„Ucraina și Crimeea, Belorusia și Moldova sînt țara mea, Sahalin, Kamciatka și Uralii, îmi sînt țara, Krasnodar, Siberia și Volga, Kazahstanul și Caucazul, și în plus Balticele, sînt țara mea…” – ascultînd acest gen de text, cîntat pe o melodie ce vădește fără discuție talent și, în consecință, care are toate șansele să se impună ca una de success, nu este greu de înțeles de ce săptămîna trecută, Letonia a interzis intrarea pe teritoriul ei a autorului, Oleg Gazmanov. Lui Oleg Gazmanov, împreună cu alți doi artiști ruși extrem de populari, Josif Kobzon și Alla Perfilova, cunoscută sub pseudonimul „Valeria”, li s-a interzis să participe la Festivalul „New Wave” („Novaia Volna”), organizat anual sub patronajul producătorului Igor Krutoi, și el rus, în stațiunea balneară letonă de pe malul mării, Jürmala.
Oleg Gazmanov și cîntecul său de propagandă „Made in USSR”
Festivalul și concursul de muzică ușoară „New Wave” este de mulți ani un obiect de polemică, în măsura în care, dincolo de beneficiile economice, manifestarea de la Jürmala este considerată a fi un avantpost propagandistic al Rusiei, ce crează tensiuni de ordin politic cu naționaliștii letoni. În condițiile de tensiune internațională de anul acesta, dat fiind conflictul din Ucraina de est, atașarea Crimeei la Rusia, concentrarea de forțe ruse la granițele cu statele baltice și Polonia, și, mai recent, doborîrea avionului malezian, autoritățile de la Riga au decis să sancționeze regimul președintelui Putin – asemenea polonezilor – pe plan cultural.
Edgars Rinkēvičs în cursul viztei efectuate în octombrie 2013 la Chișinău
La 21 iulie, în ajunul deschiderii Festivalului de la Jürmala (ce a durat pînă duminica trecută, pe 27), ministrul de externe Edgars Rinkēvičs a anunțat că autoritățile au extins lista „neagră” a celor cărora le este interzis accesul în Letonia deoarece, se spunea într-o declarație a Ministerului de Externe, „prin cuvintele și acțiunile lor au contribuit la subminarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei”. Șeful diplomației letone nu și-a ascuns în nici un fel opiniile adverse, postînd pe Twitter că ar fi vorba de „cei ce fac apologia imperialismului și a agresiunii”, și declarînd la un post de televiziune că [citez din nou] „Agenților de propagandă cei mai activi, - nu există alt cuvînt de a-i descrie - le va fi interzisă intrarea în Letonia”.
Cum semnala de la Riga corespondentul unei publicații italiene, toți cei calificați drept „indezirabili” de letoni au semnat scrisoarea de susținere a politicii președintelui Vladimir Putin în relație cu ocuparea
Iosif Kobzon invitat de Ziua Victoriei la Chișinău (2013)
Crimeei. Iosif Kobzon este pentru a doua oară declarat indezirabil în Letonia, fiind o persona non-grata și în Statele Unite, Canada, Australia și cîteva țări europene, suspectat de colaborare cu KGB-ul și de legături cu crima organizată. Kobzon este cunoscut pentru legături strînse cu președintele rus și partidul „Rusia Unită”, pe listele căruia a fost ales deputat în Duma de Stat.
Alla Perfilova are același gen de conexiuni, prima reacție a ei, asemănătoare cu aceea a lui Kobzon, fiind că se va plînge ministrului rus de externe, lui Serghei Lavrov. Cum acesta era însă în străinătate, ocupat se pare cu probleme mai importante, cîntărețul se plîngea pe un portal rus, Bloknot.ru, că „nimeni nu îi poate influența pe diplomații letoni” și că ministrul leton ar fi, nici mai mult nici mai puțin decît „un nebun”.
Oleg Gazmanov este un nostalgic al Uniunii Sovietice, a participat nu de mult la un spectacol în Piața Roșie, la Moscova, de susținere a politicii față de Crimeea și a fost declarat indezirabil și în Lituania.
Conflictul diplomatic a continuat întreaga săptămînă, cu convocări reciproce ale ambasadorilor la Ministerele de externe de la Riga și Moscova, în paralel cu diverse propuneri de mutare a Festivalului de la Jürmala fie la Soci, cum a cerut guvernatorul regiunii Krasnodar, fie la Svetlogorsk, cum a sugerat cel al Kaliningradului, fie chiar în Crimeea, cum s-au pronunțat reprezentanți ai comuniștilor din Duma de Stat.
Lituania a făcut cunoscut, între timp, că ar putea adopta sancțiuni similare împotriva artiștilor ruși, dar, altfel, ideea își face loc cu dificultate în lumea culturală europeană, extrem de divizată atunci cînd se discută amploarea și țintele sancțiunilor împotriva politicii Rusiei în Ucraina. În fond, nimeni nu-și dorește o reîntoarcere pe plan cultural la formele de boicot reciproc ale Războiului rece, în ciuda retoricii belicoase a unor deputați ai Dumei de Stat și a propagandei făcute pe YouTube și, în general, pe Internet.