Nikita Mndoyants: „Nu vă pot spune cum va fi, doar să-mi exprim dorința de a fi liber!”

În recital la Festivalul de la Wissembourg

O discuție cu un tînăr compozitor și pianist rus de origine armeană invitat al Festivalului Muzical Wissembourg în Franța.

Cine privește intelectualitatea rusă ca o masă amorfă de persoane supuse și care aprobă politicile actuale ale Kremlinului si guvernului de la Moscova, greșeste. O generație tînără începe să se manifeste și să-și exprime îngrijorarea față de viitorul Rusiei și al moștenirii ei culturale. O discuție cu un tînăr compozitor și pianist rus de origine armeană, Nikita Mndoyants, aflat zilele acestea ca artist în rezidență la Festivalul Muzical de la Wissembourg în Alsacia franceză.

Născut într-o familie de muzicieni în 1989, Nikita Mndoyants a absolvit în 2011 Conservatorul „P.I. Ceaikovski” din Moscova, unde a urmat cursuri de compoziție în clasa profesorului Alexandr Ciaikovski și de pian cu un celebru pedagog și interpret, Nikolai Petrov. Laureat cu premiul întîi al Concursului Internațional de Pian „Jan Paderevsky”, în Polonia, în 2007, Nikita Mndoyants și-a cîștigat un surplus de recunoaștere internațională, în 2013, ca finalist laureat al Concursului Van Cliburn și, anul trecut al Concursului Internațional de Compoziție „N. Miaskovsky”.

Nikita este și un pasionat al muzicii de cameră, atît în calitate de compozitor, cît și de pianist și în 2004 a interpretat împreună cu un faimos cvartet rus, Borodin, Cvintetul pentru pian de Dmitri Șostakovici. Dincolo de înregistrările sale clasice, cu un repertoriu larg, mergînd de la Scarlatti la Liszt,

pentru casa Classical Records, Nikita a înregistrat, alături de alți tineri de mare talent piese pentru o Antologie a muzicii de pian a compozitorilor ruși si sovietici, colecție de discuri publicată de casa Melodia și care îl are ca director artistic pe tatăl său, pianistul și profesorul Alexandr Mndoyants.

În interviul exclusiv acordat Europei Libere, Nikita Mndoyants și-a explicat înclinarea spre această muzică:

Nikita Mndoyants: „Înainte de toate vreau să spun că această perioadă de muzică, care include mulți compozitori sovietici, ca Myeczislaw Weinberg, Boris Tchaikovski, generația mai vîrstnică, desigur, Dmitri Șostakovici, este pentru mine una din cele mai importante, fiindcă muzica lor ilustrează trăirile și

cataclismele unei ere, ale unui timp cu ecouri ce le resimțim pînă astăzi. Pentru mine această muzică este extrem de actuală. O resimt în interiorul meu, nu doar drept frumoasă sau interesantă muzical, dar ca o parte a istoriei căreia îi aparțin.”

Europa Liberă: De această istorie este legat și unul din profesorii dvs. cei mai iubiți, pianistul Nikolai Petrov, dispărut în urmă cu patru ani. Ce amintiri aveți despre el?

Nikita Mndoyants: „Mi-l amintesc ca o persoană extrem de generoasă, pe o mulțime de planuri: ca muzician, coleg, pedagog etc. Ca muzician a interpretat un repertoriu fantastic de imens. Pentru studenții lui a făcut totul, nu numai ca profesor, dar i-a ajutat să aranjeze concerte, să cînte cu mai multă conștiinciozitate. Deși o persoană foarte ocupată, a petrecut mult timp împreună cu studenții săi, dacă nu avea timp să vină la Conservator, chemîndu-ne la datcha lui.

A fost și un personaj social deosebit, făcînd foarte mult pentru cultură, opunîndu-se activ în anii 1990 curentului de distrugere a moștenirii culturale. Nikolai Petrov este unul din cei ce au ajutat la salvarea unei mari părți a patrimoniului muzical, neavînd nici o teamă să se opună unor politicieni sau unora aflați la putere. Astăzi, îi resimțim absența…”

Ultimul set de CD Nikolai Petrov apărut în Rusia

„A fost un personaj incomod, care nu se ascundea în spatele cuvintelor niciodată, iar uneori faptul a jucat un rol împotriva lui, făcînd să nu aibă mulți de prieteni. Nu cred că acum există multe prejudicii împotriva lui și a studenților săi. Cred însă că, dacă ar fi în viață, ar avea o mare influență în asemenea evenimente, cum sînt concursurile.”

Europa Liberă: Ce opinie aveți despre ce se petrece în aceste zile în viața culturală, muzicală, a Rusiei. Directorul companiei Melodya a fost bătut de „necunoscuți”, aparent fiindcă s-a opus unor noi reglementări privind drepturile de autor…

Nikita Mndoyants: „Situația se aseamănă din ce în ce mai mult cu ceea ce s-a petrecut în Rusia în anii 1990; a devenit primejdioasă, nimeni nu se mai simte în siguranță, devine oribil să vezi ce se întîmplă, să citești știrile în presă. Cunosc chestiunea cu Melodya și cu Societatea Autorilor Ruși, care riscă să fie desființată în întregime. Cum sînt și compozitor, lucrurile mi se par extrem de rele, fiindcă privesc și drepturile mele de autor.

În concert la Wissembourg cu Cvartetul Zemlinsky

Știu că în Europa, în Statele Unite, chestiunea drepturilor de autor este reglementată și funcționează bine de ani de zile. În cazul nostru nu avem o legislație funcțională și ceea ce s-a încercat să fie clădit și în țara noastră, este acum distrus de o serie de persoane.”

Europa Liberă: Cine este de vină, o altă inițiativă a ministrului culturii Vladimir Medinski?

La Wissembourg

Nikita Mndoyants: „E ceva foarte complicat, fiindcă sînt implicate persoane la nivel înalt care vor să conducă și să unifice totul; ei se luptă unul cu altul. E greu să citești sau să înțelegi adevărul despre ceea ce se petrece. Nu pot spune exact, dar constat situația teribilă și nu cred că se va îmbunătăți ceva în viitor. Lucrurile vor merge din ce în ce mai rău. Nimeni nu știe ce este de făcut…”

Europa Liberă: Ce opinie aveți despre afacerea Rahmaninov și cererea de aducere în Rusia a mormîntului său din Statele Unite?

Nikita Mndoyants: „Cred că este un gest exclusiv politic. Dincolo de asta sînt convins că trebuie să se țină cont și să se procedeze așa cum dorește familia lui Rahmaninov. O abordare umană mi se pare lucrul cel mai important. Nu este un subiect de ordin cultural, de care să beneficieze țara. E vorba de o personalitate și nu contează faptul că s-a născut în Rusia. Știm cît de mult a suferit în lipsa patriei, dar dacă el a decis că vrea să fie îngropat în America, iar familia este de aceeași părere, așa trebuie să rămînă. Sînt convins de asta.”

Europa Liberă: Într-o asemenea ambianță încordată, în asemenea tensiune, cum vă vedeți viitorul în Rusia și în Europa…?

În recital la Wissembourg

Nikita Mndoyants: „Bineînțeles că doresc foarte mult ca această situație politică și tot restul să nu mă împiedice să cînt, să compun, fără granițe, fără ordine. Pentru mine este important să rămîn deschis la orice, să am ocazia să călătoresc, să împart muzica cu alții, să comunic cu muzicieni din țări diferite.

Pe de altă parte, la fel de sigur, nu vreau să-mi tai rădăcinile ruse, fiindcă am o mulțime de colegi, prieteni și oameni cu aceleași vederi. Ar fi teribil dacă aș fi pus în situația să aleg unde ar urma să trăiesc. Așa că doresc din toată inima ca situația politică să nu se înrăutățească. Nu vă pot spune cum va fi, doar să-mi exprim dorința de a fi liber! Deocamdată voi încerca doar să muncesc cît mai bine îmi stă în putere.

Sînt fericit că am avut oportunitatea să particip la un asemenea eveniment important cum este Festivalul de la Wissembourg. Este un exemplu de loc unde poți comunica cu muzicieni internaționali și ne simțim toți ca o mare familie aici. Mi se pare că am o a doua casă aici.”

Europa liberă: Veți pleca în curînd în Statele Unite, unde vă va fi cîntată în premieră o compoziție, am înțeles…

Nikita Mndoyants: „Da, voi cînta cu Cvartetul Zemlinsky noua mea compoziție, în noiembrie, în cursul turneului pe care îl fac în Statele Unite. Compoziția a fost comandată în cursul turneului meu precedent, în 2014.

Nikita la ora interviului la Wissembourg

O fost o întîmplare, fiindcă am dat doar un recital și apoi am cîntat la Concursul Van Cliburn, iar pentru turneu am decis să compun în mod special o scurtă piesă ca bis. Am anunțat publicul, spunînd că o voi cînta fiindcă sînt deosebit de bucuros să mă aflu aici. Era la Tucson în Arizona, unde există o Societate de Muzică de Cameră, care comandă programe pentru ani înainte.

Reprezentantul Societății a venit la mine după concert, mi-a spus că le-a plăcut bisul și m-a întrebat dacă Societatea îmi poate comanda o piesă și dacă am vreo preferință pentru un cvartet care să cînte piesa împreună cu mine în premieră. Mi-am amintit de Zemlinsky, care mi-au intepretat în premieră aici la Festivalul de la Wissembourg o compoziție și am fost foarte fericit că ei au reușit să aranjeze concertul de la Tucson să figureze în timpul turneului pe care și ei îl efectuează în această toamnă în Statele Unite.

Pentru mine va fi un eveniment major și abia îl aștept. Voi cînta în turneu în două orașe mai mici din Texas, la New Orleans, la Los Angeles, iar apoi va avea loc premiera Cvintetului meu cu pian în Tucson Arizona.”