Câteva zeci de persoane au cerut astăzi din nou în fața guvernului demiterea ministrului apărării, Vitalie Marinuța, în urma unor decese în rândul militarilor în termen. Protestul a fost organizat de asociația „Mamele ostașilor”, care au cerut demiterea lui Marinuța și în urmă cu o săptămână. Valentina Ursu a stat de vorbă cu generalul Ion Coropcean, consilier principal de stat al primul ministru:
Ion Coropcean: „A fost o întâlnire plină de durere, atât a mea personală, cât şi a mamelor. În vorba mamelor, am sesizat nu numai durerea că şi-au pierdut feciorii, dar şi o dorinţă de a schimba lucrurile, de a elucida, până la capăt, care sunt cauzele care au dus la faptul că feciorii lor au decedat şi de a le schimba, ca să nu se repete. Eu am fost, în acest sens, profund pătruns de acest sentiment al acestor mame că, în afară de faptul că şi-au pierdut feciorii, ele se gândesc şi la viitor.”
Europa Liberă: În momentul când intrau la dumneavoastră, anumiţi lideri de opinie încercau să le influenţeze. De ce politicul ar trebui să pătrundă în asemenea caz tragic?
Ion Coropcean: „Exact şi aici este momentul când nu este cel mai potrivit, deoarece, separând politicul de problema concretă, aceasta se vede cu alţi ochi şi atunci putem determina căile corecte de soluţionare. Am sesizat, totodată, că în adresarea cu aceste mame, există o lipsă de comunicare sau o comunicare insuficientă, probabil, şi din partea Ministerului Apărării, în stabilirea unei platforme de comunicare, prin care li s-ar acorda şi asistenţă. Pentru că au sesizat necesitatea unei asistenţe din partea Ministerului, în cadrul cercetării penale, în cadrul examinării în judecată, în finalizarea procesului şi primirea drepturilor necesare pentru că mamele consideră că feciorii lor au căzut la datorie, în timp de pace şi e un drept al lor. Şi cred că finalizarea acestor procese documentare, chiar dacă va fi nevoie uneori şi de nişte interpretări şi nişte modificări legislative ar fi nevoie, ca să se implice, şi ne vom implica, inclusiv Ministerul Apărării. A fost şi o sugestie ca să fie o persoană concretă din partea Ministerului Apărării, care ar asigura această platformă şi această relaţie, şi această comunicare cu Ministerul Apărării.”
Europa Liberă: Sunt fondate aceste solicitări ca ministrul să îşi prezinte demisia?
Ion Coropcean: „Aş pleca după aspectul politic al acestei probleme pentru că doleanţele lor, oricât n-ar fi de neaşteptate, dar au fost că pentru ele nu contează cine este ministru. Ele doresc să fie elucidate cazurile şi să fie ordine în armată. Aceasta au expus.”
Europa Liberă: Dumneavoastră veniţi din interior şi cunoaşteţi foarte bine situaţia de acolo. De ce se ajunge ca un ostaş din armata naţională să îşi găsească tragicul sfârşit, în această instituţie a ţării? Ce lipseşte sau ce nu se leagă?
Ion Coropcean: „Trebuie să privim în complexitatea problemei serviciului militar, care este unul de stat, care necesită şi o abordare specifică. Şi, în această abordare, sunt implicate toate instituţiile statului, începând de la Parlament, Guvern, Ministerul Apărării şi ne coborâm în jos şi la ofiţeri, cu responsabilităţile lor, şi la comandanţii de unităţi militare, şi la aceeaşi atmosferă care trebuie să fie creată în colectivele militare, dar şi pregătirea militarilor pentru serviciul militar. Mi-au spus şi astăzi mamele că, ele, mamele, consideră că băieţii, tinerii care vin în armată, nu sunt gata, după un termen foarte scurt să primească arma în mână şi să stea în serviciu de gardă. Chiar mi-au sugerat, încă o dată, să revenim la necesitatea unei abordări de pre-pregătire a lor către serviciul militar. E o chestie complexă în care ar fi nevoie să se revină, prin capacităţile Ministerului Apărării, prin capacităţile Ministerului Educaţiei. Nu este obligatorie formula introducerii unor ore în curricula de studii, dar forma unei pregătiri, cu participarea Ministerului Apărării, cu participarea Ministerului Educaţiei, a autorităţilor locale. Eu cred că ar fi o soluţie.”
Europa Liberă: Am văzut că, în ultimul timp, au fost intentate dosare şi pe numele ofiţerilor, pe numele comandanţilor unităţilor, pentru neglijare în serviciu.
Ion Coropcean: „Rolul ofiţerilor este unul determinat. Ofiţerul este cheia colectivului militar. De capacităţile lui de a organiza activitatea, instruirea militarilor, dar şi desfăşurarea procesului educativ depinde totul. El organizează climatul moral-psihologic în unitate. Ofiţerilor urmează să li se acorde o atenţie şi mai sporită. Cred că timpurile de astăzi pun accentul pe managementul colectivelor, pe capacitatea ofiţerilor de a lucra cu colectivele, de a lucra cu militarul. În planul doi, pleacă capacitatea militarului de a deservi tehnicul şi de a....”
Europa Liberă: ...a pune mâna pe trăgaci.
Ion Coropcean: „...de a pune mâna pe trăgaci, aceasta se deplasează undeva pe planul doi. Or, undeva în sistemul de pregătire a ofiţerilor, astăzi accentele, probabil, se pun mai mult pe pregătirea lor operativ-tactică, pe însuşirea artei militare, şi undeva există o rezervă în lucrul cu colectivele militare. Un rol aparte îl atribui şi serviciului psihologic care urmează să îşi spună cuvântul în armată, în selectarea militarilor capabili, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere psihologic, să satisfacă serviciul, dar şi propunerile necesare comandanţilor, ofiţerilor în a gestiona acest instrumentariu de asistenţă psihologică, în relaţiile cu militarii.”
Europa Liberă: Ce trebuie de schimbat în relaţia societate-armată?
Ion Coropcean: „E o întrebare foarte interesantă pentru că ceea ce astăzi noi avem, şi revin la întâlnirea cu mamele militarilor, pentru că am spus că undeva am sesizat o comunicare insuficientă şi este acel accent relaţii civil-militare, în care, prin instituţiile sale, militarul trebuie să le restabilească, aceste poduri între comandant, între unitate şi societatea civilă, între comandant, unitate şi autorităţile publice locale, ele necesită a fi ridicate la un nou nivel. Or, rolul societăţii civile este unul important. Şi faptul că mamele astăzi au venit, şi faptul că ele îşi expun poziţia nu este ceva neobişnuit. E dreptul lor. Eu cred că ieşirea lor şi expunerea poziţiei este un semnal pentru militari că lucrurile nu sunt întocmai bune, că undeva trebuie de reacţionat. Dialogul cu ele, cu mamele, ar permite, iarăşi, să fie identificate cele mai bune soluţii. Eu, în relaţiile cu mamele, doar am sesizat că ele îşi doresc ca lucrurile să fie mai bune, ca să nu se repete ceea ce s-a întâmplat cu feciorii lor.”