Onorabilitatea lui Arafat
În seara zilei de 23 septembrie, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență primea o cerere prin care organizatorii Festivalului Plum solicitau avizarea Clubului Colectiv, inclusiv etajul 1 al fostei Fabrici Pionerul locul unde își avea sediul clubul.
Acest detaliu a apărut abia după 25 de zile de la tragedia din Colectiv, tragedie în urma căreia și-au pierdut viața 60 de persoane.
Ancheta publicată de Gazeta Sporturilor scoate în evidență nu doar absența procedurilor în situații de acest fel, în care solicitarea a fost plimbată pe la trei colonei și un inspector-șef, ci și dezinteresul birocraților nepăsători în fața potențialelor catastrofe.
Emagic, firma care a trimis faxul cu cererea de avizare a spațiului de la Colectiv, a declarat că a doua zi a primit din partea oficialilor care se ocupă de situații de urgență un răspuns în care se preciza că „evenimentul” Plum „nu se încadra în categoria adunărilor publice cu grad de risc ridicat”, astfel încât nimeni nu a venit să vadă despre ce este vorba, cu toate că solicitarea se referea la 2.000 de persoane așteptate să participe la festival.
Reprezentanții de la Emagic susțin că în cazul adunărilor publice cu risc ridicat, organizatorii sunt obligați să pregătească un dosar cu planul de evacuare și scenariul de incendiu, pe care îl aprobă Inspectoratul.
La fel ca în noaptea fatidică în care Clubul Colectiv a luat foc, în cele două zile de festival Plum din septembrie au participat câte 500 de persoane în fiecare seară.
Secretarul de stat pentru situații de urgență, Raed Arafat a declarat la câteva ore după drama de la Colectiv că în baza de date a Inspectoratului General de profil nu există Clubul Colectiv.
Acum, când a aflat despre cererea din septembrie, Arafat dă vina pe subordonații săi pentru dezinformare. În primele zile după catastrofă, Raed Arafat și-a petrecut timpul mai mult în studiourile de televiziune, decât cu administrarea dezastrului.
Așa se face că abia după o săptămână cazurile grave au fost trimise la spitalele din străinătate, cu toate că la București nu existau suficiente locuri în secțiile de arși, nu erau suficienți medici specialiști și nici aparatură și medicamente destule.
În toată această perioadă liderii ministerului Sănătății, inclusiv Arafat, se lăudau că România se descurcă și singură.
Între timp Direcția Națională Anticorupție a pornit o anchetă penală pentru a afla cine ar trebui să răspundă pentru morții de la Clubul Colectiv, iar în dosar a apărut deja informația că Inspectoratul pentru Situații de Urgență poate primi în mod legal sponsorizări, inclusiv de la firmele pe care le controlează.
Această anomalie nu s-a rezolvat încă, deși Parlmentul încearcă să schimbe prevederile ambigue care au făcut posibilă tragedia.
Raed Arafat care poartă răspunderea morală și politică, atât pentru incendiul care a avut loc la Colectiv, cât și pentru gestionarea situației de după, a declarat că nu se simte vinovat și ca atare nu-și dă demisia, precizând că șefii lui dacă nu sunt mulțumiți de el pot să-l demită.
Onorabilitatea asumării răspunderii e ceva foarte rar în România, s-a întâmplat o singură dată în ultimii 25 de ani (ministrul Educației, Mircea Miclea, decembrie 2004-noiembrie 2005, care și-a dat demisia fiindcă guvernul nu și-a respectat promisiunea de a aloca 5 la sută din PIB învățământului, oferind în schimb 3,7 la sută).