Mișcarea browniană se mai numește și agitația termică sau mișcarea spontană, complet haotică și dependentă de temperatura mediului, a unor particule sau molecule. Exact așa poate fi descrisă în aceste zile, reacția politicienilor și instituțiilor responsabile din Republica Moldova la criza băncilor, totul ridicat la temperatura alegerilor locale de duminică: premierul Chiril Gaburici cere lichidarea celor trei bănci, în care statul prin Banca Națională, a pompat miliarde din noiembrie. Lideriii PLDM și PD, ale partidelor aflate la guvernare cu Gaburici în frunte cer naționalizarea uneia din bănci, Banca de Economii, pentru ca această instituție financiară să poată fi ținută în viață. Iar premierul susține că a primit „tot sprijinul Consiliului Alianței” (potrivit publicatiei Curentul.md).
Soluţia pe care politicienii puterii spun miercuri că au ales-o pentru Banca de Economii şi-a atras critici imediat ce a fost anunţată.
Iată doar una din aceste critici aparţinând directorului executiv al centrului de analiză economică ExpertGrup, Adrian Lupuşor: „Ce faci cu o bancă aflată în administrarea statului și care mereu era folosită ca o „vacă de muls” pentru toate guvernările? Bingo! O naționalizezi!”, a scris analistul pe o reţea de socializare la câteva minute de la apariţia ştirii.
Atât Marian Lupu, cât şi Vlad Filat, au spus miercuri, după o şedinţă a coaliţiei la care l-au invitat şi pe premierul Chiril Gaburici, că au ales din mai multe scenarii.
Ei nu au enunţat, însă, motivul din care s-au oprit la naţionalizare.
În mediul experţilor se cunosc trei soluţii pentru băncile falimentare pe care le-ar fi elaborat Banca Naţională. Cea mai ieftină ar fi lichidarea, ne-a spus analistul de la Institutul Economie de Piaţă, Viorel Gârbu. De ce totuşi liderii politici au ales-o pe cea mai scumpă? Viorel Gârbu bănuieşte că nu din considerente economice:
„Nu se ştie pe ce analize s-au bazat. BNM a făcut trei scenarii de ieşire din situaţie şi cel mai ieftin a fost să fie lichidate aceste bănci. De ce liderii merg pe naţionalizare, putem doar să ghicim. BEM a fost mereu jefuită de cei aflaţi la guvernare. Deci, efectiv, nu poate fi înţeleasă această propunere. Statul nu poate gestiona de o manieră eficientă activele. Care ar fi interesul cetăţenilor să accepte această variantă? Politicienii au raţionamente politice, posibil emoţionale – dispariţia celei mai mari instituţii bancare ar provoca posibil nemulţumiri. Nu vreau să vin cu presupuneri de genul că politicienii ar vrea să continue să fure mai departe această bancă.”
Alegerea în favoarea naţionalizării nu poate fi explicată nici măcar prin interesul clasei politice de a apăra deponenţii, ca ei să nu-şi piardă economiile, mai spune Viorel Gârbu. Şi asta pentru că această problemă deja ar fi trebuit să fie soluţionată:
„Statul a acordat deja 20 de miliarde de lei, 10 - oficial recunoscute, altele 10 –în baza unor decizii încă secretizate. Formal, deponenţii déjà ar fi trebuit să fie recompensaţi.
Problema e că nu e clar ce s-a întâmplat în noiembrie, când activele acestor bănci au crescut brusc, peste noapte, cu 14 miliarde de lei. Guvernatorul spune că a fost o suveică, un titrez. Atunci guvernul ce acoperă? Nişte credite fictive. Cu sume neverosimile de 20 de miliarde de lei, ]n timp ce tot numerarul în circulaţie e de 15 miliarde de lei în Republica Moldova?
Anunţul despre intenţia de naţionalizare a Băncii de Economii vine la câteva zile după ce premierul Chiril Gaburici optase pentru un scenariu diametral opus, spunând că toate cele trei bănci falimentare, inclusiv cea de economii, ar trebui lichidate. Este o soluţie pe care a sugerat-o de mai multe ori şi UE, prin vocea reprezentantului său de la Chişinău, Pirkka Tapiola. Economistul Sergiu Gaibu, expert al IDIS „Viitorul”, spune că înţelege opţiunea premierului:
„Orice soluţie trebuie privită din perspectiva costurilor pentru societate. Costurile menţinerii acestor bănci vor creşte. În condiţiile în care nu există nici un motiv să credem că modul de gestionare se va îmbunătăţi, în condiţiile în care banii care s-au dat s-au dat fără să existe vreun plan de redresare a situaţiei. Pe când prin lichidare, o parte din active care vor fi lichidate vor acoperi deja o parte din obligaţiunile către deponenţi, restul – va fi acoperit de stat şi închidem întrebarea aceasta. Iar naţionalizarea nu numai că nu reprezintă o soluţie, dar reprezintă o pârghie de a transfera o parte din capitalul câştigat către persoane private. În condiţiile în care în rezultatul acelor investigaţii s-au elucidat scheme foarte dubioase, în condiţiile în care chiar raportul Kroll a scris că fără decidenţii politici nu ar fi posibil lucrul acesta, cum ar putea partenerii din Vest să creadă că odată naţionalizată, BEM va funcţiona corect?”
Liderul socialist, Igor Dodon, care optase altădată pentru aceeaşi soluţie, a criticat însă decizia liderilor puterii, spunând că ea va costa suplimentar încă 15 miliarde de lei şi că naţionalizarea acum ar însemna păstrarea băncii sub controlul acelora care au devalizat-o în toţi aceşti ani.