Alegerile din Polonia din 1989 şi Moldova

Despre semnificaţia, inclusiv pentru Moldova, a primelor alegeri democratice din Polonia de acum de 25 de ani a stat de vorbă Alla Ceapai cu istoricul Octavian Ţîcu:

Octavian Ţîcu: „Alegerile din Polonia din 1989 au consemnat un moment important de cotitură în demontarea sistemului sovietic şi căderea comunismului în Europa de Est. Până atunci, deşi vânturile schimbărilor gorbacioviste afectase cumva integritatea blocului comunist în Europa de Est, ceea ce s-a întâmplat în Polonia a fost o primă manifestare a veleităților propriu-zise ale acestor schimbări.

Trebuie să amintim şi contextul. Polonia era al doilea cel mai important stat din blocul comunist, după Uniunea Sovietică, ca importanţă teritorială, ca poziţionare geostrategică, pentru că asigura tranzitul Uniunii Sovietice spre Germania Democrată. Iar ataşamentul şi loialitatea Poloniei erau considerate cheia de boltă a sistemului sovietic în Europa de Est.

Atunci la conducere era generalul Jaruzelski, care a fost unul din cei mai apropiaţi lideri est-europeni ai perioadei faţă de Gorbaciov, care a înţeles vântul schimbărilor şi necesitatea de a schimba raporturile cu Moscova în condiţiile acestor noi reforme care se produceau în Uniunea Sovietică. Nu toţi liderii şi nu toate statele comuniste din Europa de Est au fost la fel de receptivi. În restul statelor, spre exemplu, în România, Bulgaria sau Ungaria exista o anumită rezistenţă faţă de reformele lui Gorbaciov.

Polonia a mers pe această linie şi avem aici o convergenţă între înţelegerea contextului timpului de către liderii de partid, pe de o parte, iar, pe de altă parte, avem mişcarea Solidarităţii, care din anul 1979, când s-a creat, a fost un continuu agent al schimbărilor în Polonia. Chiar dacă după instaurarea legii marţiale în 1981 a intrat în ilegalitate, liderii mişcării fiind în mare parte băgaţi în închisori, represaţi sau reduşi la tăcere, totuşi, la sfârșitul anilor 80 mişcarea Solidaritatea este scoasă din ilegalitate. Solidaritatea, de fapt, a fost cea care a oferit o alternativă guvernării comuniste şi a fost o „fierărie” a viitorilor lideri de partid, pentru că atât Lech Walesa (preşedinte), cât şi Tadeusz Mazowiecki (prim-ministru) au fost primii lideri post-comunişti.

Aceste alegeri au fost o convergenţă între necesitatea Partidului Comunist de a găsi un compromis de a da vitalitate în continuare regimului comunist şi Solidaritatea care a văzut aceste alegeri ca o oportunitate de demontare a regimului comunist.

Exemplul oferit de Polonia a fost la foarte scurt timp urmat de alte state ale modelului nordic, în special Cehoslovacia şi Ungaria, care la scurt timp au mers pe calea acestei demontări totale a comunismului. Pe când în alte state, cum ar fi România, Bulgaria, această demontare a avut un cu totul alt caracter, determinat de o reînnoire neocomunistă a regimurilor, chiar dacă acestea, aparent, au îmbrăţişat regulile jocului democratic.”

Europa Liberă: Pentru Moldova ce impact a avut acest moment istoric?

Octavian Ţîcu: „Trebuie să gândim în contextul timpului. Erau timpuri în care se produceau schimbări radicale şi neaşteptate de foarte multe ori. Ele au depășit aşteptările chiar şi a protagoniştilor principali ai acestor schimbări, mă refer în primul rând la actori majori - SUA şi Uniunea Sovietică, iar în al doilea rând la liderii din blocul comunist şi chiar liderii locali din republicile sovietice, care, confruntaţi de acest val de naţionalism neaşteptat chiar şi pentru Gorbaciov, au fost nevoiţi să facă anumite concesii.

Octavian Ţîcu

Ceea ce s-a întâmplat în Polonia este o situaţie similară cu ceea ce se întâmpla în restul Uniunii Sovietice prin crearea Fronturilor Populare, prin primele alegeri parlamentare, dacă le putem numi aşa, alegerile pentru Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. Alegeri care au fost făcute pe principiul de alternativă, în baza unor programe şi candidaţi alternativi, care au pus liderii de altă dată necontestaţi ai partidelor în faţa unor candidaţi din mediul academic.

La fel ca şi în Polonia aceste valuri de democratizare a Europei de Est sunt aproape similare şi s-au intercalat într-un tot întreg. Acest lucru fiind influenţat în mare parte de ceea ce se întâmpla în Uniunea Sovietică în sine. Aceste alegeri din Polonia nu atât au influenţat, cât au constatat această ambianţă de schimbare totală, ele dând undă verde unor schimbări mult mai profunde care vor avea loc de fapt în toamna anului 1989.”

Europa Liberă: Dar cum a fost perceput acest fenomen în spaţiul nostru, ce s-a scris sau nu s-a scris în presa moldovenească sovietică despre acest moment istoric?

Octavian Ţîcu: „Aceste alegeri nu au fost atât de bine cunoscute la nivelul întregii societăţi pentru că nimeni nu-şi dădea seama încă de importanţa schimbărilor care urmau să fie. Filtrarea de către regimul sovietic al informaţiilor a continuat. Se vorbea de anumite alegeri în Polonia, care au fost o convergenţă între opoziţie şi regimul comunist. Dar, desigur, presa timpului era una extrem de riguroasă în a filtra mesajele care vin. Abia spre toamna anului 1989 vedem o spargere a acestui blocaj informaţional care s-a produs în contextul general al schimbărilor care au fost în Uniunea Sovietică.”

Europa Liberă: Domnule Ţîcu, întrucât sunteţi şi profesor universitar, spuneţi-ne şi ce se învaţă acum în universităţi, în şcoli, despre primele alegeri democratice din Polonia?

Octavian Ţîcu: „Există o istoriografie întreagă asupra căderii comunismului în Europa de Est. Facultăţile de istorie au programe de curs care se referă explicit la tranziţie. Este un domeniu de convergenţă între istorie şi ştiinţe politice. În linii generale, este un subiect destul de des reprodus atât în manualele de istorie la facultăţile de istorie, cât şi la cele ce ţin de relaţii internaţionale şi ştiinţe politice. De fapt, esenţa tranziţiei post-comuniste este calea de intrare spre explicarea realităţilor est-europene perioada post 1990 cu integrarea în UE şi NATO. De succesul acestor tranziţii şi ale acestor schimbări pe care le-a generat Polonia, iar ulterior ţările baltice, Cehia, Ungaria, a depins întreg edificiul integrării europene în spaţiul est-european.”