Viorel Chivriga: „În 2015, până în luna octombrie, numai 7% din exporturile din zona transnistreană au fost direcţionate spre Rusia. Şi tot 7% în Ucraina. În România, de exemplu, de două ori mai mult. Deci, acest lucru arată foarte clar că economicul e mai mult orientat către atingerea unor rezultate normale, care derivă din interesele economice. Pe ei nu-i interesează politica.
În al doilea rând, e foarte bine că cei din ierarhia politică a regiunii încep să se gândească ce se va întâmpla de la 1 ianuarie. De fapt, ceea ce se întâmplă în economia din zona transnistreană seamănă izbitor cu ceea ce se întâmplă în spaţiul CSI. Aceasta înseamnă, în primul rând, scăderea producţiei economice, aceasta înseamnă scăderea comerţului internaţional, inclusiv a exporturilor, a importurilor – o situaţie care este complet diferită de cea care este observată în Vest.
În România, de exemplu, în anul 2015 exporturile şi importurile au crescut cu circa 5-6%. În toate ţările din CSI, în toate, comerţul internaţional a scăzut de la circa 10,2% până la 40%. Aceasta arată un proces distructiv în economiile lor. Astfel, eu cred că cei din Transnistria se vor gândi foarte bine ce trebuie de făcut.”
Europa Liberă: Administraţia de la Tiraspol a anunţat: comerţul preferenţial cu Uniunea Europeană va continua şi anul viitor. Tiraspolul a prezentat aceasta ca o foarte mare victorie diplomatică a sa şi o înţelegere bilaterală cu Bruxellesul. E posibilă o variantă în care să fie ocolit Chişinăul, atunci când se adoptă decizii de acest nivel?
Viorel Chivriga: „Eu nu cred că poate fi prin definiţie o victorie diplomatică, atunci când vorbim anume de autorităţile de la Tiraspol. Şi aici nu trebuie să venim cu mai multe comentarii, deoarece o victorie diplomatică poate fi atunci când este vorba anume de autorităţile de la Chişinău.
Au loc nişte schimbări fireşti în comerţul internaţional şi în foarte multe cazuri economicul o ia hăt înainte în raport cu politicul.
În cazul dat eu cred că e o modalitate prin care autorităţile proclamatei republici de la Tiraspol încearcă într-un mod foarte voalat să arate care sunt doleanţele regiunii. Trebuie să înţelegem că au şi în stânga Nistrului unităţi economice, au comunitate de afacere care e direcţionată, prin comerţul internaţional, spre diferite pieţe. Şi, de fapt, dacă luăm şi statistica comercială, vedem că se întâmplă lucruri tare interesante.
În primul rând, ponderea exporturilor regiunii din stânga Nistrului spre Federaţia Rusă e una infimă, după cum spuneam, e 7% din totalul exporturilor. Deci, au loc nişte schimbări fireşti în comerţul internaţional şi în foarte multe cazuri economicul o ia hăt înainte în raport cu politicul.
În cazul dat, luând chiar şi problemele economice pe care le are unitatea din stânga Nistrului, trebuie să înţelegem că le scapă de sub control procesele care au loc în regiune pe partea economică şi nu ar dori să adune încă probleme suplimentare la ceea ce au acum.
Eu nu aş considera că ei discută direct cu Bruxellesul. Probabil că ceea ce a declarat şi domnul Osipov, cu siguranţă, este pe linia de aşteptare şi atunci cred că în următorul timp, în următoarea săptămână, vom afla mai multe despre concesii sau despre o stopare a concesiilor pe care le-au primit de la Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Spuneţi-mi în ce măsură este important comerţul cu Uniunea Europeană pentru regiunea transnistreană? Este suficient de important ca să îi motiveze să facă schimbări profunde în economie?
Viorel Chivriga: „Sigur că da. Dacă luăm partea estică, există probleme grave, practic, în toate statele din Comunitatea Statelor Independente pe plan economic. Volumul comerţului internaţional în majoritatea absolută a statelor din CSI este pe minus comparativ cu anul trecut. Aceasta arată că piaţa din Comunitatea Statelor Independente a devenit o piaţă instabilă, o piaţă care are probleme grave în toate statele. Și, în mare parte, în 2016 nu se întrevăd unele semnale că se va ajunge la o stabilitate.
Pe de altă parte, piaţa europeană e o piaţă mai stabilă, rezultatele sunt cu mult mai bune. Chiar şi partenerul comercial numărul unu al părţii Republicii Moldova din stânga Nistrului are nişte rezultate extraordinar de bune: creştere economică stabilă, exporturi şi importuri în jur de 5-6%. Aceasta arată că există o stabilitate, există nişte relaţii economice care trebuie să fie menţinute. Şi nu numai menţinute, dar dezvoltate. Şi aceasta înseamnă că cei care produc bunuri şi servicii au o garanţie că produsele lor pot fi livrate în continuare, dacă nu vor fi schimbate regulile de joc.
În cazul dacă ele se schimbă, eu cred că apare o zonă gri de incertitudine, unde vor fi transportate aceste produse. Şi aici apar semne mare de întrebări: piaţa CSI? Luând în consideraţie problemele economice? Cred că nu. Alte pieţe? Au nevoie de timp, de răgaz pentru a redirecţiona exporturile. Acest răgaz poate să continue nu ani, dar poate şi un deceniu. Trebuie să ţinem cont că Republica Moldova a avut o situaţie similară în 2005-2007, atunci când a primit în figură loviturile Federaţiei Ruse, când au fost sistate exporturile de produse vegetale, animaliere şi de băuturi alcoolice. Din 2005-2007 Republica Moldova nu a mai reuşit să-şi redirecţioneze la modul cel mai concret exporturile spre alte pieţe”.
Europa Liberă: În ce măsură credeţi că Rusia va permite ca Transnistria să se alinieze unor reguli DCFTA, într-o anumită perspectivă de un an, de doi sau mai mult? Ştim că Rusia încearcă să menţină controlul în regiunea transnistreană inclusiv prin factorul politic. Şi există şi această confruntare dintre politic şi economic în regiunea transnistreană.
Viorel Chivriga: „Eu consider că Rusia are probleme cu mult mai importante la moment, are probleme economice care trebuie să fie soluţionate. Rusia e într-o criză profundă economică. Și, de fapt, aici e marea dilemă a Federaţiei Ruse: să rezolve problemele altora sau pe ale sale. Pe de altă parte, Rusia are probleme de ordin politic foarte mari acum în exterior, în regiune şi nu numai, prin pierderea credibilităţii ca un stat care se aliniază sau dorea să se alinieze unor valori democratice. Şi prin ceea ce face Rusia acum în Ucraina, în Siria, are probleme de alt gen, care nu pot fi soluţionate într-un timp foarte scurt, fără nişte schimbări pe plan intern.
În acelaşi timp, Rusia are şi probleme cu enclavele pe care le-a creat de-a lungul anilor, cele din Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Ucraina şi Republica Moldova. Acestea sunt nişte probleme suplimentare care necesită şi resurse financiare, necesită timp şi necesită şi o dorinţă de a le soluţiona. În cazul dat, dacă vorbim de problemele raioanelor din stânga Nistrului, eu cred că pentru Rusia ele nu sunt prioritare la moment.
Şi lucrul acesta a fost foarte vizibil, atunci când în zona transnistreană au apărut probleme pe partea socială, care nu puteau fi rezolvate, utilizând instrumentarul intern. A fost nevoie de o habă mare de timp pentru a încerca să soluţioneze problemele legate de pensii, de salarii. Şi, de fapt, dacă vorbim şi de problemele legate de economia reală, acestea nu au fost soluţionate chiar de la conflictul armat de pe Nistru. Problemele au rămas în aer.
Dacă vorbim şi de problemele legate de economia reală, acestea nu au fost soluţionate chiar de la conflictul armat de pe Nistru. Problemele au rămas în aer.
Și acum vorbind, la finele anului 2015, când Rusia va încerca, prin presiuni, să alimenteze un fel de opoziţie faţă de DCFTA, Acordul de Liber schimb cu UE, care trebuie să fie implementat şi în partea cealaltă a Nistrului, eu cred că Rusia nu are timp.
Dar există şi o voce care trebuie să fie auzită şi pe interior, în raioanele din stânga Nistrului, a agenţilor economici care nu sunt mulţi, dar ea este una destul de importantă şi este auzită, şi este vociferată tot mai mult. Aceasta se vede anume prin poziţia care a fost prezentată chiar şi de holdingul Sheriff la alegerile declarate nelegitime în regiune. Şi aici trebuie să înţelegem că ei au nişte interese. Şi nişte interese care trebuie să fie privite cu respect în ceea ce priveşte activitatea agenţilor economici.
Ei sunt agenţi economici, pentru ei prevalează interesul economic, au angajaţi, au nişte interese ce ţin anume de gestionarea afacerii şi pentru mulţi ele prevalează deja. În cazul dat, pierderea unor pieţe pe care le-au cucerit cu greu ar însemna foarte mult, poate că ar avea un efect fatal pentru aceste activităţi.
Deci, aici apar nişte legături destul de strânse care pot fi orientate spre diferite părţi, dar depinde foarte mult de cum vor prezenta chiar aceiaşi agenţi economici, voinţa lor în disputa de pe intern. Pe de altă parte, depinde şi de ruşi cum vor gestiona situaţia lor care nu este de invidiat pe plan intern şi pe plan internaţional.
Dar aici Moldova trebuie să fie chiar foarte activă şi, în acelaşi timp, trebuie să ţină cont că are aliaţi. Şi are aliaţi puternici în regiune.”