Europa Liberă: Vasile, cine au fost invitații acestei prime dezbateri a Europei Libere?
Vasile Botnaru: „Am obținut cred că efectul urmărit când au coborât din film, de fapt, personajele Jefim Fistein, care apare într-un documentar despre evenimentele din Cehoslovacia, a apărut în fața publicului, și după aceea a apărut și Dana Kyndrova, cea care-i legată prin mama ei, de la care a moștenit niște fotografii din la acele evenimente; a vorbit foarte personalizat despre aceste evenimente.
Am avut iarăși un alt personaj dintr-un documentar de-al Europei Libere, coborât în fața publicului – dl. Valentin Ciobanu –, fost ostaș în acele vremuri, ostaș sovietic, care a fost invadator și aplică dânsul termenul acesta. Și a înțeles, zice dânsul, peste câțiva ani după participarea la acele evenimente că a devenit invadator. Cu atât mai mult acum.
Și am avut istorici, profesori universitari... Dl Cernencu, de exemplu, profesorul, care zice că s-a format sub influența știrilor de la Europa Liberă, că de la Europa Liberă a aflat despre acele evenimente și a dat luptă în conștiință lui cu propaganda – propaganda sovietică -, care încerca să-l convingă că soldații sovietici au zădărnicit, vezi Doamne, un război civil sau ar fi venit invitați de cehi, de conducerea cehoslovacă de atunci.
Prima dezbatere a Europei Libere: „Invadatori sau eliberatori? Cehoslovacia 1968”
Dar totul, această discuție s-a produs în fața unor liceeni și, de fapt, pentru ei, cei care au fost în platoul de filmare, cei care ne-au urmărit pe internet și ne vor urmări în continuare; pentru ei, de fapt, s-a făcut această dezbatere, ca dânșii să-și pună întrebarea: Dar oare se poate întâmpla sau nu ca această invazie într-o formă la fel de brutală sau una mai sofisticată, mai hibridă să se repete într-o zonă anume?”
Europa Liberă: Vasile, care au fost temele cele mai discutate sau întrebările care au dat naștere la discuțiile cele mai aprinse?
Vasile Botnaru: „Mie mi se pare că întrebarea cea mai firească a fost una de final, întrebarea care își are locul în Republica Moldova, mai cu seamă: De ce niște spații relativ democratizate sau nu prea democratizate generează nostalgii, tot felul de nostalgii și, mai cu seamă, la tineri, care n-au trăit în Uniunea Sovietică, dar iată că se clonează, se reproduc aceste nostalgii, uneori periculoase tocmai pentru că sunt instrumentate de politicieni, sunt exploatate? Și asta este întrebarea care o să ne urmărească pe parcursul acestei dezbateri, care abia a început cu prima ei fază.”
