Discursul Berlinului a impus o fractură nord-sud și o imagerie care împarte Europa între virtuoși și păcătoși.
Alegerile de duminică din Germania par mai importante pentru restul Europei, decît pentru germanii înșiși. Europa a fost de altfel total absentă din dezbaterile electorale germane. Nici Angela Merkel și nici adversarul său social-democrat Peer Steinbrück nu au invocat vreun moment construcția europeană, sau criza prin care trece continentul, altfel decât ca pe un argument împotriva rivalului.
Astfel, Steinbrück a acuzat-o pe Merkel că le ascunde adevărul germanilor atunci când le spune că nu vor mai trebui să plătească pentru Grecia, când de fapt toți politicienii și economiștii știu că Grecia va avea nevoie de un al treilea plan de salvare și că asta va însemna în cele din urmă tot bani din buzunarul germanilor.
Tot discursul Berlinului a permis, sau impus, o fractură între nord și sud și o imagerie care împarte Europa între virtuoși și păcătoși (faptul că Merkel e fiica unui pastor protestant nu poate fi doar un detaliu biografic).
Dar rezultatul alegerilor va conta și pentru țările UE din afara zonei euro, întrucât Germania a devenit, grație crizei, principala țară a Uniunii. Merkel a folosit cu mare abilitate criza economică, obținând deplasarea centrului de greutate al Europei spre Berlin. Discursul federal sau federalizator european a fost înăbușit și s-a trecut la o Europa cu încetinitorul.
In schimb, o mare alianță între conservatorii lui Merkel și social-democrați ar duce la un guvern solid în mijlocul Europei și la o îndulcire a măsurilor de austeritate, social-democrații luând locul în coaliție liberalilor, care erau principalii promotori ai austerității.