Interviu în exclusivitate pentru Europa Liberă cu ministrul apărării.
Parlamentul de la Chişinău a aprobat încă la începutul lunii noiembrie a anului trecut trimiterea a unui număr de 41 de militari moldoveni în misiunea internaţională de menţinere a păcii KFOR din Kosovo. Contingentul nu a plecat încă, iar ministrul apărării, Vitalie Marinuţa, a explicat într-un interviu cu Europa Liberă de ce alăturarea militarilor moldoveni celor din Kosovo pare să întârzie:
Europa Liberă: Dle ministru, au trecut câteva luni de când s-a luat decizia politică că vor pleca militarii moldoveni în această operaţiune în Kosovo. De ce încă nu pleacă?
Vitalie Marinuţa: „Într-adevăr, decizia politică a fost luată şi noi, militarii, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene lucrăm în domeniul implementării acestor decizii. Practic, deja totul este soluţionat. Rămâne să primim acceptul partenerilor noştri americani pentru a transporta efectivul în teatrul de operaţiuni. Vom îndeplini misiunea împreună cu contingentul italian, de aceea am semnat un acord de cooperare cu militarii italieni, el va fi în curând ratificat de guvern. Am semnat acordurile necesare pentru detaşare împreună cu NATO şi sperăm că în perioada 14 februarie - 7 martie contingentul să plece în teatrul de operaţiuni.”
Europa Liberă: Putem vorbi despre o tărăgănare justificată sau nejustificată, firească sau nefirească, sau e vorba despre nişte proceduri fireşti în asemenea acţiuni?
Vitalie Marinuţa
Vitalie Marinuţa: „Sunt nişte proceduri fireşti. Trebuie să luăm în consideraţie şi perioada sărbătorilor de iarnă, care a început mai devreme în structurile europene şi euro-atlantice, pe urmă s-au prelungit la noi. Totodată, procesul decizional la partenerii noştri este unul de asemenea necesar să fie trecut. Nu putem vorbi de tărăgănare. Ne străduim să soluţionam cât mai repede problemele şi ele, practic, au şi fost toate soluţionate.”Europa Liberă: Vorbeaţi despre un accept necesar din partea partenerilor americani pentru transportarea contingentului. Să înţelegem că îşi asumă partea americană cheltuielile pentru transportare sau e vorba despre altceva?
Vitalie Marinuţa: „Vorbim despre posibilitatea de a diminua cheltuielile pentru guvernul Republicii Moldova. Din aceste considerente am negociat cu guvernul italian ca susţinerea financiară să fie în mare parte din partea guvernului italian – aici vorbim de două treimi din costuri suportate de ei – şi partenerii italieni să ne asigure şi transportul, pe cale aeriană sau terestră, dar să ne achite şi aceste costuri. Dacă era vorba despre achitarea costurilor 100% de către Republica Moldova, atunci cred că mai repede plecam. Dar noi încercăm să facem în aşa mod ca costurile să fie diminuate, iar beneficiile pe plan internaţional să crească.”
Europa Liberă: Cred că ar trebui acum să punctăm cam cât o să coste bugetul această activitate?
Vitalie Marinuţa: „Noi mai mult trebuie să vorbim despre beneficii, pentru că costurile sunt destul de mici, comparate cu beneficiile. În costuri vor intra echipamentul pe care deja îl avem, echipamentul necesar militarilor noştri în operaţiune, instruirea lor. Dar beneficiile pe care le vom avea, pe lângă faptul că vom fi trataţi deja ca furnizori de securitate pe plan internaţional, ca parteneri serioşi deja, eu cred că va mai fi faptul că militarii noştri vor avea posibilitatea de a-şi îmbunătăţi starea lor financiară. Fiindcă marea majoritate a costurilor sunt diurnele pe care le vom plăti militarilor noştri.”
Europa Liberă: Diurnele le vom plăti noi?
Vitalie Marinuţa: „Este clar că trebuie să suportăm şi unele costuri. Militarii vor avea o rată zilnică de aproximativ 50 de dolari care chiar le va îmbunătăţi foarte mult starea financiară a familiilor, care după cum cunoaşteţi nu este cea pe care ne-am dori-o noi.”
Europa Liberă: Participarea la o operaţiune militară presupune şi nişte riscuri. Cât de expuşi unor astfel de riscuri vor fi poate militarii moldoveni?
Vitalie Marinuţa: „Profesia de militar din start prevede că noi suntem expuşi riscurilor mai mult ca alte profesii. Un studiu făcut de armata americană arată că americanii consideră această profesie cea mai stresantă şi cea mai de risc. Dacă vorbim anume de această operaţiune, riscurile vor fi minime. Militarii noştri vor fi antrenaţi în special în paza obiectivelor, a bazei militare şi în operaţiuni de patrulare. Situaţia în această zonă este una liniştită, aşa că riscurile sunt minime.”
Europa Liberă: Ziceaţi că Republica Moldova s-a transformat prin participarea la această operaţiune în furnizoare de securitate. Următorul pas în această direcţie care ar fi?
Vitalie Marinuţa: „Totul e în funcţie de ambiţiile noastre politice, de viziunea asupra dezvoltării acestui aspect de participare în operaţiuni de menţinere a păcii. Personal, aş opta pentru dezvoltarea capabilităţilor de participare cu contingent militar în operaţiuni de menţine a păcii sub egida ONU, spre exemplu, pe continentul african. Multe ţări folosesc această posibilitate pentru a-şi dezvolta capabilităţile sale militare. Noi deja avem 12 observatori militari care activează în diferite funcţii în operaţiunile ONU, avem reprezentanţi în conducerea de vârf a Departamentului de menţine a păcii din New York şi cred că următorul pas ar fi să dezvoltăm o unitate, un batalion, în jur de 600-700 de oameni pe care să-i putem detaşa în operaţiuni de menţinere a păcii a ONU.”
Europa Liberă: Am asistat la nişte speculaţii dinspre regiunea transnistreană, dinspre Rusia, despre faptul că ar exista acolo date că Moldova s-ar pregăti să adere la NATO… Sunt pure speculaţii sau cum le-aţi aprecia?
Vitalie Marinuţa: „Cooperarea noastră cu NATO este una bună şi eu sper ca ea să fie pe viitor una şi mai bună. Reieşind din faptul că putem să ne ajutăm reciproc. Dar Moldova are de câştigat mult mai mult decât NATO din asta. Chiar proiectul de nimicire a pesticidelor actual demonstrează beneficiile acestei cooperări. Totodată, vreau să menţionez că noi împlinim în curând 20 de ani de când suntem în programul Parteneriatul pentru Pace şi asta ne dă un beneficiu enorm în pregătirea militarilor noştri conform standardelor contemporane.
Ceea ce ţine de aderare, noi nu putem să discutăm atâta timp cât suntem un stat neutru, iar neutralitatea presupune abţinerea sau imposibilitatea aderării la blocuri militare. De aceea, toate aceste discuţii sunt speculaţii. Cred că e o campanie de denigrare a acţiunilor din domeniul integrării europene pe care le facem, sau de cooperare militară cu alte state. Participarea la o operaţiune cum e KFOR, care are mandatul ONU, demonstrează doar intenţia noastră de a contribui la menţinerea păcii în regiune, sau pe continentul european.
Toate ţările neutre sunt prezente în operaţiunile de menţinere a păcii care sunt implementate sub egida ONU. Nu suntem noi primii şi nu suntem noi ultimii. Şi nu suntem cu cele mai multe trupe prezente în aşa regiuni. Eu cred că avem foarte mult de învăţat de la ţările neutre şi neafiliate anume cum se folosesc pârghiile participării în unele operaţiuni de menţine a păcii pentru a câştiga capital politic internaţional. Asta noi pas cu pas facem.”