Franco Frattini, emisarul OSCE pentru reglementarea crizei transnistrene, motivat de dorința de a mișcă lucrurile „dintr-un punct mort” și bănuit de simpatii pentru liderii moscoviți, a efectuat o vizita la Chișinău. Cu ce scop şi ce rezultate, îl vom întreba astăzi pe analistul Vladislav Kulminski, director executiv al Institutului pentru Iniţiative Strategice de la Chişinău.
Europa Liberă: Întâi de toate, Dvs. aveți o explicație de ce Slovacia nu și-a numit un alt reprezentant pentru reglementarea transnistreană, ci l-a păstrat pe reprezentantul preşedinţiei italiene, Franco Frattini?
Vladislav Kulminski: „E greu de spus. Eu cred că el are experiență și sub conducerea d-lui au fost atinse progrese în cadrul acestui Protocol de la Berlin, el cunoaște dosarul și are relații destul de bune în toate capitalele care sunt implicate în conflictul transnistrean.”
Europa Liberă: Dar, totodată, e suspectat la Chișinău de simpatii prea mari față de Rusia. În condițiile astea, cumva...
Vladislav Kulminski: „Liliana, și da, și nu, pentru că aici sunt considerente diferite, adică asta este sarcina Chișinăului să folosească experiența d-lui spre avantajul propriu și eu cred că aici este chiar o sarcină strategică pentru Guvernul nostru, dar și pentru societatea civilă să aibă o abordare strategică...”
Europa Liberă: Este posibil așa ceva?
Vladislav Kulminski: „Eu cred că problema reglementării transnistrene în Republica Moldova nu este una prioritară, este pe locul 20 sau 30 pe lista priorităților pe care le au cetățenii Republicii Moldova și acest lucru
Problema este vitală și Guvernul, societatea civilă, ar trebui să aibă un dialog continuu pentru a avea o abordare rațională strict în interesul Republicii Moldova...
chiar mă alarmează, pentru că eu cred că această problemă este vitală pentru Republica Moldova și Guvernul, societatea civilă ar trebui să aibă un dialog continuu pentru a avea o abordare rațională strict în interesul Republicii Moldova, pentru că ceea ce facem noi acum este un fel de abordare situativă, aș spune, fără o abordare strategică. Și eu cred că noi toți nu acordăm suficientă atenție acestei probleme.
Uitați-vă, Biroul Reintegrării, spre exemplu, are acolo vreo zece persoane, dar trebuie să fie dotat mult mai bine și el trebuie să implice specialiști și profesioniști în rezolvarea conflictelor, inclusiv cei care au vocea critică și care critică dur ceea ce ei cred că sunt concesiunile Guvernului. Adică acest dialog și acest proces de abordare strategică trebuie să existe în mod permanent.”
Europa Liberă: Să ne uităm acum mai atent la rezultatele vizitei. S-a anunțat că următoarea rundă de negocieri în formatul „5+2” ar putea avea loc în iulie sau septembrie. Iar în luna iunie, Republica Moldova ar putea fi vizitată de o delegație a mediatorilor și observatorilor, așa-numitul format „3+2”, adică Rusia, Ucraina, OSCE, Uniunea Europeană și SUA. Astea să fie cele mai importante rezultate ale vizitei?
Vladislav Kulminski: „Eu cred că dl Frattini a venit în Republica Moldova, adică este clar că atâta timp cât nu este un Parlament și un Guvern funcționale în Chișinău, cel mai probabil negocieri serioase nu vor fi și progresul nu va fi atins. Eu cred că el a venit la Chișinău mai
Este clar că atâta timp cât nu este un Parlament și un Guvern funcționale în Chișinău, cel mai probabil negocieri serioase nu vor fi și progresul nu va fi atins...
mult pentru a menține un fel de dialog. Dvs. știți că sunt 13 grupuri de lucru dintre Chișinău și Tiraspol în cadrul cărora sunt abordate o mulțime de probleme și cam în ultima perioadă, în ultimele 3-4 luni de zile aceste grupuri nu prea funcționează și negocieri nici nu sunt sau merg foarte și foarte lent. Și eu cred că el a venit aici ca să mențină acest dialog și să vadă care sunt perspectivele de viitor, dar iarăși, eu vreau să repet că, atâta timp cât noi nu avem Parlament și Guvern funcționale aici, negocieri serioase nu vor fi.”
Europa Liberă: La Tiraspol, liderul de acolo, Krasnoselski a insistat asupra faptului că în prezent procesul de negociere bate pasul pe loc. Nu a spus acest lucru nici dl Frattini, nici la Chișinău nu se vorbește despre asta, dar Dvs. la fel ziceți că e într-un fel de punct mort totul, da?
Vladislav Kulminski: „La etapa actuală cred că da din cauza crizei politice de la Chișinău, din cauza alegerilor parlamentare etc. Liliana, dar eu cred că în general ceea ce a făcut Guvernul nostru cu diplomele,
Cred că în general ceea ce a făcut Guvernul nostru cu diplomele, cu plăcuțele de înmatriculare, cu fermierii, cu deschiderea podului de la Gura Bâcului, toți acești pași în principiu au fost făcuți în direcția corectă...
cu plăcuțele de înmatriculare, cu fermierii, cu deschiderea podului de la Gura Bâcului, toți acești pași în principiu au fost făcuți în direcția corectă, chiar dacă ei au fost făcuți pentru a arăta partenerilor externi că Chișinăul este un partener serios și poate lua decizii dificile și haideți să ne reamintim că toate aceste decizii au fost luate pe fundalul regresului masiv în reforme și politică internă, pe fundalul capturării instituțiilor și folosirii acestor instituții în scopuri înguste de partid.
Dar spunând că sunt pași în direcția corectă, și aici nu importă care a fost motivarea acestor pași, eu vreau să vă zic un alt lucru: noi avem o problemă foarte serioasă, pentru că atâta timp cât noi nu discutăm reglementarea politică, cât noi nu discutăm problema statutului special
Noi avem o problemă foarte serioasă, atâta timp cât nu discutăm reglementarea politică, cât nu discutăm problema statutului special pentru regiunea transnistreană ..
pentru regiunea transnistreană și această problemă nu este pusă în discuție în cadrul negocierilor, acești pași cu diplome, cu plăcuțe de înmatriculare, cu fermieri ar putea crea o realitate și un mod de rezolvare a problemelor care va fi folosit în viitor și va servi ca un precedent pentru abordarea problemelor de statut special. Și eu cred că aici este o problemă, pentru că noi nu știm în cadrul cărui concept rezolvăm toate aceste probleme sau facem acești „pași mici” și eu în general cred că fără discuții despre statutul regiunii transnistrene nu are rost să mai rezolvi multe din aceste probleme, pentru că acolo noi vom fi nevoiți să facem anumite cedări.”
Europa Liberă: Și iată chiar și exemplul cu vinieta. Dacă ați fost atent, ați observat că s-a discutat în cadrul acestei vizite această chestiune – 100 de euro introduse de autoritățile transnistrene în calitate de vinietă pentru transporturile de pe malul drept, în moment ce Chișinăul a acceptat să introducă, pe de altă parte, cele transnistrene autoturisme în circuitul internațional. Nu demonstrează, iată, acest caz anume că acest lucru cu „pașii mici” în timp ce nu se pune pe agendă și subiectul de bază, politic, e contraproductiv până la urmă?
Vladislav Kulminski: „Eu nu cred că el este contraproductiv, pentru că problemele trebuie să fie rezolvate în orice caz, doar că această problemă de statut, problema de reglementare politică trebuie să fie abordată și este sarcina Guvernului de la Chișinău să insiste asupra acestei abordări.”
Europa Liberă: Aveți impresia că nu se abordează deloc sau poate în discuții?
Vladislav Kulminski: „Eu v-am zis că abordarea noastră este una destul de situativă și nu una strategică. Și este o problemă. Uitați-vă, când Dvs. vorbiți despre această vinietă, dar haideți eu o să vă aduc un alt exemplu. Spre exemplu, oficialii noștri, parlamentari, reprezentanții Guvernului, primari nu au acces liber în regiunea transnistreană. Corect?”
Europa Liberă: De mulți, mulți ani...
Vladislav Kulminski: „De mulți, mulți ani, timp în care toți așa-numiții „oficiali” din regiunea transnistreană pot folosi aeroportul din Chișinău liber, adică nimeni nu le pune piedici etc., adică aici este un proces de negocieri și Guvernul trebuie să fie mult mai insistent în rezolvarea anumitor probleme care sunt importante pentru noi. Iată, de ce, spre exemplu, oficialii noștri nu au acces liber în regiunea transnistreană? Este o problemă, nu?”
Europa Liberă: Dar Guvernul pare să aibă alte priorități. Iată, inspecția la Cobasna, ce s-a mai punctat zilele astea... Deci, iată, afișează Guvernul niște priorități, numai că din ce înțeleg nu coincide cu ceea ce vedeți Dvs. ca priorități?
Vladislav Kulminski: „Nu, eu iarăși pledez pentru abordare strategică comună, cu implicarea societății civile, a experților, a tuturor factorilor de decizie și eu cred că această problemă trebuie să fie una din problemele prioritare pentru Republica Moldova. Cu depozitul din Cobasna, eu nu știu de ce s-a trezit acum Guvernul, adică de ce nu a abordat această problemă în trecut, mie mi se pare că el a fost pus în discuție pur și simplu ca să arate că Chișinăul insistă pe niște chestii foarte importante și foarte dificile.
Și desigur că este o problemă destul de importantă, dar ea a apărut cam subit, adică n-am înțeles de ce anume acum a fost pusă problema respectivă în discuție și în cadrul căror negocieri va fi abordată această problemă. De aia eu zic că această abordare e situativă, poate totuși până la urmă nu este cea mai corectă abordare în reglementarea conflictului transnistrean.”
Europa Liberă: Dl Kulminski, dar revenind la dl Frattini, emisarul OSCE, n-aveți impresia că în cazul lui nu e vorba de o atitudine pro-rusă, cum zic unii aici, ci de un simplu realism. Poate că dl Frattini și europenii spun pe șleau ceea ce unii politicieni moldoveni evită să zică, și anume faptul că Rusia chiar niciodată nu-și va retrage armata? Și atunci, cum poate fi rezolvată problema asta?
Vladislav Kulminski: „Eu cred că da. Când Dvs. vorbiți despre realism geopolitic, probabil că aceasta este abordarea dlui Frattini. În ceea ce se referă la atitudinea d-lui pro-rusă, până la urmă este sarcina Chișinăului sau decizia Chișinăului de a accepta așa ceva sau de a nu accepta așa ceva. Până la urmă, eu cred că în condițiile actuale nimeni nu va putea să ne impună anumite soluții cu care noi nu suntem de acord. Și din cauza aceasta noi putem să abordăm această problemă în două feluri diferite – noi putem să vedem asta ca o problemă sau ca o oportunitate. Totul depinde de noi și eu de asta vă zic că noi avem nevoie de o abordare strategică, mult mai strategică decât ceea ce avem acum, la etapa actuală.”
Europa Liberă: Și un ultim aspect, dle Kulminski. Cu prilejul acestei vizite, s-a reacționat pentru prima dată la Chișinău la investigația jurnalistică, care descoperise că decizia Ucrainei de a renunța la propriile sancțiuni față de Uzina metalurgică de la Râbnița, un agent economic foarte important pentru regiune, s-ar datora intervenției premierului Pavel Filip pe lângă autoritățile ucrainene. Și Frattini, și Lesnic l-au justificat pe dl Filip. Mi s-a părut totuși că, cel puțin, Frattini a făcut acest gest parcă urmând o rugăminte a Chișinăului. Nu ați avut aceeași impresie?
Vladislav Kulminski: „Eu tot așa cred. Exact această impresie am avut, doar că eu nu cred că el a intrat în esența problemei și eu nu cred că el a înțeles până la urmă despre ce este vorba aici. Eu cred că anume el a fost rugat să laude decizia Guvernului...”
Europa Liberă: Dar despre ce a fost vorba din punctul Dvs. de vedere?
Vladislav Kulminski: „Aici eu am o abordare foarte și foarte diferită. Când Guvernul Ucrainei a pus Uzina metalurgică de la Râbnița pe lista neagră, Chișinăul avea oportunități, Chișinăul trebuia să joace mult mai strategic decât ceea ce ei au făcut. Uitați-vă, Uzina metalurgică de la Râbnița nu achită prețul gazului rusesc, adică nici MoldovaGaz, nici Gazprom-ul nu primește niciun bănuț pentru gazele naturale pe care lucrează Uzina metalurgică de la Râbnița. Dar ce se întâmplă cu toată această datorie? Asta este o problemă foarte și foarte mare.
Probabil că asta devine datoria noastră națională. Și aici desigur că
Trebuie să fim conștienți că noi aveam o oportunitate să schimbăm abordarea noastră...
Chișinăul trebuia să se gândească la toți lucrătorii care sunt acolo, la Uzina metalurgică de la Râbnița, pentru că asta e ceea ce se numește «образующее предприятие» (care formează o întreprindere), știți, este o expresie în limba rusă, dar în același timp noi trebuie să fim conștienți că noi aveam o oportunitate să schimbăm abordarea noastră și eu cred că aici până la urmă a fost vorba de o simplă schemă și eu nu cred că acest lucru a fost făcut gratis. Iarăși vorbim despre o abordare situativă.”
