trei-fraţi-încălecaţi-unul-în-cârcă-la-altul iată că vin în cale
(nu că poteca-i îngustă sau circulaţia-i mult prea
intensă — de unde? — dar au
tustrei doar un rând unul singur de straie şi-l poartă
odată: când ăla de sus îşi îndeasă căciula pe frunte al doilea
îşi încinge sumanul şi-al treilea-şi
trage bine iţarii şi hai!... şi eu mers ei au mers
până cel cu sumanul să nu-i amorţească picioarele prins-a
a-i tot da pinteni celui de jos: “di căluţule di!” p`nă cel
căciulat să nu-şi bâţâie braţele-n dodii grabnic le-nfundă
în urechile celui din mijloc... şi-au mers ei au mers
cel bătut opintindu-i pe cei nebătuţi şi simţind sub călcâie
limba aspră a ţarinii ăla călare
atingând cu gingaşele-i tălpi — două limbi nu-altceva! — pietricelele
din rărunchii sărmanului om cu un vag sentiment c-ar păşi
pe-o cărare de ţară căciulatul estimp răsucind
mintea celui de sub ca pe-un cub al lui rubik... şi-au mers ei au mers
şi tot merg până astăzi de nu s-au oprit undeva: unu-i vânăt de
frig altu-i galben ca ceara cel’lalt arde ca para
vântu-i bate şi-i zdrenţuie ca pe-un drapel) mijlociul
are-un gol — cât să-ţi bagi prin el capul — în piept
şi să strigi cât te-or ţine bojocii cu gura şi nările două:
“nu vă fie frică “nu plecăm acasă “ole! ole! oleeeee
comunismul pică!” morţii nu ne lasă!” ceauşescu nu mai e!”
trei-fraţi-înfriguraţi-unul-în-cârcă-la-altul se duc dracului de-a cura-n cap
(nu că poteca-i îngustă sau circulaţia-i peste măsură de
aglomerată — de unde? — dar n-au
nici o zdreanţă pe ei: cel de sus îl încalecă pe mijlociul
mijlociul pe ăla de jos care n-are pe cine să-ncalece şi pe care văzându-l
preşedinţi pudibonzi să le-arunce din urmă: golani!... şi s-au dus ei s-au tot
dus în cârcă pe rând ciomăgiţi de mineri zădărâţi de mulţime:
“cel-bătut-îi-duce-pe-cei-nebătuţi!” p`nă n-au mai avut un’ se duce
până iată se-ntorc chiar de unde-au plecat în decembrie — unu-i
vânat de frig altu-i galben ca ceara cel’lalt arde cu pară
vântu-i bate şi zdrenţuie ca pe-un drapel) mijlociul
are-un gol — cât să-ţi bagi prin el capul — în piept
şi să strigi cât te-or ţine bojocii:
“......................... “nu plecăm acasă “...........................
........................!” morţii nu ne lasă!” .........................!”
(nu că poteca-i îngustă sau circulaţia-i mult prea
intensă — de unde? — dar au
tustrei doar un rând unul singur de straie şi-l poartă
odată: când ăla de sus îşi îndeasă căciula pe frunte al doilea
îşi încinge sumanul şi-al treilea-şi
trage bine iţarii şi hai!... şi eu mers ei au mers
până cel cu sumanul să nu-i amorţească picioarele prins-a
a-i tot da pinteni celui de jos: “di căluţule di!” p`nă cel
căciulat să nu-şi bâţâie braţele-n dodii grabnic le-nfundă
în urechile celui din mijloc... şi-au mers ei au mers
cel bătut opintindu-i pe cei nebătuţi şi simţind sub călcâie
limba aspră a ţarinii ăla călare
atingând cu gingaşele-i tălpi — două limbi nu-altceva! — pietricelele
din rărunchii sărmanului om cu un vag sentiment c-ar păşi
pe-o cărare de ţară căciulatul estimp răsucind
mintea celui de sub ca pe-un cub al lui rubik... şi-au mers ei au mers
şi tot merg până astăzi de nu s-au oprit undeva: unu-i vânăt de
frig altu-i galben ca ceara cel’lalt arde ca para
vântu-i bate şi-i zdrenţuie ca pe-un drapel) mijlociul
are-un gol — cât să-ţi bagi prin el capul — în piept
şi să strigi cât te-or ţine bojocii cu gura şi nările două:
“nu vă fie frică “nu plecăm acasă “ole! ole! oleeeee
comunismul pică!” morţii nu ne lasă!” ceauşescu nu mai e!”
trei-fraţi-înfriguraţi-unul-în-cârcă-la-altul se duc dracului de-a cura-n cap
(nu că poteca-i îngustă sau circulaţia-i peste măsură de
aglomerată — de unde? — dar n-au
nici o zdreanţă pe ei: cel de sus îl încalecă pe mijlociul
mijlociul pe ăla de jos care n-are pe cine să-ncalece şi pe care văzându-l
preşedinţi pudibonzi să le-arunce din urmă: golani!... şi s-au dus ei s-au tot
dus în cârcă pe rând ciomăgiţi de mineri zădărâţi de mulţime:
“cel-bătut-îi-duce-pe-cei-nebătuţi!” p`nă n-au mai avut un’ se duce
până iată se-ntorc chiar de unde-au plecat în decembrie — unu-i
vânat de frig altu-i galben ca ceara cel’lalt arde cu pară
vântu-i bate şi zdrenţuie ca pe-un drapel) mijlociul
are-un gol — cât să-ţi bagi prin el capul — în piept
şi să strigi cât te-or ţine bojocii:
“......................... “nu plecăm acasă “...........................
........................!” morţii nu ne lasă!” .........................!”