Astăzi la Centrul de Cultură şi Istorie Militară (Casa Armatei) va avea loc la ora 17 prima dezbatere din cele zece care fac parte dintr-un amplu proiect al postul nostru de radio, proiectul „AntiNostalgia – privind spre viitor”. Proiectul cuprinde în total zece documentare, zece dezbateri publice şi mult mai multe reportaje despre trecutul comunist și viitorul țărilor și comunităților din Europa Centrală și de Est. Dezbaterea de azi va încerca să răspundă la întrebarea ce au trupele Pactului de la Varșovia care au intrat abuziv în Cehoslovacia în 1968: invadatori sau eliberatori? Invitaţii speciali de miercuri sunt fotografa cehă Dana Kyndrova, care a filmat invazia din 1968, jurnalistul Jefim Fistein, comentator politic al Radio Europa Liberă, fost şef al serviciului de limbă rusă Svoboda", şi Valentin Ciobanu, fost participant în componența armatei sovietice la invazia din Cehoslivacia în august 1968 la acele evenimente. Dezbaterea va fi moderată de Vasile Botnaru, şeful biroului de la Chişinău al postului de Radio Europa Liberă. Proiectul „AntiNostalgia – privind spre viitor” va continua cu dezbateri despre Securitate și KGB, despre deportări, despre sistemul de sănătate și cel de educație din perioada comunistă, despre samizdat și muzica occidentală. Detalii despre prima dezbatere şi despre acest proiect în interviul cu Oana Serafim, directoarea departamentului Moldova al postului de radio Europa Liberă.
Oana Serafim: „E un proiect care nu este unic. Despre nostalgie, despre antinostalgie se vorbeşte mult, se vorbeşte nu numai în partea asta a lumii. Se vorbeşte şi în partea occidentală. Oamenii sunt în general înclinaţi să se uite şi să-şi amintească lucrurile bune ale trecutului, uitându-le pe cele rele. Poate că aşa e şi bine ca să poată să meargă mai departe. Ideea a fost şi pe care încercăm să o punem în valoare prin site şi prin dezbaterile pe care le vom organiza, începând cu cea de astăzi, de a încerca să aducem în faţa oamenilor întrebări şi nu neapărat răspunsuri. Asta este ceva ce ştiţi că încercăm să facem mai demult ca să fim corecţi. Nostalgia, mai ales după vremurile în care eram tineri, frumoşi, este o trăsătură umană. De ce suntem antinostalgici poate e a doua întrebare.”
Europa Liberă: Acest cuvânt „antinostalgie” care se regăseşte în titlul proiectului e şi o încercare de a da o replică celor care mai sunt nostalgici?
Oana Serafim: „Nu este o replică pentru că e prima parte a titlului. Titlul întregului proiect este „AntiNostalgia – privind spre viitor”. Haideţi să lăsăm puţin în urmă lucrurile trecutului şi să încercăm, debarasându-ne de lucrurile rele ale trecutului, să vedem cum ne construim viitorul. Asta de fapt a fost ideea de bază, nu a contrazice sau a încerca să-i facem „duşmanii noştri” pe cei care sunt nostalgici.”
Europa Liberă: Cu ce anume îi ajută pe cetăţenii moldoveni din anul 2018 clarificarea unor evenimente care au avut loc în Cehoslovacia tocmai 50 de ani în urmă?
Oana Serafim: „Titlul dezbaterii de astăzi este practic legat de ceea ce participanții în 1968 la invazia Cehoslovaciei au aflat mai târziu. Cei care au fost în armata Uniunii Sovietice, unde erau şi actuali cetăţeni ai R. Moldova, practic asta întrebare pe care încercăm să o dezghiocăm astăzi, este dacă acești oameni au fost invadatori, aşa cum erau văzuţi de populaţia Cehoslovaciei, sau dacă au fost eliberatori, aşa cum li se spunea atunci când s-au suit pe tancuri.”
Europa Liberă: Şi cum se vedeau ei înșiși atunci.
Oana Serafim: „Şi cum încercau să se convingă ei înşişi că sunt. Erau oameni foarte tineri şi asta se vede în toate fotografiile care însoţesc acest proiect şi care pot fi găsite pe site-ul nostru. Oamenii aceștia foarte tineri erau foarte uşor de manipulat. Ca să-ţi răspund la întrebare, Iulian, manipularea nu e ceva ce s-a inventat ieri. Este ceva ce a existat în permanenţă şi oamenii dacă nu-şi pun întrebări sunt foarte uşor de manipulat. Asta de fapt e ceea ce încercăm să le spunem celor din 2018: atenţie la ce vi se spune.”
Europa Liberă: Dvs. cumva chemaţi la reflecţie pentru că evenimentul cu pricină e învăluit încă de mister?
Oana Serafim: „Cred că şi oamenii, generaţii noi ar trebui să ştie că pe de o parte lucrurile se vedeau într-un anume fel şi pe de altă parte se vedeau total diferit. Acest joc, dacă vrei, între ce se ştia atunci şi ce se ştie acum e cred important în a ne aşeza unde suntem şi cam ce vrem să facem cu viaţa noastră şi cu viitorul pe care îl avem. De asta e şi titlul întreg al proiectului.”
Europa Liberă: Referitor la prima dezbatere dezbateri care va căuta răspunsuri la întrebarea - ce am fost: invadatori sau eliberatori. Un intelectual a scris recent pe pagina Europei Libere din Facebook că întrebarea aceasta e suptă din deget. Nu cumva încercăm să clarificăm nişte lucuri care sunt evidente?
Oana Serafim: „Pentru cine? Îmi permit să pun eu întrebarea. Sunt clare pentru cei care nu au dubii. Un om fără dubii în secolul 21 nu este chiar cel căruia noi ne adresăm.”
Europa Liberă: Haideţi atunci să reformulăm întrebarea. Societatea moldovenească este scindată. Avem pro-europenii şi avem pro-ruşii. S-ar putea să fie aşa: cei care sunt pro-europeni să considere că invazia Cehoslovaciei a fost de fapt o invazie, iar cei care sunt pro-ruşi să zică că nu a fost chiar un lucru atât de rău şi nu-i deranjează foarte tare. În ce măsură tabăra pro-rusă îşi poate schimba părerea atâta timp cât Rusia însăşi cumva nu şi-a asumat vinovăţia pentru această invazie?
Oana Serafim: „Accentul e foarte corect legat de cine îşi asumă vinovăţiile trecutului, vinovăţiile Uniunii Sovietice, ale Pactului de la Varşovia în acel moment. Cred că răspunsurile la această dilemă, dacă în momentul respectiv cei care erau în armata sovietică au fost invadatori sau dacă au fost eliberatori, nu va veni de la mine, ci va veni de la invitaţii noştri pe care îi avem astăzi şi care sunt o fotografă din Cehia, Dana Kyndrova şi un rus care este analistul politic, Jefim Fistein, care a fost o perioadă de timp directorul serviciului rusesc al Europei Libere. Ei cunoscând perioada respectivă ar putea să încerce să ne dea poate nu răspunsuri clare, dar să ne dea întrebări la care fiecare din participanţii la discuţie să-şi găsească propriul răspuns. Nu avem pretenţia să dăm răspunsuri pentru că noi credem, cum bine ştiţi, că fiecare om are dreptul să aleagă singur.”
Europa Liberă: Vor urma alte nouă dezbateri publice la care se va discuta, între altele, despre Securitate și KGB, despre deportări, despre sistemul de sănătate și cel de educație din perioada comunistă. Ce așteptări aveţi de la acest proiect?
Oana Serafim: „Una din aşteptări e legată de dorinţa noastră de a-i face pe cei foarte tineri să afle mai multe despre trecutul lor care le-a fost prezentat, dacă le-a fost prezentat într-o formă sau alta. În manualele de istorie, istoria recentă este redusă la câteva pagini sau două propoziţii. Or fără o înţelegere exactă a ceea ce ni s-a întâmplat şi s-a întâmplat în această regiune în ultimii 70 sau 100 de ani e foarte greu să vedem limpede către viitor.”
Europa Liberă: Aveţi o părere sau o idee a faptului ce s-ar fi întâmplat cu ţările socialiste în cazul în care Primăvara de la Praga nu ar fi fost înăbuşită?
Oana Serafim: „Primăvara de la Praga a fost pentru cei care eram atunci şi care am văzut şi filmele perioadei respective, am citit romanele perioadei respective, a fost un moment de deschidere cum nu au mai fost altele. Şocul 1968, venind după 1956, Revoluţia din Ungaria şi ea înăbușită, a fost o bulă de aer că totuşi spiritul liber poate să existe, că libertatea poate totuţi să existe, ceea ce pentru generația mea sau pentru cei care la vremea respectivă erau adolescenţi sau mai tineri a însemnat practic o speranţă că dacă totuşi vorbeşti, te aude cineva.”
Europa Liberă: Consideraţi că în urma dezbaterii de azi cei prezenţi la ea se vor lămuri şi vor înţelege până la urmă ce au fost soldaţii despre care aţi vorbit: invadatori sau eliberatori?
Oana Serafim: „Nu rămâne decât să vedem. Nu rămâne decât să fim pe Facebook live la dezbatere, să urmărim cele ce vor fi spuse, întrebările şi poate şi răspunsurile. Repet, chiar dacă titlul acestui proiect pare cumva împotriva cuiva este de fapt pentru ceva şi este pentru o lămurire şi pentru noi întrebări şi noi răspunsuri pe care fiecare şi le va da singur.”
