Parlamentul a adoptat astăzi o lege care ar trebui să oblige instituțiile media să dezvăluie publicului adevărații lor proprietari, pentru se vedea dacă printre aceștia se află într-adevăr mulți politicieni. Legea le-a fost promisă apărătorilor libertății presei încă din 2009. Nici acum nu va intra în vigoare imediat, ci peste șase luni cel mai devreme, adică după alegerile locale așteptate la vară.
Formal, legea abilitează Consiliul Coordonator al Audiovizualului să refuze eliberarea licenței unor solicitanţi care nu prezintă date despre patronul real. Cei care deja deţin licenţe vor fi obligaţi şi ei să raporteze CCA-ului aceeaşi informaţie o dată pe an. Numai că legea nu spune cum pot fi deconspiraţi patronii fictivi, în caz că se utilizează mai departe metoda la care s-a recurs până acum, adică de a gestiona afaceri media prin interpuşi.
Aşa că reprezentanţii societăţii civile, care insistă de ani buni pe nevoia deconspirării patronilor, se declară total dezamăgiţi. Se mai spera pe o îmbunătăţire substanţială a documentului în dezbaterile din lectură finală, dar nici acest lucru nu s-a întâmplat şi el a fost votat aproape exact aşa cum a intrat în Parlament.
Valeriu Munteanu
Liberalii, care cred că transparenţa în proprietatea asupra media s-ar putea obţine doar dacă s-ar interzice deţinerea de televiziuni prin companii înregistrate în zone off-shore, spun acum că legea nu va schimba nimic. Iar deputatul PL, Valeriu Munteanu, ne-a explicat pe ce se bazează convingerea grupului său parlamentar:
„Este o lege de faţadă votată doar pentru a crea impresia că se va schimba ceva în audiovizualul public şi privat, dar de fapt nu se va schimba absolut nimic pentru că esenţa transparenţei rezidă în cunoaşterea exactă a patronilor şi surselor de bani care vin în audiovizual. Şi e foarte simplu – să fie interzise off-shore-urile, unde nu se pot afla patronii, iar fondatorii, fie din Republica Moldova, fie din afară să fie obligaţi să declare sursele de finanţare. Pentru că întreţinerea unui post de televiziune costă foarte mult - este vorba de la câteva sute până la câteva milioane de euro pe an - şi în momentul în care persoane necunoscute le înregistrează şi le plătesc din surse necunoscute, şi produsul mediatic este de o anumită calitate. În continuare, audiovizualul va rămâne unul controlat, cu surse de finanţare dubioase şi cu ingerinţe estice.”
Altminteri, liberalii au încercat şi în prima lectură, şi acum să-şi determine colegii să introducă o astfel de prevedere în lege, dar fără succes. Propunerea nu a fost sprijinită nici măcar de liberal-democraţi, chiar dacă liderul acestora, Vlad Filat, ceruse nu o dată pe când era şef de guvern elaborarea unor căi juridice care să permită „deoffshorizarea” pieţei media şi a celei bancare. O lege care trebuia să deconspire, după acelaşi model, acţionarii de bănci, a fost între timp elaborată, dar la câteva luni de la intrarea sa în vigoare a fost recunoscută ca ineficientă de însuși guvernatorul BNM, Dorin Drăguţanu.
Un motiv al lipsei de interes pentru crearea unor mecanisme care să dea rezultate ar fi, la convingerea multora, faptul că atât şefii din PD, cât şi cei din PLDM, sunt consideraţi a fi tocmai patroni din seria celor pe care ar trebui să-i deconspire legea.
Neoficial, democratul Vlad Plahotniuc ar deţine un adevărat imperiu mediatic, format din câteva televiziuni şi radiouri, precum şi un monopol pe piaţa publicităţii televizate. La fel, şi liderul liberal-democrat s-ar fi pricopsit, în ultima vreme, potrivit unor informaţii, cu mai multe instituţii media. Un alt patron de televiziune, Chiril Lucinschi, a coordonat procesul de elaborare a legii. Aşa că motivul din care majoritatea parlamentară nu a scos un mecanism eficient de deconspirarea a patronilor media este pentru cei mai mulţi la suprafaţă.