Alexandru Tănase: Mandatul politic se bazează pe încredere, iar pentru pierderea încrederii nu sunt necesare sentinţe de condamnare

Europa Libera: De ce sesizarea a fost pusă pe rol cu viteza luminii?

Alexandru Tănase: A fost o procedură obişnuită pentru cazurile când se solicită examinarea în regim de urgenţă. În acest caz, autorii sesizării au solicitat ca aceasta să fie examinată până la expirarea termenului de 15 zile de la desemnare, când candidatul pentru funcţia de Prim-ministru urma să ceară votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului. Autorii sesizării au invocat faptul că o eventuală hotărâre a Curţii după acea dată ar fi fost una tardivă. Curtea a decis ca au existat motive întemeiate pentru a da curs unei asemenea solicitări. Decizia Curţii a fost adusă imediat la cunoştinţa Guvernului, Parlamentului şi Preşedintelui Republicii. Curtea a procedat la fel de fiecare dată în situaţii similare. Spre exemplu, sesizarea privind votul secret în cadrul procedurii de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, înregistrată la 26 decembrie 2011, a fost, pentru considerente similare, examinată în regim de urgenţă, deja în data de 12 ianuarie 2012, deci înainte de data preconizatelor alegeri repetate.

Europa Libera: Aţi aşteptat aceste reacţii pro şi contra după ce înalta Curte a pronunţat verdictul?

Alexandru Tănase: De fiecare dată când Curtea a invalidat legi, hotărâri ale Parlamentului, Guvernului sau decrete prezidenţiale, am fost ţinta unor atacuri vehemente din partea autorităţilor. Doar câteva exemple.

Atunci când Curtea a declarat neconstituţională modalitatea în care Guvernul şi-a asumat răspunderea pentru un pachet de legi. Nu a combătut nimeni nici un argument din hotărârea noastră, cu toate acestea, puterea a declanşat o adevărată campanie mediatică împotriva judecătorilor Curţii.

Atunci când am constatat că Parlamentul a încălcat procedura obligatorie prevăzută de Constituţie privind alegerea Preşedintelui Republicii Moldova prin vot secret, din nou am fost supuşi unor critici foarte dure. Dacă vă amintiţi, exact aceleaşi persoane care ne atacă azi, ne acuzau de uzurparea puterii în stat. Bunăoară, ex-ministrul justiţiei, dl Ion Păduraru, declara cu privire la Hotărârea CC din 12 ianuarie 2012 că „este cea mai rușinoasă hotărâre luată de Curtea Constituțională vreodată”, că „parlamentul nu este legitim şi nu are dreptul să aleagă preşedintele, iar dacă îl va alege acesta va fi unul nelegitim”. Tot dumnealui declara că pentru a intra în câmpul legalităţii, Parlamentul trebuie dizolvat, urmând a se purcede la alegeri anticipate. În mod surprinzător, după alegerea dlui N. Timofti în funcţia de Preşedinte al ţării, dl Ion Păduraru a devenit secretar general al administraţiei prezidenţiale. A acceptat această funcţie, uitând de pretinsa „lipsă de legitimitate” a actualului Parlament şi Preşedinte. Un alt „critic” vehement al hotărârii CC din 22 aprilie, la fel de virulent convingea societatea în 2008 că legea privind interdicţia dublei cetăţenii pentru persoane publice este perfect legală şi nu încalcă nimănui niciun drept. Cu toţii ştim soluţia adoptata de CEDO in cazul cu dubla cetăţenie.

Reacţia la hotărârile Curţii Constituţionale reprezintă un indice de maturitate a clasei politice. Cum sunt politicienii, aşa sunt şi reacţiile. Dar, şi de această dată, nu am văzut pe nimeni care să vină cu anumite contraargumente. Nu am de gând să cobor la nivelul spectacolului şi să mă antrenez in polemici cu cei care consideră că insultele şi atacul la persoană pot compensa lipsa argumentelor.

În orice litigiu, inclusiv de natură constituţională, există mai multe părţi cu interese divergente. Este şi firesc ca ea să nu fie pe placul tuturor, astfel încât va exista mereu cel puţin o parte care va fi nemulţumită. În acelaşi timp, hotărârile Curţii Constituţionale nu sunt făcute şi nici nu trebuie să fie făcute pentru a fi pe placul sau pentru a nu displace cuiva. În acest context, merită atenţie faptul că principalele critici ale hotărârii Curţii Constituţionale vin dintr-o singură tabără. Acest lucru e de înţeles, dacă e să ţinem cont de faptul că a avut impact direct asupra unei anumite persoane.

Europa Libera: Decizia Curţii Constituţionale în privinţa lui Filat este una politică, a declarat Preşedintele Nicolae Timofti.

Alexandru Tănase: O singură precizare. Hotărârea Curţii nu se referă la domnul Filat. Este o hotărâre prin care Curtea, interpretând Constituţia, a stabilit un principiu: „Prim-ministrul unui Guvern demis prin moţiune de cenzură pentru suspiciuni de corupţie se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile”. Curtea stabileşte anumite principii nu pentru a fi aplicate unor persoane, ci pentru a putea trata anumite situaţii prezente şi viitoare.

În privinţa caracterului politic al hotărârii, pot să vă spun că şi la case mai mari Guvernul recurge la acuzaţii de acest gen, atunci când anumite soluţii judiciare nu-i sunt pe plac. Să ne amintim de reacţia Guvernului Federaţiei Ruse la Hotărârea CEDO în cazul Ilaşcu: „este o hotărâre pur politică, iar instanţa de la Strasbourg şi-a depăşit competenţele”. La 25 mai 2010, Camera Superioară a Parlamentului rus (Совет Федерации) a făcut publică poziţia sa la Hotărârea în cazul Cononov v. Federaţia Rusă. Voi cita doar un alineat al acestei declaraţii: „Această hotărâre nu este bazată pe normele de drept, ci este dictată de considerente exclusiv politice”. Eu nu văd nici o diferenţă dintre aceste atitudini. Va îndemn să vedeţi care a fost reacţia MAE a Federaţiei Ruse în cauza Catan v. Moldova şi Federaţia Rusă (şcolile româneşti din Transnistria): „MAE FR consideră arbitrară şi motivată politic hotărârea CEDO” referitoare la statutul şcolilor moldoveneşti din Transnistria”.

Europa Libera: Dar şi Preşedintele Nicolae Timofti este jurist...

Alexandru Tănase: Am tot respectul pentru dl N. Timofti, în calitatea sa de Preşedinte al Republicii Moldova. În calitatea mea de judecător constituţional, nu consider potrivit să comentez declaraţiile dânsului. Accept că domnul Preşedinte are o altă viziune asupra interpretării articolelor 101 şi 103 din Constituţie, dar cu toate acestea, potrivit articolul 135 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională, şi nu Preşedintele ţării, este singura autoritate abilitată de Constituţie să exercite controlul constituţionalităţii decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, precum şi să interpreteze Constituţia.

Europa Libera: Aţi fost influenţat politic asupra luării acestei decizii? Doar se aştepta formarea unei noi majorităţi parlamentare.

Alexandru Tănase: Curtea nu interpretează Constituţia în funcţie de majorităţile parlamentare care se constituie. Faptul că hotărârea CC produce un impact mai mare sau mai mic asupra unui sau altuia din actorii politici nu înseamnă că este influenţată politic. În aceeaşi ordine de idei, nu există nici un impediment legat de hotărârea CC, care ar împiedica constituirea unei majorităţi parlamentare. Ce împiedică această majoritate parlamentară să formeze un Guvern în frunte cu un alt Prim-ministru. Nimic. Decât dacă nu se doreşte folosirea acesteia ca pretext în acest sens.

Legile, hotărârile de guvern sau de parlament sunt expresii ale voinţei politice. Prin urmare, hotărârile Curţii, prin care aceste acte sunt invalidate, in mod inevitabil produc nu doar consecinţe juridice dar şi politice. Daca prin absurd ar fi să acceptăm logica „influenţelor politice”, ar rezulta că de fiecare dată când se dă dreptate unui actor politic, Curtea e influenţată de celălalt actor politic. E o logică nu numai că falsă, dar chiar absurdă.

Europa Libera: Din componenţa Curţii fac parte cel puţin doi judecători care in trecut au fost parlamentari, din partea a doua partide politice. Decizia Curţii din 22 aprilie a fost influenţată de acest fapt?

Alexandru Tănase: Trebuie să constat că asistăm la un atac fără precedent, după intensitate si gravitatea acuzaţiilor si limbajului folosit, la adresa judecătorilor CC. Fiţi atenţi la limbajul folosit: „idioţi cu diplomă”, „caracatiţa de la Curte”, „beduin al lui Plahotniuc” sau „Curtea i-a tăiat penisul lui Vlad Filat, Ambasadorul SUA condamnă Hotărârea Curţii Constituţionale”. Obligaţia de rezervă a judecătorilor Curţii ne plasează în situaţia de a nu putea riposta cu aceleaşi arme sau folosind acelaşi limbaj. Este însă regretabil când (foşti) demnitari de asemenea rang sau instituţii media, îşi permit asemenea insinuări la adresa Curţii Constituţionale şi a judecătorilor săi. Îmi amintesc doar de un exemplu similar in România, anul trecut. Sa nu se creadă ca nimeni nu vede şi nu ţine cont de aceste derapaje in respectarea statului de drept si a autorităţii Curţii Constituţionale.

Un alt aspect extrem de important: această hotărâre a fost adoptată în unanimitate, de judecători desemnaţi de toate cele trei autorităţi şi cu votul tuturor componentelor majorităţii de guvernare. Ceea ce eu cred că nu s-a înţeles este faptul că judecătorii Curţii nu reprezintă nici autorităţile, nici persoanele care i-au votat. Faptul de a-i fi desemnat şi de a le cere pentru asta subordonare este absolut greşit. Este la fel ca şi în cazul Curţii de la Strasbourg – un judecător desemnat de un stat este totalmente independent de acest stat. Judecătorii sunt independenţi în acţiuni şi decizii, şi se supun numai Constituţiei. Eu cred că aceasta e principala chestiune pe care politicienii nu au înţeles-o şi care provoacă atacurile virulente la adresa judecătorilor Curţii. De fapt, eu cred ca nu trecutul politic al unor judecători îi deranjează pe cei care atacă Curtea, ci faptul că aceşti judecători nu ţin cont de interesele lor politice de moment.

Europa Libera: De altfel cum comentaţi declaraţia Ambasadorului SUA William H. Moser prin care condamna decizia Curţii Constituţionale?

Alexandru Tănase: Este un fals regretabil. Ambasadorul William H. Moser nu a condamnat niciodată Hotărârea Curţii Constituţionale. Regret ca se recurge la ademenea metode. Domnul ambasador a declarat următoarele: „Eu deseori am spus că Moldova trebuie să aibă o politică de toleranţă zero faţă de corupţie, şi nici un funcţionar public nu poate fi mai sus de lege, dar principiile democratice la fel prevăd că persoanele sunt inocente până nu este dovedită vina lor şi nu invers”. Hotărârea Curţii Constituţionale din 22 aprilie este în concordanţă deplină cu această aserţiune a domnului Ambasador W. Moser. Pana la finele acestei săptămâni va fi finalizată traducerea oficială a hotărârii în limba engleză, ca fiecare demnitar european sau diplomat acreditat la Chişinău să poată formula propriile concluzii despre aceasta în cunoştinţă de cauză.

Europa Libera: Şi-a respectat Curtea Constituţională propria jurisprudenţă în privinţa prezumţiei nevinovăţiei?

Alexandru Tănase: Urmărind reacţiile la Hotărârea Curţii Constituţionale din 22 aprilie, am rămas surprins cât de mulţi specialişti în drept constituţional avem în această ţară. În mod special, mă refer la cei care s-au aventurat în interpretări privind prezumţia de nevinovăţie. Eu cred că răposatul Sir William Garrow (avocat britanic care a introdus în jurisprudenţa britanică principiul prezumţiei nevinovăţiei în acuzaţiile penale) ar fi fost uimit să vadă cât de tare a evoluat gândirea juridică de pe malurile Bâcului, interpretând teoriile sale.

Nu pot face altceva decât să constat că lipsa unor argumente relevante i-a determinat unii sa invoce „încălcarea prezumţiei nevinovăţiei”. Nu voi veni cu interpretări proprii, ci doar voi face referire la faptele care au „fost trecute cu vederea” de comentatori: Prezumția nevinovăției este un principiu al dreptului penal, în timp ce Curtea vorbeşte de răspunderea politică a Guvernului. Mandatul politic se bazează pe încredere şi nu sunt necesare sentinţe de condamnare pentru a justifica pierderea încrederii. Cazurile invocate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale sunt pure speculaţii şi se referă la cu totul alte situaţii. Nu poţi face analogie dintre prezumţia dobândirii licite a proprietăţii şi prezumţia de nevinovăţie în materie penală, doar din simplu motiv ca în ambele sintagme figurează termenul „prezumţie”. La fel nu este posibil de împărţit 10 kilometri la 10 kilograme, din simplu motiv ca in ambele unităţi figurează cifra 10.

Europa Libera: Au mai existat precedente în ţara noastră, când persoane care sunt prezumate a fi nevinovate au fost demise din funcţii publice?

Alexandru Tănase: Bineînţeles. Să luam speţa referitoare la persoanele care au participat la vânătoarea din Pădurea Domnească. Toţi, inclusiv principalul suspect, beneficiază în continuare de prezumţia nevinovăţiei, deoarece încă nu există nici o sentinţă de condamnare. Cu toate acestea, persoanele publice prezente la acea vânătoare au demisionat din funcţiile deţinute. De ce au demisionat dacă se prezumă a fi nevinovate? Deoarece mandatul pe care l-au deţinut s-a bazat pe încredere, or pentru pierderea încrederii nu sunt necesare sentinţe de condamnare. Un alt caz este cel ex-Preşedintelui CNPF, care în toamna anului 2011 şi-a prezentat demisia, deoarece instituţia pe care o conducea nu a reacţionat adecvat la tentativele de acaparare ostilă a acţiunilor unor bănci. Şi această persoană a beneficiat de prezumţia de nevinovăţie, dar a demisionat deoarece mandatul său s-a bazat pe încredere, pe care a pierdut-o.

Europa Libera: Pe ce s-a bazat Curtea când s-a referit la aşa zisele „suspiciuni”?

Alexandru Tănase: Curtea nu a inventat termenul de „suspiciuni”, ci a făcut trimitere la un act juridic emis de Parlament – textul moţiunii de cenzură în baza căruia a fost demis Guvernul. Adiţional, Curtea a obţinut informaţii oficiale de la organele de urmărire penală, pentru a se convinge că motivele invocate în moţiunea de cenzură se bazează pe fapte. Rezonabilitatea motivelor invocate în moţiune a fost confirmată şi de faptul că acuzaţiile de corupţie nu au condus la iniţiativa Premierului de suspendare din funcţie a celor vizaţi. Mai mult ca atât, întreaga societate a asistat la adevărate tentative de obstrucţionare a activităţii organelor de urmărire penală, precum solicitarea demisiei directorului CNA sau impunerea interdicţiei acestuia de a asista la şedinţele Guvernului. Aceste acţiuni au generat pierderea încrederii Parlamentului faţă de actualul Guvern.

Europa Libera: Faptul că fostul Premier Filat spune că se va adresa la CEDO e calea cea mai potrivită? Şi cum ar putea reacţiona Curtea de la Strasbourg?

Alexandru Tănase: Nu pot decât să salut decizia fostului Premier de a supune hotărârea CC din 22 aprilie 2013 unei verificări la CEDO. Recunosc sincer că voi urmări cu mult interes acest dosar (dacă, bineînţeles, dumnealui nu se va răzgândi sau dacă Guvernul nu va reglementa amiabil). Am declarat mereu că toate hotărârile CEDO, indiferent de soluţia pe care o conţin, sunt în favoarea drepturilor omului, prin urmare, în favoarea statelor semnatare ale Convenţiei Europene, care pot astfel să-şi amelioreze sistemul de protecţie a drepturilor omului.

La rândul meu, sunt absolut convins că Hotărârea Curţii Constituţionale din 22 aprilie 2013 este perfect legală şi în conformitate totală cu spiritul Convenţiei Europene. La fel, nu am nici un dubiu că domnului Filat nu i-a fost încălcat vreun drept garantat de Convenţia Europeană. În ceea ce spun, mă bazez nu doar pe propria înţelegere a Convenţiei, dar şi pe experienţa mea de participare în peste douăzeci de dosare la CEDO.

Europa Libera: Vlad Filat spune şi el că decizia Curţii este una politică şi că, dacă textul a fost scris de Curte, atunci intenţiile au fost ghidate din afara Curţii.

Alexandru Tănase: Domnului Filat, de altfel ca oricărui alt cetăţean, Constituţia îi garantează dreptul la libera exprimare. În ultimii ani, ne-am obişnuit cu asemenea gen de declaraţii, care plasează dubii, dar care nu se referă nici la o faptă concretă. În calitate de cetăţean şi de om politic, dl Filat este obligat să spună până la capăt „de cine au fost ghidate aceste intenţii”. Fără această precizare importantă nu văd cum ar putea fi comentate declaraţiile fostului Premier.

Europa Libera: Un grup de liberali reformatori au invocat încălcarea procedurii, cum puteţi comenta aceste acuzaţii.

Alexandru Tănase: Nu pot comenta nicicum aceste declaraţii deoarece, situaţia când un parlamentar vine cu o solicitare la Curte, iar când curtea îi satisface solicitarea, acesta critică Curtea, nu se încadrează nici într-o logică. Vreau să mă credeţi că este prima data când mă ciocnesc cu aşa ceva in întreaga carieră profesională.

Europa Libera: „Nu a fost o lovitură împotriva lui, ci împotriva Republicii Moldova”, a subliniat fostul Premier.

Alexandru Tănase: Nu sunt eu cel care trebuie să decid dacă e corecta sau nu identificarea unei persoane cu statul. Cu riscul de a mă repeta, ţin să reiterez că această hotărâre nu a fost scrisă pentru persoana ex-Premierului Filat, chiar dacă produce impact direct asupra acestuia. Ea stabileşte nişte principii generale de activitate şi funcţionalitate a instituţiilor fundamentale ale statului, ţinând cont de realităţile concrete ale Republicii Moldova.

Europa Libera: Decizia CC se răsfrânge asupra întregului cabinet de miniştri, care vor fi în eventualitatea ca cineva va dori să candideze la o anumită funcţie importantă în stat?

Alexandru Tănase: Hotărârea CC se referă la norme constituţionale ce reglementează exercitarea funcţiei de Prim-ministru. Acesta a fost obiectul sesizării adresate la Curte. Bineînţeles, raţionamentul Curţii poate fi aplicat mutatis mutandis şi în cazul altor demnitari. Aceasta înseamnă că, atunci când vor fi desemnate persoanele în noul Cabinet de Miniştri ar trebui să se ţină cont de criteriile de integritate invocate de Curte. De altfel, faptul că CC a lăsat portiţa deschisă pentru flexibilitate/apreciere discreţionară în privinţa altor membri ai Guvernului demis, rezultă şi din textul şi dispozitivul Curţii, în care CC a arătat că poate fi desemnat Prim-ministru interimar un alt membru al Guvernului, integritatea căruia nu a fost afectată. Este evident că membrii Guvernului demis, integritatea cărora nu a fost afectată se pot regăsi în noul Cabinet de miniştri.

Europa Libera: Care vor fi consecinţele acestei decizii?

Alexandru Tănase: Curtea a interpretat evolutiv textul Constituţiei, la fel cum fac toate curţile din lume. În cazul de faţă, ar fi fost greşită o interpretare a prevederilor constituţionale făcând abstracţie de realităţile din Republica Moldova. Cea mai gravă problemă a Republicii Moldova, care nu permite dezvoltarea, care impune cetăţenii să-şi caute salvarea în străinătăţi, care ameninţă cu disoluţia statului este corupţia. Peştele de la cap se strică. În aceste condiţii, prevederile constituţionale cu privire la statul de drept nu mai pot rămâne literă moartă, iar Curtea le-a dat înţeles clar, practic.

Da, este şocant, chiar dureros, dar necesar pentru prezentul şi viitorul ţării. Cei cu dubii de integritate nu pot fi numiţi în înalte funcţii publice, tot aşa cum nu se pot iniţia urmăriri penale fără temei, în scopul denigrării, anihilării politice etc.

O primă consecinţă ar fi promovarea unor standarde de integritate mai mari la numirea persoanelor în funcţii de conducere de rang înalt, Curtea instituind un grad înalt de responsabilizare a înalţilor demnitari de stat. Aplicarea stricta a criteriilor de integritate la numirea in funcţii a înalţilor demnitari de stat nu poate sa aibă decât consecinţe benefice in lupta cu corupţia. Daca continuam cu "merge şi aşa", ca „ăsta e băiat bun pentru ca-i dea-l nostru” , ne vom scufunda definitiv si ireversibil, iar statul Moldova nu va avea nici o şansă de supravieţuire.