Linkuri accesibilitate

W.G. SEBALD. Inelele lui Saturn


O carte palimpsest, cu imagini încorporate în text, ca pe timpul lui Guttenberg şi având un titlu „astronomic”.

O carte palimpsest, cu imagini încorporate în text, ca pe timpul lui Guttenberg, semnată de germanul W.G. Sebald (1944 – 2001) şi având un titlu „astronomic”, Inelele lui Saturn, Art, 2015, m-a făcut să redescopăr „cosmosul” din preajma noastră, acea lume infinit de variată ce ne înconjoară şi pe care abia un ochi atent o „citeşte” în profunzime.

„În august 1992, când zodia Câinelui se apropia de sfârşit, am pornit să bat cu piciorul comitatul Suffolk, din estul Angliei, în speranţa…” – prima frază nu vă aminteşte de incipitul Divinei Comedii? Atât că Dante tocmai inaugura canonul (european, desigur – vezi şi Harold Bloom, Canonul occidental), pe când W.G. Sebald îi trece în revistă realizările, mişcându-se nu atât în spaţiu (bine zis: „Surprinzător de multe dintre aşezările noastre sunt orientate către vest şi se întind către vest acolo unde situaţia o permite. Estul este sinonim cu lipsa de perspective”), cât în timp, şi încă într-un timp muzeal, al capodoperelor din pictură (superbele pagini despre tabloul lui Rembrandt Lecţia de anatomie a doctorului Tulp), arhitectură, teatru, literatură & civilizaţie. O galerie de portrete, unul şi unul, se deschide, într-un joc de oglinzi, dintre acestea remarcându-se cel al lui Swinburne: „…abia când speranţa într-o moarte eroică a eşuat definitiv din cauza corpului său subdezvoltat s-a năpustit fără rezerve asupra literaturii, şi anume într-o formă poate nu mai puţin radicală de autodistrugere”. Magistrală, logica asociativă a autorului: „Oare te însoţeşte o viaţă întreagă umbra lui Hölderlin dacă ziua ta de naştere cade la două zile după a lui? (…) Este posibil ca el, Michael [Hamburger], să fi trebuit mai târziu să se stabilească în această casă din Suffolk numai pentru că în grădina casei era trecut, pe o pompă de apă făcută din fier, numărul 1770, anul naşterii lui Hölderlin? (…) faptul că el s-a chinuit la Suffolk cu scrisul, aşa cum eu m-am chinuit la Norfolk, faptul că amândoi ne îndoim de rostul muncii noastre, toate acestea nu sunt chiar atât de uimitoare”. Sunt zeci şi zeci de astfel de „răsfrângeri telescopice”, multiplicându-se la nesfârşit, astfel că la capătul celor 300 de pagini ai senzaţia că ai parcurs… Enciclopedia britanică.

Cred şi eu, odată cu cronicarul de la London Observator, că „e greu de imaginat o operă mai stranie şi mai fascinată” decât Inelele lui Saturn – replică târzie a cercurilor Infernului lui Dante, doar că toate caznele personalităţilor evocate sunt de mult… fapte de cultură!

29 octombrie ’18

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG