Cinematic pop, trip-hop, clasic și electronica.
Hannah Reid (23 de ani, voce) și Daniel Rothman (tot 23 de ani, ghitară) sînt din Londra și s-au întîlnit într-un cămin studențesc în 2009, când erau în primul an la Universitatea din Nottingham.
Se spune că Rothman a văzut o poză a lui Reid pe Facebook, și i-a trimis un mesaj ca s-o întrebe dacă nu vrea să cânte cu el.
Un an mai tîrziu li s-a alăturat Dominic 'Dot' Major (22 de ani, pian, percuție, tobe, originar din Northampton), și așa a luat ființă trupa London Grammar.
Într-un interviu pentru „Evening Standard” din 2013, Hannah Reid a explicat că au ales acest nu numai pentru că doi dintre ei sînt născuți la Londra, dar și pentru că Londra e un oraș atît de cosmopolit și multicultural încît numele său e, într-un fel, universal.
După terminarea studiilor la mijlocul lui 2011, trio-ul s-a mutat - unde în altă parte decît - la Londra, în căutarea unei cariere muzicale.
Au cîntat la început în baruri și cluburi mici, uneori în fața unor audiențe alcătuite din mai puțin de zece oameni.
Și în 12 decembrie 2012, London Grammar a postat pe YouTube un cântec, „Hey Now”, care a avut un succes imens peste noapte.
Cântecul are acum peste 3 milioane de vizualizări pe YouTube, iar trupa pare că s-a lansat în cariera muzicală de succes pe care și-o dorea.
Albumul lor de debut „If You Wait” a apărut anul trecut, și tot anul trecut au fost într-un turneu în Statele Unite.
Ce cântă London Grammar? Unii spun că muzică pop. Alții adaugă un atribut: cinematic pop. Altcineva vorbește despre trip-hop, sau despre o combinație de clasic și electronica.
E însă probabil puțin important în ce categorie poate fi inclusă această muzică.
În acest punct aș fi tentat să spun că London Grammar cântă o muzică tristă ca toate zilele și nopțile care vin după ce te părăsește o femeie frumoasă pe care o iubești fără leac.
Aș fi tentat să spun asta, dar nu o spun.
Piesa se numește „Stay Awake” și apare pe albumul „If You Wait”.