În prezent, pe rolul instanţelor de judecată se află 16 cauze penale în privinţa a 27 de poliţişti.
La cinci ani de la evenimentele din 7 aprilie, calificate de mai mulţi experţi drept un protest spontan deviat cu bună ştiinţă de regizori din umbră pe o pistă compromiţătoare, ilegalităţile comise de oamenii legii împotriva protestatarilor continuă să fie moştenirea cea mai grea. Nicio persoană cu funcţie de conducere nu a fost pedepsită pentru acţiunile barbare ale poliţiştilor, surprinşi în imagini video, la fel cum niciun instigator la violenţă şi devastări, darămite angajatorii acestora, nu au ajuns pe banca acuzaţilor.
Mulţi tineri torturaţi de poliţie, care au avut parte de o apărare ineficientă, şi astăzi încă suportă consecinţele acelor evenimente, spune Ludmila Popovici, directoarea Centrului de reabilitare a victimelor torturii „Memoria”, organizaţie neguvernamentală care, a oferit asistenţă medicală şi psihologică la peste 100 de tineri:
Ludmila Popovici
„Statul a făcut foarte puţin pentru victimele din 7 aprilie. Acele compensaţii oferite de comisia guvernamentală nu acoperă nici pe departe prejudiciul pentru suferinţele prin care au trecut tinerii torturaţi. Comisia guvernamentală i-a pus pe toţi întro oală, şi pe tinerii care au fost torturaţi în comisariatele de poliţie şi pe acei poliţişti, carabineri care îşi făceau datoria. Nu zic că ei nu sunt victime, dar e nedrept în raport cu acei tineri civili care au fost torturaţi de oamenii legii. Cei care au avut avocaţi buni, au avut sprijinul necesar din partea lor şi din partea noastră, întrucât este foarte grei să lupţi cu sistemul. Sistemul este bine protejat, persoanele care lucrează pentru sistem sunt foarte bine protejate, iar victimele rămân singure fată în faţă cu problemele sistemului şi sunt forţate să caute dovezi că au fost torturate. Asta, de fapt, trebuie să fie prerogativa statului”.Până acum statul a achitat aproape 3 milioane de lei drept despăgubiri pentru suferinţele prin care au trecut tinerii torturaţi în comisariatele de poliţie. CEDO a dictat despăgubiri de aproape 50 mii de euro în trei dosare în care a constatat violarea drepturilor omului. Alte 9 cauze puse pe rol la Curtea Europeană s-au încheiat cu o împăcare a părţilor, asta însemnând că statul şi-a recunoscut vina şi le-a achitat despăgubiri pe măsura celor dictate de CEDO în sumă totală de 94 mii de euro. Avocaţii spun că anul acesta vor urma şi alte condamnări la CEDO, întrucât toate dosarele în care tinerii nu vor fi îndreptaţi în instanţele naţionale, vor ajunge pe rol la Curtea Europeană şi vor finaliza cu condamnări.
Iurie Crăciuneac
Tinerii care au avut de pătimit se arată nemulţumiţi de felul cum au decurs investigaţiile şi procesele de judecată. Procurorii au fost interesaţi să nu scoată adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în 2009, iar judecătorii au avut grijă să-l îngropae definitiv, spune Iurie Crăciuneac, unul dintre tinerii torturaţi la 7 aprilie:„Reabilitaţi din punct de vedere al sănătăţii într-o oarecare măsură suntem, datorită Centrului Memoria, care ne-a oferit posibilitatea să trecem o serie de investigaţii şi tratamente gratis. Dar din punct de vedere juridic şi moral vizavi de ceea ce s-a intâmplat cu noi, nu putem spune că suntem reabilitaţi. Procurorii, pe de o parte încercau să ne învinovăţească de cele petrecute la 7 aprilie, pe de altă parte noi trebuia să ne adresăm la ei legat de faptul că am fost maltrataţi şi ei trebuiau să ne ia apărarea şi să-i găsească pe cei care au abuzat de atribuţiile de serviciu în raport cu noi”.
Nici aşa numiţii „avocaţi de buzunar”, care au fost chemaţi de procurori sau poliţişti pentru a legaliza abuzurile oamenilor legii, din care cauză mulţi tineri maltrataţi nu au avut parte de un proces echitabil, nu au fost traşi la răspundere, susţine avocata Natalia Moloşag de la Biroul Avocaţilor Publici, care a acordat asistenţă gratuită victimelor torturii din primele zile după evenimentele din 7 aprilie:
Natalia Moloşag
„Ei erau în cârdăşie cu organele de urmărire penală şi procurorii şi s-au deplasat la comisariatele de poliţie, fără a fi desemnaţi de oficiile de asigurare a asistenţei juridice garantate de stat. Şi muţi tineri au rămas în afara sistemului de justiţie din cauza asta”.Ceea ce s-a schimbat după evenimentele din 7 aprilie este că s-a minimalizat tortura în comisariatele de poliţie, spun mai mulţi avocaţi cu care am discutat. Acum nu se aplica forţa asupra persoanelor care se afla în custodia instituţiilor de stat, aşa cum se făcea până în 2009, când s-a înregistrat apogeul, susţine avocata Olesea Doronceanu:
„Situaţia s-a schimbat în sensul bun al lucrurilor, tortura deja este un fenomen pe care îl cunosct toţi, deoarece a fost adus la cunoştinţa organelor de drept şi a reprezentanţilor comisariatelor de poliţie că nu e bună practica respectivă. Au fost întroduce modficări la sistemul de înregistrare a persoanelor care intră în comisariatele de poliţie şi cine iese. Se urmăreşte ce se întâmplă de fapt în izolatoarele de detenţie preventivă, poate sunt mai atenţi cu personalul care este angajat şi s-a schimbat situaţia în ceea ce priveşte calitatea urmării penale exercitate de către procurori. Şi ca rezultat, noi avem o altă atitudine din partea procurorilor faţă de evenimentele din 7 aprilie”.
Totuşi impunitatea continuă să rămână o problemă, pentru că atâta timp cât funcţionarii care abuzează nu sunt pedepsiţi, fenomenul va persista, este de părere juristul Ion Guzun de la Centrul de Resurse Juridice:
Ion Guzun
„Noi vrem să punem capăt impunităţii, adică a nepedepsirii factorilor de decizie şi întradevăr să fie o politică de zero toleranţă împotriva torturii”.Pentru că la cinci ani de la evenimentele din 7 aprilie nu s-a făcut promisul act justiţiar de condamnare a poliţiştilor vinovaţi de abuzuri, tortură şi maltratări - al căror impact nu a fost estimat încă până la capăt, deputaţii din alianţa de guvernare încearcă să se reabiliteze. Zilele trecute, la propunerea deputaţilor liberal-democraţi, legiuitorii au votat anularea termenului de prescripţie privind răspunderea persoanelor care vor fi găsite vinovate de abuz de putere sau abuz în serviciu în timpul violenţelor din 2009. Codul Penal al R.Moldova prevede că după cinci ani, persoana care a comis o infracţiune este absolvită de răspundere penală şi nu mai poate fi cercetată penal. Mai mulţi apărători ai drepturilor omului şi politicieni s-au aratat sceptici că documentul va putea fi aplicat în practică, catalogându-l drept unul cu tentă electorală.
În prezent, pe rolul instanţelor de judecată se află 16 cauze penale în privinţa a 27 de poliţişti. Printre dosarele aflate în examinarea instanţelor de judecată sunt cauzele penale vizând acţiunile ilegale ale ministrului de interne din 2009 Gheorghe Papuc şi foştii săi subalterni Valeriu Botnari, Valeriu Zubic şi Iacob Gumeniţă. Mai mulţi avocaţi spun însă aceste dosare sunt fără şanse de a finaliza cu condamnări.