Linkuri accesibilitate

Vsevolod Cernei: „Vreau să arăt bogăția limbii, frumusețea ei, aventurile cuvântului” - bilanț 2019


Despre „metamorfozele” limbii române în R.Moldova și problema „exprimării corecte” Vasile Botnaru discută cu scriitorul și publicistul Vsevolod Cernei, autorul unei emisiunii TV „De vorbă despre vorbe”.

Europa Liberă: Dle Cernei, îndărătul discuției despre denumirea limbii, o știe lumea mai bine sau mai rău? Dvs. ce spuneți, ca un cultivator al limbii române?

Vsevolod Cernei: „Ei, nu sunt un cultivator așa de...”

Europa Liberă: Ba da, ați ținut rubrică...

Vsevolod Cernei: „Agitator, agitator de spirite în favoarea limbii române. Eu cred că progrese s-au înregistrat și sunt evidente, pentru că eu compar cu ceea ce era când am venit eu pentru prima dată la Chișinău. În 1972, toți vorbeau rusește la Chișinău și cine vorbea moldovenește, cum se zicea pe atunci, se vedea că-i țăran și-i venit de la țară. Sigla orășeanului era că vorbea rusește și ăștia de la țară încercau să corespundă. Acum eu zic așa, comparând situațiile, zic că înainte moldovenii ziceau în troleibuz „Am proezdnoi”, acum rușii zic „U menea abonament”. Deci, lucrurile s-au schimbat. Nu pentru că toți fac eforturi să cunoască limba, dar spațiul informațional este altul. Limba română este dominantă în acest spațiu. În linii mari, de regulă, este o limbă română corectă, cultă și oamenii prind cu urechea, mai bagă în vorba lor câte ceva. Sigur că, din păcate, cei care ar trebui să promoveze limba și s-o stăpânească bine nu o stăpânesc chiar la perfecție și sunt niște erori uneori flagrante și inexplicabile pentru mine, în gura și sub pana sau sub tastatura jurnaliștilor.”

Europa Liberă: Cui i-ați putea adresa cele mai multe reproșuri, cine sunt cei mai vizibili necunoscători?

Vsevolod Cernei: „Cei mai vizibili și care fac mai mult rău sunt cei care fac subtitrele la filme la televiziuni. Este o catastrofă acolo, te prăpădești de râs ori mori de ciudă.”

Europa Liberă: Dacă știi să citești.

Vsevolod Cernei: „Dacă știi să citești. Sunt niște invenții lexicale. Oamenii ăștia care traduc filme mi se pare că nu știu nici românește, nici rusește, că din engleză nu cred că se traduc. Probabil că este un lucru așa, mai prost plătit, și sunt angajați acolo oameni pentru care și diletant este o exagerare.”

Europa Liberă: Dar uitați-vă că ați atins un subiect pe care vreau să-l dezvoltăm. Pe timpuri, când eram la facultate, ni se spune că în japoneză ar exista trei tipuri de lexic, cu 700 de ieroglife, de exemplu, pentru muncitorul de la pompă sau de la șantier, cu 1200 pentru clasa de mijloc și pentru filologi cu jdemii de ieroglife. Din păcate, noi avem straturi acum de cunoscători ai unei limbi, să zicem, minime, aproximative, puternic îngrășată cu tot felul de împrumuturi, mixată cu rusisme. Și atunci, omul ăsta nici nu se prinde că acolo-i greșeală, numai Vsevolod Cernei sau profesoarele de filologie își dau seama că-i greșeală acolo.

Vsevolod Cernei: „Nu, că eu sunt cam surd și de aceea citesc titrele chiar și când înțeleg ce se vorbește. Dar este păcat, pentru că eu așa sunt obișnuit și crescut: dacă ai o treabă de făcut, fă-o bine.”

Europa Liberă: Indiferent cine citește.

Vsevolod Cernei: „Da, indiferent cât este de importantă, indiferent câți o citesc sau cât de necesară e. Să presupune că la noi sunt cu toții bilingvi și dacă vorbesc ăștia rusește, ceea ce scrie dedesubt nu prea contează. Ba contează! Pentru că nu toți știu bine, nu toți au posibilitatea să... Alții poate că ar vrea să învețe fie o limbă, fie alta, fie pe amândouă, citind și subtitrele. Învățam așa, nu că învățam, dar prindeam subtilitățile limbii engleze, da, în filme, la posturile românești.”

Europa Liberă: Sau spaniola mulți au învățat-o din „Izaura”.

Vsevolod Cernei: „Sau spaniola, din telenovele, au învățat-o foarte mulți. Ce e mai rău la noi, vezi că noi am ajuns într-o epocă în care s-a schimbat spațiul informațional și rolul limbii. Înainte, limba... Era totalitarism, dar toate studiile se făceau sub teroarea totalitară, serios, trebuie să știi asta, asta este corect, asta este incorect. Acum este un flux informațional total și din toate părțile vin șuvoaie, firicele, pârâiașe, râuri, cascade, se schimbă una cu alta! Omul nu mai reușește să acorde atenție corectitudinii, ba dimpotrivă, ceva se scurtează, ceva se abreviază.”

Europa Liberă: Ortografia SMS-urilor.

Vsevolod Cernei: „Ortografia e dată dracului. Împrumuturile de care zici tu, acum, dimpotrivă, acum vin împrumuturile vin acum din limba engleză, care este limba internetului și a computerizării și calcurile din limba rusă sunt împinse la o parte deja de calcurile din limba engleză. Mai mult decât atât, rușii calchiază din engleză acum în limba rusă la televiziunile rusești. De exemplu, înainte era vorba „skazati cito” („a spus că”). Acum ei spun „skazati o tom cito”, pentru că vine din about-ul englezesc și e o epidemie. Eu nu vreau să zic că asta e bine sau rău, ăsta e suflul timpului, asta e epoca în care trăim. Noi, dinozaurii, fosilele exprimării corecte și ale lucrului bine făcut, nu numai care e făcut la repezeală. În spațiul informativ, în presă, acum e să fii primul, să dai un titlu șocant, care să-l citească, să vină like-uri, vizualizări, chestii din astea. Și acum celor care dau like-uri sau vizualizează nu le pasă, ai pus tu cratima unde trebuie sau n-ai pus-o unde trebuie, sau a apărut virgula între subiect și predicat, sau n-a apărut. Mie îmi pare că nu-i bine așa. Dar cine sunt eu? Eu sunt, așa, pe ducă. Vine noua generație cu noile reguli.”

Europa Liberă: Ai pomenit despre subtitrare, dar și mai vizibili sunt purtătorii de mesaje. La ei se ameliorează totuși sau nu? Impresia mea subiectivă, de exemplu, că acum avem un prim-ministru care are un discurs îngrijit, cel puțin fonetic, nu face pauze lungi de astea pe care le fac și eu, de exemplu, cu î-uri de gândire. Dar în parlament, ce zici? Care-i starea acolo?

Vsevolod Cernei: „Noi am avut multă vreme, de exemplu, sub președinția dlui Voronin, căruia nu-i prea păsa de discurs, dimpotrivă, el vorbea în toate limbile pe care le știe deodată. Ca lider populist, era pe placul poporului, să nu se complice, dar...”

Europa Liberă: Acesta și era farmecul.

Vsevolod Cernei: „Și prima figură din stat dă tonul și ceilalți își zic, dacă se poate așa... Până la urmă, chiar și Mihai Ghimpu, care se prezenta drept unionist-naționalist român, așa, vorbea la fel de neglijent, pentru ca să placă poporului, măcar că scopul politicianului se bate cap în cap cu sloganul sau cu ideologia pe care o reprezintă. Pe urmă, lucrurile s-au mai schimbat, au venit băieții ăștia tineri, cu toate păcatele lor financiare și penale pe care le au, totuși s-au străduit să aibă o ținută lingvistică, cel puțin decentă. Sunt băieți cu studii pe la Iași, care și pe unde, și au mai prins câte ceva de acolo, nu umblau numai la piață să facă bișniță, în timp ce-și făceau studiile, mai treceau și pe la universitate din când în când. De aceea, la noi s-a creat așa o situație, încât pentru omul politic nu este necesar să stăpânească bine limba, ceea ce este absurd și paradoxal, parcă ți se pare.”

Europa Liberă: Din păcate.

Vsevolod Cernei: La fel și vorba avocaților noștri, pe mine mă uimește, pentru că în toată lumea avocații sunt cei mai buni oratori, pentru că ei trebuie să convingă curtea cu jurați acolo. Avocații noștri poate că pricep la articole, paragrafe, nu știu ce pe acolo, puncte, dar discursul lor nu este frumos, al majorității. Sunt și excepții plăcute în acest sens, dar mă mir, înseamnă că procesele la noi, zice lumea că-s trucate. Probabil că o fi fiind trucate, pentru că omul nu are ceea ce ar trebui să aibă la proces. Cei mai mulți politicieni din lume sunt juriști, avocați, care au pregătirea asta oratorică. Nu știu de ce se întâmplă așa, dar iarăși chiar și domnul Dodon, cu toată ambiguitatea lui geopolitică, are un discurs în limba română destul de îngrijit, de la care mai deviază din când în când acolo, cu „beți ceai și nu vă diorgăiți”. Astea sunt voroninisme întârziate.”

Europa Liberă: Populisme lingvistice.

Vsevolod Cernei: „Populisme lingvistice. Ceea ce nu e rău. De exemplu, pentru că eu nu sunt ceea ce se numește grammar nații, dacă, să nu existe dialectul, să nu existe argoul – astea toate fac bogăția limbii. Deci, limba literară se alimentează din toate straturile ei, și atunci o literatură nu o poți face fără argou, fără o limbă vorbită. Pe urmă și limba noastră dialectală! Trebuie să-ți spun că noi, cei veniți de la țară, deși vorbeam cu rusisme, aveam o structură a vorbei mai bună decât orășenii, pentru că ei calchiau din rusește până și structura frazei. La noi era înlocuit cuvântul românesc cu un rusism sau venea un rusism ca neologism și cel românesc nu venea deloc. Dar structura frazei era cea veche, transmisă oral din moși-strămoși. Aici, orășenii, de exemplu, zic și acum „voi” în loc de „dumneavoastră”, pentru că au luat din „vî”-ul rusesc.”

Europa Liberă: Mai și palatalizează, și atunci e catastrofă.

Vsevolod Cernei: „Ei, cu palatalizarea, dracu’ s-o ia.”

Europa Liberă: Dar vorbitorii de limbă rusă, fiți de acord, preiau formule corecte și am să mă refer numai la una, nu scap ocazia să le fac complimente. Un vorbitor nativ de română, de exemplu, nu se complică să facă acorduri: „concluzii referitoare la...”. El zice „concluzii referitor la...” și aici se vede pe dată că e un tupeist de ăsta cunoscător, pe când Slusari, de exemplu, sau alți vorbitori de rusă, etnici ruși, dacă au învățat limba corectă, el face acordul ăsta, spune „concluzii referitoare la...”. Și admir efortul acesta. Dar în general vorbitorii de limbă rusă sunt mai cunoscători de română, au mai mult respect sau tot o să vorbim despre...

Vsevolod Cernei: „Eu nu știu dacă au respect, dar de voie, de nevoie învață, pentru că asta este situația: dacă vrei să faci o carieră, dacă vrei să reușești în mai multe proiecte, trebuie să cunoști limba. Nu ai încotro. Adică un om cu capul pe umeri nici nu pune problema asta. În general, problema asta este politizată și acesta e păcatul ei. Și discuția despre denumirea limbii. Eu ziceam demult, lăsați-le pe amândouă să concureze, română/moldovenească, lasă academia să declare: sunt sinonime absolute!”

Europa Liberă: A fost șansa lui Lucinschi, când era vorba să pună între paranteze...

Vsevolod Cernei: „Da, dar multă lume rămâne fără pâine, pentru că ei luptă pentru ce? Pentru denumire! Și ei au o carieră întreagă, ei au granturi, ei au reviste. Și au un discurs cu care s-au obișnuit! Acum, dacă se rezolvă problema, trebuie să-ți schimbi discursul, trebuie să-ți cauți altă problemă!”

Europa Liberă: Dumneata ți-ai câștigat bucata de pâine căutând în interiorul limbii române tot felul de expresii, similitudini cu alte limbi. De unde acest interes? Adică eu bănuiesc de unde este, că în general ești omul care te joci cu cuvintele, ai făcut poeme și ești maestru la cuvinte, dar acuma chiar ți-ai făcut și o meserie din asta.

Vsevolod Cernei: „Dar este foarte interesant, este povestea unui cuvânt, ți se pare că-l știi de când lumea și uite că nu știi de unde-a venit, pe unde-a trecut, cum îi zic alții. Este ca un roman polițist, dacă vrei, când iei cuvântul și cauți cum, ce s-a-ntâmplat cu el, de ce este așa cum este, dar la vecini este așa... Când mi-au propus să fac această emisiune, de altfel, paradoxul este că mi-a propus să fac emisiunea despre limba română Elena Pahomova, care era șeful meu direct și care nu este vorbitor nativ de limbă română. Pe urmă, alții au preluat moștenirea asta și au continuat povestea. Mulți îmi spuneau: „Dar fă așa, mai simplu. Așa e corect, așa nu-i corect - nu umbla tu cu chestii.”

Europa Liberă: Două tabele...

Vsevolod Cernei: „Aceștia sunt filologii profesioniști, că eu nu sunt filolog profesionist, mie pur și simplu îmi place limba, dar eu vreau să arăt bogăția ei, frumusețea ei, eu vreau să arăt aventurile cuvintelor, că nu suntem noi buricul pământului, că o mulțime de limbi au același cuvânt în lexic. Adică și ceea ce ne face aparte pe lumea asta, ceea ce ne face originali, inediți, și ceea ce ne înfrățește cu alții, de exemplu, și avem comun ceva. Lucrurile astea sunt interesante. Când vorbim numai despre limbă, suntem de fapt într-un secol așa, mai sintetic, când toate lucrurile vin grămadă. Acuma-i inutil să zici „așa-i corect”, „așa nu-i corect”. Omul trebuie să iubească limba, să-i placă, să vadă frumusețile ei. Și atunci, volens-nolens, el va dori să vorbească corect. Și rușii, într-adevăr, de altfel rușii care studiază limba nu au problema asta, cum s-o numească - română sau moldovenească -, că ei când citesc, rușii care militează pentru limba moldovenească, ei în general n-o vorbesc. Ei vor iar să se numească moldovenească, și gata. Ei de fapt ce vor? Ei sunt niște paseiști de ăștia că vor să fie un fel de RSS Moldovenească și să fie „ca atunci”, adică noi să vorbim cu toții rusește, limba moldovenească să aibă rolul ei decorativ, și gata. Dar lucrurile s-au schimbat. Eu îi înțeleg, pentru că ei au pornit dintr-o realitate istorică în care se simțeau confortabil, ea s-a schimbat, acuma ei se simt inconfortabil. N-ai ce-i face, istoria face ce vrea.”

Europa Liberă: Vorbeam tocmai în sensul ăsta cu niște ruși de ăștia, mai îndărătnici, s-au și supărat când le-am spus: „Sigur că erați majoritari și v-ați pomenit minoritari și trebuie să vă dați voi după altă limbă, a majorității”. Îmi imaginez cât de mult îi doare când e vorba de limba belarusă și ucraineană, darămite aici, în Moldova. Îmi place cuvântul pe care l-ai găsit dumneata, dragostea pentru limbă, când pledez pentru cunoaștere limbii, desigur că nu la fel de cunoscător și pasionat ca dumneata, dar le spun ăstora tineri, mai ales, asta-i ca și cum ți-ai iubi organismul. Dacă limba-i instrument de lucru și tu nu poți să te exprimi cât de bogat ești în cap, dacă nu ai o limbă bogată, sigur că asta înseamnă că n-o iubești, n-o respecți. Admir munca dumitale și îți doresc încă multe apariții în tot felul și-n auditorii vii la fel. Eu sunt convins că adolescenții, tânăra generație au nevoie de asemenea îndrumări ingenioase. Ascult ceva de genul acesta la Radio France Internationale, la fel cum la RFI sunt știrile în limba francais facile, în limba cunoscătorilor unui minim de limbaj. Poate ar fi cazul să încercăm și noi să-i atragem pe cei care vor să studieze limba română printr-o așa o metodă. Urarea de Anul Nou cum ar fi într-o limbă mai exotică din câte cunoști dumneata? Sunt convins că ai studiat și expresiile de urare.

Vsevolod Cernei: „Dar să știi că nu prea îmi vine în cap. Și eu chiar aveam o colecție de urări în toate limbile și de declarații de dragoste în toate limbile. „Te iubesc” în toate limbile pe care le prindeam, sunt niște lucruri...”

Europa Liberă: Dacă vorbim de rusă și de română, noi îi urăm „La mulți ani!” unui interlocutor, iar rușii spun „S novîm godom!”.

Vsevolod Cernei: „De altfel, se produce chestia inversă, tocmai am văzut un mesaj așa, publicitar. Noi zicem „Sărbători fericite”, probabil de la „Happy Holidays”, de la englezi. Rușii, de fapt, zic „S prazdnikom!”, acum am văzut un mesaj: „Sărbători fericite!” și „Sceastlivîh prazdnikov!”. Ceea ce este nefiresc pentru limba rusă, ei nu zic niciodată, rușii get-beget, „Sceastlivîh prazdnikov!”. Aceștia-s de-ai noștri, rușii noștri.”

Europa Liberă: „Zelionîie koni na stenah”. (Cai verzi pe pereți).

Vsevolod Cernei: Zelionîie koni na stenah, da, cam așa. Deci, eu despre asta vorbeam, că limba română devine dominantă aici, mai încet decât ar vrea unii, mai cu scârț, mai călcând prin hopuri și băltoace, dar este un proces istoric inevitabil, pentru că așa este, vorbitorii de română sunt majoritari, limba este de stat, toate mesajele cele mai importante sunt în această limbă și atunci cei de limba rusă traduc ei, înainte traduceam noi din rusă, majoritatea. Când traduci, nu totdeauna îți vine la repezeală, și calchiezi, traduci mai aproximativ, mai lăutărește, după ureche, așa, și atunci limba rusă de la noi este influențată. Limba engleză de pe Brighton Beach este alta decât limba engleză, la fel și limba rusă este alta, pe acolo, cu englezisme. Sunt zone de astea de frontieră, de exemplu, cum e la noi dintre români și slavi, în Canada, între anglofoni și francofoni și prin mai multe alte țări, cum ar fi Alsacia și Lorena. Sunt limbi din astea... Este limba alsaciană, care este un fel de surjik ucrainean sau moldoveneasca noastră cu rusisme, de la țară, basarabenească, să-i zicem noi.”

Europa Liberă: „Kladi talaghir, bo valea mare”. Astea fiind spuse, a fost Vsevolod Cernei, scriitor, lingvist și cunoscător de cuvinte.

Vsevolod Cernei: „Lingvist amator, haide, că n-am patalama.”

Europa Liberă: Contează practica, nu patalamaua

XS
SM
MD
LG