Reconsiderarea critică a trecutului comunist din Germania. (IV)
Cea mai substanţială contribuţie la procesul de reconsiderare critică a trecutului comunist din Germania a avut-o, fără îndoială, Comisia de anchetă a Bundestag-ului german, înfiinţată pe data de 12 martie 1992, fiind însărcinată să cerceteze toate aspectele sistemului din partea răsăriteană a ţării, din punct de vedere istoric şi din punct de vedere a urmărilor şi repercusiunilor asupra prezentului post-comunist.
Hartă a împărțirii postbelice a Berlinului
Înfiinţarea comisiei fusese şi un răspuns indirect la polemicile iscate după intrarea în vigoare a legii privind deschiderea arhivelor Stasi, din 29 decembrie 1991. Dezbaterea publică a momentului era dominată de un lanţ de dezvăluiri spectaculoase legate de persoane publice acuzate de colaborare – deseori şi fără dovezi, ceea ce a declanşat o serie de procese care urmau să clarifice veridicitatea învinuirilor. Cazul primului ministru din land-ul federal estic, Brandenburg, social-democratul Manfred Stolpe, este exemplar. El a recunoscut că a avut contacte cu Stasi, fiind o persoană din conducerea Bisericii evanghelice, dar a respins acuzaţiile că ar fi fost un colaborator neoficial. Din diversele materiale depozitate în arhiva Oficiului Gauck, însă, rezultă că Stolpe, conspirat sub numele de „Sekretär” (Secretarul), a activat neoficial timp de 20 de ani, furnizînd poliţiei secrete nenumărate informaţii.În această atmosferă tensionată s-a decis înfiinţarea celei mai mari comisii parlamentare din istorie, votată de toate partidele democratice, inclusiv de cel post-comunist, în pofida unor disensiuni care s-au ivit referitoare la accentele pe care cele 43 de persoane nominalizate (deputaţi şi experţi – istorici, politologi, profesori etc.) - urmau să le pună pe diferitele probleme în raportul final. Astfel, o comisie parlamentară s-a ocupat pentru prima dată de istorie, sintetizîndu-şi rezultatele şase ani mai tîrziu într-un raport final, intitulat: „Depăşirea urmărilor dictaturii PSUG în procesul unificării germane”.
Recomandarea centrală a comisiei la adresa politicienilor a fost propunerea înfiinţării unei fundaţii care să se ocupe în exclusivitate, pe o perioadă de timp nedeterminată, de cercetarea ştiinţifică a trecutului comunist. Pe data de 2 aprilie 1998, Bundestag-ul s-a pronunţat pentru înfiinţarea Fundaţiei („Stiftung Aufarbeitung”) care în anii următori s-a ocupat sistematic de reconsiderarea critică a dictaturii est-germane, sprijinind diverse proiecte, asigurînd conservarea memoriei (documentare şi cea a martorilor şi victimelor regimului), contribuind astfel activ la educaţia politică prin publicaţii sau conferinţe.
Rezultatele cercetătorilor comisiei au fost publicate în 8 volume, structurate tematic în alte 14 volume adiacente:
- materiale privind politica economică, socială şi ecologică;
- Germania divizată;
- Germania divizată în Europa divizată;
- educaţie, ştiinţă, cultură;
- puterea statului de drept în procesul depăşirii sechelelor dictaturii PSUG, schimbarea elitelor în domeniul public, reconsiderarea juridică;
- probleme privind activitatea viitoare în domeniul reconsiderării, perspective internaţionale;
- formule de prelucrare a celor două dictaturi şi victimele lor;
- viaţa cotidiană din RDG şi în noile land-uri federale.
Raportul Comisiei nu a aplanat anumite diferenţe existente între protagoniştii partidelor parlamentare. Unii post-comunişti au continuat de-a lungul anilor să reproşeze membrilor Comisiei că ar fi încercat să impună o imagine ideologizată a istoriei şi o imagine unilaterală a defunctei Republici Democrate Germane.
(Va urma)