Parlamentul ar urma azi să aprobe participarea unui contingent de militari moldoveni la operaţiunea KFOR din Kosovo, sub mandatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Intenţie criticată de opoziţia comunistă care susţine că astfel s-ar ignora statutul de neutralitate al Republicii Moldova, dar şi – cum susţine ea – „opinia cetăţenilor, a părinţilor şi a militarilor noştri”. O coincidenţă tragică – moartea a încă unui militar în termen în condiţii neelucidate încă amplifică aceste critici şi pun conducerea militară în faţa mai multor cereri de demisie. Teme de discuţie peste câteva minute, cu analistul şi expertul militar Viorel Cibotaru.
Europa Liberă: Aşadar, dle Cibotaru, Legislativul ar urma să adopte azi o hotărâre privind participarea militarilor moldoveni la operaţiunea internaţională de menţinere a păcii din Kosovo. Dorinţa autorităţilor de a transforma Republica Moldova din consumator de securitate în furnizor de securitate rămâne, însă, un subiect dezbătut cu patimă politică. În primul rând, mulţi s-ar întreba simplu: îşi poate Republica Moldova permite să trimită contingente în zonele de risc, şi financiar, şi juridic şi sub toate celelalte aspecte?
Viorel Cibotaru: „Eu aş reformula întrebarea Dvs: fără „poate” sau „nu - poate!”, ea este obligată să facă acest lucru printr-o mulţime de acorduri internaţionale la care a aderat şi prin însuşi conceptul de menţinere a păcii nu doar în propria ţară dar şi în regiune. Aceasta este o obligaţiune a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dar şi oamenii sunt obligaţi, parcă, să trăiască bine. Întrebarea era dacă îşi poate permite Republica Moldova acest lucru?
Viorel Cibotaru: „Moldova este obligată să îşi permită să plece inclusiv şi în astfel de misiuni. Nu este vorba aici de o afacere, este vorba de obligaţiunile internaţionale. Deci Moldova trebuie să facă tot posibilul să coparticipe la aceste acţiuni. Cu ce este mai privilegiat un ostaş moldovean faţă de unul olandez, thailandez, român sau bulgar? În conceptul Organizaţiei Naţiunilor Unite menţinerea păcii este obligaţia tuturor statelor care au aderat la această organizaţie. Încă o dată, eu insist anume asupra acestei poziţii pentru că în mai multe ţări există un soi de pseudo-patriotism potrivit căruia noi nu ne băgăm în alte probleme, nu vrem să intervenim în alte conflicte, trebuie să stăm acasă, or anume această situaţie nu este cea mai benefică pentru problemele la care m-am referit. Exemplul mai multor ţări care participă activ în astfel de operaţiuni este unul benefic şi sper în decizia pozitivă de a trimite un contingent redus într-o operaţiune care este una, să spun aşa, exemplară din punctul de vedere al situaţiei reale şi al modului de organizare a activităţii acestor forţe de menţinere a păcii, mă refer la costuri. Deci, riscurile sunt minimale. Este o diferenţă dacă acest contingent ar fi fost trimis acum în zone care permanent generează riscuri pentru integritatea membrilor acestei operaţiuni cum ar fi în Africa, Sudan sau în alte zone.”
Europa Liberă: Dincolo de faptul că opoziţia niciodată nu poate fi, prin definiţie, tare fericită de ce face guvernarea, cum se explică totuşi atitudinea extrem de critică a opoziţiei faţă de, cum s-a auzit, „trimiterea la moarte sigură a băieţilor noştri”?
Viorel Cibotaru: „Poziţia este suficient de cinică pentru că, de fapt, şi dezvoltarea Batalionului 22 de menţinere a păcii a fost în centrul atenţiei guvernării conduse de Vladimir Voronin. Pe acele timpuri într-un fel sau altul a evoluat procesul de ajustare a legislaţiei Republicii Moldova la condiţiile internaţionale, s-a continuat destul de activ pregătirea acestor contingente, deci ofiţerii plecau la cursuri, inclusiv şi în cadrul cooperării cu Alianţa Nord Atlantică, în cadrul cooperării cu instituţiile şi organismele ONU, dar şi în ultimul timp tot mai mult şi mai mult cu ţările din Uniunea Europeană în cadrul politicii de securitate, apărare şi politică externă a UE. De aceea, sigur că este cinică această poziţie pentru că ea, de fapt, nu reflectă poziţiile şi starea acestui partid atunci când s-a aflat la guvernare. Deci, putem să o calificăm ca una geloasă, numiţi-o cum doriţi, or cinică pentru că nu este o poziţie adevărată. Totuşi, eu aş susţine comuniştii când critică actuala guvernare că nu face tot necesarul pentru asigurarea bunăstării acestor soldaţi sau pregătirii, etc. Aici eu sunt de acord cu orice critică care este pertinentă.”
Europa Liberă: Criticile opoziţiei faţă de intenţia de trimitere a militarilor pentru misiuni de pace sunt amplificate de încă un incident tragic – recent a fost găsit mort prin împuşcare, în condiţii neelucidate încă, un soldat în termen… Dumneavoastră cum vedeţi în general această situaţie în care – iată – opoziţia face deja statistici ale morţilor tinerilor aflaţi în armată?
Viorel Cibotaru: „Răspunsul sincer absolut ar fi şi da şi nu. Da, pentru că orice caz de acest fel este o tragedie pentru familie, pentru rude, dar şi pentru societate în general. Sunt foarte importante cauzele care au dus la aceste incidente. Dacă e sinucidere, atunci vorbim foarte serios despre modul de selectare a ostaşilor, despre condiţiile în care ei activează. Dacă este vorba de un incident care a avut loc din cauza utilizării nestaturare a armelor, din greşeală, atunci iarăşi, ţine de responsabilitatea ofiţerilor care supraveghează sau care instruiesc aceşti ostaşi şi oricum nu ai da, sigur că responsabilitatea este pe seama ofiţerilor şi a conducerii forţelor armate. Vorbin de statistică – Republica Moldova nu se află într-o stare cea mai gravă pentru că, în primul rând, statistica cea mai înaltă în ţările în care există anumite probleme, deci există stilul autoritar, există lucruri deplorabile în forţele armate, nivelul înalt de corupţie, etc. Mulţi factori determină această statistică. Desigur, vorbim şi despre cultura armelor şi alte aspecte. Apropo, Republica Moldova este una din ţările cu cel mai scăzut nivel de atitudine faţă de arme, ceea ce numim noi cultura armelor. Noi suntem una din cele mai dezarmate ţări, atât din regiune, nici nu ne comparăm din Bulgaria sau cu Caucazul, dar nici şi cu Statele Unite.”
Europa Liberă: Să înţeleg că aprecierea este pozitivă a acestei realităţi?
Viorel Cibotaru: „Nu, de aceea pe fundalul acesta orişice caz de acest gen trezeşte o mai mare îngrijorare decât, de exemplu, în Israel, de unde m-am întors recent, or acolo, practic, pe străzi vezi oameni înarmaţi. Acolo, aceasta reprezintă o garanţie a securităţii cetăţeanului israelian în nişte condiţii foarte şi foarte complicate. Deci, acolo statistica este mult mai înaltă, dar nu trezeşte atâta îngrijorare cât în Republica Moldova, unde fiecare caz stârneşte discuţii aprinse în societate. Eu pur şi simplu încerc să analizez situaţia, dar nu îi dau o atitudine personală.”
Europa Liberă: Dle Cibotaru, ancheta este în desfăşurare iar ministrul Marinuţa se pare că nu vede motive de a-şi da demisia, cel puţin până la încheierea ei…. În general, cum se soluţionează – dacă ne referim la experienţa altora - asemenea situaţii?
Viorel Cibotaru: „Eu cred că şi o parte din societatea civilă, mă refer aici la organizaţiile care veghează respectarea drepturilor ostaşilor, la sindicate, la alte instituţii, dar şi la opoziţie, care au creat o imagine destul de negativă a ministrului Apărării şi de fiecare dată subliniază nu doar recentele incidente, dar şi toate problemele pe care ei le-au avut cu ministrul Apărării, de aceea se adună o masă critică pentru care nu contează statistica, nu contează măsurile pe care le ia conducerea armatei pentru prevenirea acestora, dar contează foarte mult imaginea şi percepţia. Tare mi-i teamă că percepţia devine una critică şi în acest sens ţinem minte că la ultima şedinţă a Consiliului Suprem de Securitate ministrul a fost avertizat din partea preşedintelui şi a Consiliului, or data trecută şi-a asumat toată responsabilitatea fostul şef al Armatei, generalul Stoian, nu şeful Marelui Stat Major şi Comandantul Armatei care este proaspăt numit în funcţie, Oricum, nu poţi să îl învinuieşti în toate cazurile care au fost înainte, nici pentru acest incident. Eu cred că problema este suficient de gravă în aspect politic şi societal. În acest caz putem vedea toată opţiunile, inclusiv şi demisia ministrului, fie luată ca decizie de Guvern, fie luată personal de dl Marinuţă, pentru că mă tem că în perioada pre-electorală lucrul acesta va fi speculat la maxim şi va aduce multe prejudicii întregii Coaliţii şi partidelor care o formează.”
Europa Liberă: Dar poate că în Armata Naţională – de vreme ce se întâmplă totuşi o serie de decese - lucrurile nu sunt chiar normale sub aspectul relaţiilor nestatutare… De fapt, cine trebuie să efectueze controlul în acest sens şi să formuleze constatări privind climatul din armată?
Viorel Cibotaru: „Eu cred că în ţara noastră noi am avansat suficient de mult în instaurarea unui regim de control democratic asupra forţelor armate care include, desigur că, controlul parlamentar ca unul din instrumentele de bază şi activitatea diferitor instituţii de ombudsman, a avocaţilor parlamentari. În ceea ce priveşte mecansime foarte puternice juridice - există, desigur că, Procuratura, organele de anchetă, există organizaţii sinidicale, organizaţii ale societăţii civile, există mass-media, există opinia publică. Deci, instrumentele la noi sunt instaurate suficient de bine. Cât de bine lucrează sau nu acestea, aici am putea discuta. Eu cred că situaţia în acest sens este normală, dar mai contează foarte mult şi cultura generală. Societatea în care este cultivată ura, în care este cultivată dezbinarea ar fi straniu să nu existe incidente de acest fel. Aici nu mă refer doar la armată, uitaţi-vă ce se face la carabinieri şi în alte instituţii, în sistemul pentienciar, deci toate lucrurile acestea trebuie privite în ansamblu şi eu cred că inclusiv responsabilitatea e şi a noastră pentru că nu reacţionăm la timp la aceste cazuri.”
