Interviu cu expertul militar Viorel Cibotaru, directorul Institutului European de Studii Politice.
Agresiunea militară rusă din Crimeea, soldată cu anexarea peninsulei de către Federaţia Rusă, ar putea cataliza un curent mai pronunțat pro-NATO în ţările din regiune. Am întrebat un expert de la Chişinău, Viorel Cibotaru, directorul Institutului European de Studii Politice, dacă ar trebui ţări precum e Republica Moldova, Ucraina sau Georgia să-şi dorească acum aderarea la NATO.
Viorel Cibotaru: „Discuția este valabilă, dar având în vedere starea reală a relațiilor dintre NATO şi toate aceste țări. Cât tine de Republica Moldova, cred că statutul de neutralitate permanent care este fixat în constituție nu permite o discuţie nici formală despre această potențială schimbare a statutului. În contextul de astăzi situația se schimbă radical, vulnerabilitatea tuturor acestor țări este pusă la încercare, dar eu cred că ar trebui cel puţin conturate procedurile legale necesare pentru ca aceste discuţii să prindă mai multă substanță.
În primul rând, ar trebui să fie un demers foarte consistent şi legal din partea Republicii Moldova că vrea să adere la NATO. În cazul în care această neutralitate a Republicii Moldova va fi violată a două oară (prima fiind prezența trupelor militare ruse pe teritoriul Republicii Moldova) printr-o eventuală declarare a Transnistriei drept subiect al Federaţiei Ruse, sau, şi mai grav, odată cu eventuale acțiuni militare din partea Federaţiei Ruse asupra Republicii Moldova, desigur că s-ar crea niște circumstanțe în care valabilitatea acestui curs de neutralitate ar fi nulă. Îmi vine greu să dau acum niște direcții de acțiune care ne-ar permite să schimbăm acest statut şi să căutăm alt tip de garanții pentru securitatea noastră decât cele pe care le oferă statutul de neutralitate. Un exemplu ar fi tratate bilaterale cu anumite țări ale NATO gen România, SUA etc.”
Europa Liberă: Ușile NATO credeți că mai sunt totuşi deschise?
Viorel Cibotaru
Viorel Cibotaru: „Nu numai că sunt deschise, dar eu cred că astăzi liderii țărilor NATO privesc schimbările situaţiei geopolitice anume sub acest unghi, de extindere a garanțiilor de securitate pentru țările partenere. În funcție de cum vor evolua evenimentele, ele fie că vor fi mult mai dure în a limita acțiunile ilegale ale Federaţiei Ruse pe plan internaţional (mare mi-i teama că intrăm într-o perioadă de un nou război rece care poate să dureze destul de mult şi va fi preferabil unui război fierbinte), dar apare o nouă rațiune pentru NATO, apare sentimentul de riscuri pentru agresiune militară iminentă pentru un şir de ţări care pot deveni obiectul interesului Federaţiei Ruse având în vedere abordările pe care le-a folosit privind necesitatea apărării conaționalilor ruşi. În acest context mai multe ţări din NATO şi UE, cum sunt Ţările Baltice, s-ar afla într-un pericol iminent care, desigur, intră în incidența articolului 5 al Cartei NATO. De aceea ceilalți membri ai NATO nu pot să nu reacționeze.”Europa Liberă: Noi formule de asigurare a securității însemnând ce de fapt?
Viorel Cibotaru: „NATO are astăzi nişte instrumente destul de flexibile cum sunt aceste parteneriate individuale. Ele nu prevăd multe din cele ce prevede calitatea de membru, dar pot fi inventate alte tipuri, cum ar fi promovarea unor relaţii bilaterale, de exemplu dintre ţările vecine.”
Europa Liberă: Dar acest gen de parteneriat nu a ajutat Ucraina să se apere?
Viorel Cibotaru: „Până acum a existat un tip de situaţie. Acum apar alte situaţii care necesită alt tip de acţiuni din partea NATO. De aceea nici nu exclud găsirea unor noi forme de cooperare.”
Europa Liberă: Ziceaţi că politicienii ar trebui probabil să se gândească la un demers oficial. Privind aderarea... Dar ce consecinţe ar putea avea un astfel de demers acum?
Viorel Cibotaru: „Elitele politice trebuie să înţeleagă că suntem în faţa unui pericol iminent. Şi trebuie să alegem unul din două modele de comportament care ne-ar asigura securitatea : sau noi continuăm să mergem pe linia de îmblânzire a agresorului, sau declarăm clar poziţia noastră faţă de acţiunile Federaţiei Ruse şi formulăm un plan cum am putea să evităm această violare a statutului nostru de neutralitate. Asta ar însemna reformularea mai multor poziţii, asta ar însemna revederea mai multor acte care au condus la declararea în constituţia din 1994 a acestui principiu de neutralitate. În acest fel s-ar crea condiţiile necesare pentru reexaminarea constituţiei. Dar pentru aceasta clasa politică ar trebui foarte clar să răspundă la întrebarea: cu cine suntem, suntem gata pentru acest parcurs, suntem gata să ne asumăm riscurile politice sau nu? Dacă clasa politică ia această decizie, mai departe lucrurile pot fi foarte bine structurate. Nu putem să aşteptăm astăzi şi să evităm să ne formăm o înţelegere foarte clară a acestui sentiment de ameninţare. Care există din partea Rusiei.”