de judecată, luată din oficiu? Fie că e vorba de prima sau de a doua, opinia mea nu se schimbă cu privire la asta, astfel de situații nu pot fi examinate în ședință închisă, dacă dorim să sporim încrederea în justiție și ca oamenii să simtă cu adevărat că justiția s-a făcut.”
Europa Liberă: În același timp, Procuratura Generală susține că a cerut conducerii instanței de fond care a judecat dosarul desecretizarea dispozitivului sentinței și acordul de a aduce la cunoștința publicului pedeapsa inculpatului, fără succes, însă, cum a spus procurorul general. Este normal, dle Gribincea, să nu existe un răspuns la solicitarea Procuraturii Generale și, de fapt, procuratura de ce a mai solicitat dacă nu este limpede dacă ea însăși nu ar fi insistat la acea vreme asupra unui proces secret?
Vladislav Gribincea: „Mie îmi este foarte greu să cred că judecătorii ar dicta închiderea procesului, dacă procurorii nu ar fi fost de acord cu asta, dar, chiar dacă procesul s-a examinat cu ușile închise, pronunțarea hotărârii, conform legii, trebuie să fie în ședință publică, adică chiar dacă procesul a și fost secretizat, hotărârea oricum trebuie să fie publică. Și noi avem un regulament al Consiliului Superior al Magistraturii din anul 2017, care prevede negru pe alb că chiar și aceste hotărâri se publică pe pagina web doar cu excluderea informațiilor sensibile, nepublicarea unor astfel de hotărâri este contrară legii.”
Europa Liberă: Și atunci, cum de s-a întâmplat așa ceva, din punctul Dvs. de vedere?
Vladislav Gribincea: „La această situație clarificările trebuie să le dea Consiliul Superior al Magistraturii și instanța de judecată care a pronunțat acea sentință finală.”
Europa Liberă: Ce fel de secrete de stat, dle Gribincea, altminteri puteau să fie dezvăluite într-un asemenea caz și ce pagube pentru securitatea statului puteau fi pricinuite, de vreme ce s-a recurs la așa ceva?
Vladislav Gribincea: „Pentru mine este clar că operațiunea de scoatere din țară a unor persoane cu încălcarea legii și abuz din partea autorităților nu poate constitui secret de stat. Eu știu că noi avem o tradiție a Serviciului de Informații și Securitate ca orișice hârtie care iese din această instituție să poarte parafa „confidențial” sau „secret”, dar faptul că SIS-ul abuzează de prevederile legale cu privire la secretul de stat nu înseamnă că aceste informații nu puteau fi desecretizate până la finalizarea urmăririi penale.”
Europa Liberă: Fostul director SIS a fost, iată, sau trebuie să înțelegem că a fost condamnat, dar acest serviciu putea acționa în acest caz independent, fără vreo încuviințare a înaltei conduceri, ca să spunem așa, de vreme ce, cum scrie Legea Serviciului de Informații și Securitate, activitatea acestui serviciu este coordonată de către președintele Republicii Moldova în limitele competenței sale și este supusă controlului parlamentar?
Scopul acestei tranzacții este legat de reparația sediului Președinției Republicii Moldova...
Vladislav Gribincea: „Transferul profesorilor turci din Republica Moldova în Turcia nu a fost un act simplu. Aceste persoane au fost efectiv sechestrate ziua în amiaza mare de către Serviciul de Informații și Securitate, un număr foarte mare de persoane implicate, Serviciul de Informații și Securitate avea deja actele oficiale emise de ambasada de la Chișinău pentru persoanele reținute, pentru ca acestea să treacă hotarul la aeroport, ei erau așteptați pe Aeroportul Internațional Chișinău de un avion charter și scoși din țară. Ei au fost scoși din țară nu deoarece tare a vrut dl Botnari acest lucru, ci probabil acest aspect are legătură cu relațiile dintre Republica Moldova și conducerea Turciei. Se știe că dl Erdogan nu-i are la inimă deloc pe angajații liceelor din rețeaua Orizont, pe care îi acuză de colaborare cu Fethullah Gülen, pe care el îl numește inamicul său nr. 1. Ne aducem aminte aici că dl Botnari n-ar fi câștigat nimic din asta; nu, chiar e mai simplu pentru el să nu facă asemenea abuzuri. Eu sunt ferm convins că această operațiune a fost coordonată de către serviciile secrete turce și moldovenești, apropo, serviciile secrete turce au confirmat acest lucru într-o declarație de presă. Și scopul acestei tranzacții, aș spune așa chiar, pentru că nici nu este o operațiune, este legat de reparația sediului Președinției Republicii Moldova de către Republica Turcă și de vizita președintelui Erdogan la Chișinău care a avut loc peste o lună de la transferul profesorilor turci în Turcia. Prin urmare, procurorii trebuiau să investigheze nu doar cine a fost executorul ordinelor, ci și cine a dat ordinele pentru aceste ilegalități, fiindcă cei care au dat ordinele sunt poate mai vinovați decât cei care au executat aceste ordine ilegale. Se pare că procurorii nu au examinat niciodată această versiune.”
Europa Liberă: De ce, din punctul Dvs. de vedere?
Vladislav Gribincea: „Eu sunt ferm convins că nu doar dl Botnari a comis ilegalități în cadrul acestei operațiuni. Nu este posibil ca o singură persoană, fie el și directorul Serviciului de Informații și Securitate, să facă atâtea ilegalități. Mai mult, dacă subalternii săi au făcut ilegalități, ei răspund exact așa ca și cel care a dat ordin.”
Europa Liberă: Se spune însă că acești subalterni habar nu aveau dacă ceea ce fac este ilegal sau nu și, prin urmare, au fost scoși de sub urmărire penală în baza acestei constatări.
Nu este posibil ca o singură persoană, fie el și directorul SIS, să facă atâtea ilegalități...
Vladislav Gribincea: „O asemenea argumentare a procurorilor mi se pare neprofesionistă. Nu pot ofițerii SIS să nu înțeleagă că ei nu au mandat de reținere a unei persoane, de asemenea, ei au obligația să cunoască legea. Ei știu că ei nu pot să scoată din țară o persoană și s-o extrădeze în Turcia fără hotărâre judecătorească. De asemenea, ei nu au cum să nu știe că scoaterea din țară a unei persoane nedorite pe teritoriul Republicii Moldova, procedură pe care SIS-ul a invocat-o, nu este competența SIS-ului, este competența Biroului de Migrație și Azil. Toate chestiunile acestea nu au cum să nu fie cunoscute de toți ofițerii implicați. Eu înțeleg că poate un executor de la nivelul cel mai de jos putea să nu fie chiar atât de profesionist, eu sunt sigur, pe de altă parte, că au fost implicați în această operațiune și ofițeri de rang destul de înalt din SIS și nu doar, fiindcă au fost, am văzut, și angajați ai Poliției care au asistat aceste operațiuni. Toate aceste lucruri nu trebuie să fie lăsate nepedepsite, asemenea ilegalități nu pot rămâne nepedepsite, deoarece noi toți cunoaștem că impunitatea naște monștri.”
Europa Liberă: Și acum un pic despre lucruri mai palpabile. Fostul director SIS a achitat benevol 125 de mii de euro pierduți de Republica Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului drept prejudiciu și a achitat 380 de mii de lei pentru avionul care a fost arendat pentru transportarea profesorilor turci, după cum a spus procurorul general. Suma achitată este foarte mare, dle Gribincea. Există vreo posibilitate juridică sau vreo altfel de posibilitate ca să se demonstreze în fața cetățenilor, dacă vreți, că acești bani achitați sunt obținuți prin muncă cinstită și legal?
Vladislav Gribincea: „În primul rând, acești bani nu sunt pedeapsă pentru dl Botnari, acești bani sunt prejudiciul cauzat prin transferul profesorilor turci din Republica Moldova în Turcia și fiecare persoană vinovată de o infracțiune care cauzează prejudiciu poate fi obligată la despăgubirile cauzate prin infracțiune. Pedeapsa reală urma a fi cea stabilită de Codul Penal, adică amenda penală, care în acest caz putea fi și ea de peste o sută de mii de lei sau închisoare. Din câte am înțeles, în acest caz a fost aplicată închisoare, dar nu știm pe ce termen și, mai mult ca atât, această pedeapsă cu închisoarea a fost suspendată. De asemenea nu este clar, cel puțin pentru mine, dacă au fost aplicate interdicții pentru dl Botnari să mai ocupe funcții publice, care, conform legii, trebuia să fie o sancțiune obligatorie. Este adevărat că compensațiile plătite sunt mari, ele pentru mine erau previzibile. În opinia mea, aceste compensații trebuiau împărțite cu toți cei vinovați, nu să le achite doar dl Botnari și întrebarea curioasă pentru mine a fost: de unde dl Botnari are atâția bani să-i plătească dintr-odată, într-o perioadă foarte scurtă de timp, el fiind funcționar public cu un salariu anual care nu se ridică nici măcar la a zecea parte din ceea ce a plătit el în câteva luni?”
Europa Liberă: Revenind la condamnarea cu suspendare, cine poate judeca în actualele condiții, pe cât de justificată este aplicarea unei asemenea măsuri, dle Gribincea? Cine poate da garanția că judecata a fost dreaptă în acest sens?
De unde dl Botnari are atâția bani să-i plătească dintr-odată, el fiind funcționar public...
Vladislav Gribincea: „Justiția nu doar trebuie făcută, ea trebuie să fie văzută ca fiind făcută. Anume din acest motiv și este important ca hotărârile judecătorești să fie publicate, ca argumentarea judecătorilor să fie pe înțelesul majorității și ca argumentele judecătorilor să fie convingătoare, că, da, anume această sancțiune se impune. Haideți acum să ne întoarcem un pic și să ne uităm la ce s-a întâmplat de facto. Șapte persoane nevinovate au fost luate din Republica Moldova, duse abuziv în Turcia, unde ele au fost obligate să execute sancțiune cu închisoarea pe termen de până la nouă ani, în condițiile unui proces vădit inechitabil. Și pentru acest abuz în Republica Moldova șeful Serviciului de Informații și Securitate este condamnat la o perioadă de închisoare cu suspendare. Mie mi se pare o disonanță vădită între consecințele ilegalității și sancțiunea aplicată de judecătorii din Republica Moldova, indiferent care ar fi fost această motivație privind justificarea suspendării sancțiunii cu închisoarea.”
Europa Liberă: Și pe final, dle Gribincea, ajunse, iată, la acest deznodământ, cum ies Republica Moldova, justiția Republicii Moldova din această situație, cum rămân în fața poate a propriilor cetățeni și a lumii în general?
Vladislav Gribincea: „Eu cred că astfel de exemple spulberă, mai ales într-o țară cum este Republica Moldova, în care nimeni nu are încredere în nimeni, astfel de comportamente subminează foarte mult încrederea în judecători și procurori și alimentează supoziția că este ceva strâmb la mijloc. Această hotărâre judecătorească trebuie să fie publicată cu toate detaliile și regret foarte mult că judecătorii au examinat această cauză cu ușile închise. Sper că măcar, noi nu știm, procurorii au contestat sau nu au contestat această hotărâre, este ea în vigoare sau nu, dar din câte se pare este în vigoare, dacă amenda deja a fost plătită. Adică, pentru mine acest lucru este un indicator că obligațiile pecuniare puse doar pe umerii dl Botnari au fost deja executate, ele trebuie să fie executate doar după ce hotărârea devine executorie. Se pare că procurorii nici măcar nu au contestat sancțiunea impusă de prima instanță.”
