Chiar dacă a dat o primă fisură imaginea – de icoana pe sticlă? de vitraliu medieval? de ceramică Zsolnay?! – capitalei culturale ungare, cauţi să refaci în absolut (citeşte: în cuvinte ce fixează à jamais o emoţie, o stare, un gând) acest spaţiu spiritual mitteleuropean, cu sentimentul că tocmai asamblezi un model în miniatură al vreunei renumite corăbii cu pânză într-o sticlă (cu mesaj, se-nţelege!) aruncată la ţărmul inimii (mai degrabă, abia scoasă din cuptorul lui iulie): la început plasezi mausoleul paleocreştin & Cella Septichora din Dom ter, după care treci pe răboj Universitatea fondată la 1367 (cum nu s-au păstrat vestigiile, te mulţumeşti cu ideea de şcoală superioară), vine la rând Bazilica Sfinţii Pentru şi Pavel, după care Marea Moschee Gasi Hasim construită pe ruinele unei biserici în 1526 şi redevenită aşezământ creştin la 1686, apoi întreaga Szechenyi ter (piaţa centrală, inima oraşului), de unde pornesc în toate părţile stradelele ce duc la Biserica Franciscană, la Sinagogă, la Poştă (şi ea acoperită cu ţiglă Zsolnay), la Casa Vasvary, la Teatrul Naţional, la Templul Protestant etc., etc., fără a uita de zidurile cetăţii care înconjoară de jur-împrejur (mai puţin în partea de jos)
Chiar dacă a dat o primă fisură imaginea – de icoana pe sticlă? de vitraliu medieval? de ceramică Zsolnay?! – capitalei culturale ungare, cauţi să refaci în absolut (citeşte: în cuvinte ce fixează à jamais o emoţie, o stare, un gând) acest spaţiu spiritual mitteleuropean, cu sentimentul că tocmai asamblezi un model în miniatură al vreunei renumite corăbii cu pânză într-o sticlă (cu mesaj, se-nţelege!) aruncată la ţărmul inimii (mai degrabă, abia scoasă din cuptorul lui iulie): la început plasezi mausoleul paleocreştin & Cella Septichora din Dom ter, după care treci pe răboj Universitatea fondată la 1367 (cum nu s-au păstrat vestigiile, te mulţumeşti cu ideea de şcoală superioară), vine la rând Bazilica Sfinţii Pentru şi Pavel, după care Marea Moschee Gasi Hasim construită pe ruinele unei biserici în 1526 şi redevenită aşezământ creştin la 1686, apoi întreaga Szechenyi ter (piaţa centrală, inima oraşului), de unde pornesc în toate părţile stradelele ce duc la Biserica Franciscană, la Sinagogă, la Poştă (şi ea acoperită cu ţiglă Zsolnay), la Casa Vasvary, la Teatrul Naţional, la Templul Protestant etc., etc., fără a uita de zidurile cetăţii care înconjoară de jur-împrejur (mai puţin în partea de jos)