„Nici nu se pricepe nimeni în care parte merge. Şi nu o fac ţăranii, dar o fac cei de sus”

Rămasă fără guvern din octombrie anul trecut, când executivul a fost demis prin moțiune de cenzură, Republica Moldova acumulează tot mai multe probleme care vor trebui urgent soluționate de noul cabinet de miniștri. Dar, așa cum sugerează mai mulți observatori, criza politică din această țară ar putea să se încheie până la alegerea șefului statului, al cărui mandat expiră la sfărșitul lunii martie. Despre nemulțumirea oamenilor care este exploatată politic vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Termenul limită pentru votarea în Parlament a unui nou guvern este 29 ianuarie, când se împlinesc trei luni de la demiterea cabinetului Streleț, printr-o moțiune de cenzură inițiată de socialiști și comuniști, dar votată și de democrații ce făceau parte din coaliția de guvernare pro-europeană. Sătenii cu care am discutat la Rădenii Vechi, Ungheni, se arată nemulțumiți de instabilitatea din țară. Ei dau vina pe clasa politică.

Europa Liberă: Calea pe care Moldova merge e una corectă?

– „E încurcată. Nici nu se pricepe nimeni în care parte merge. De aceea că nu se ştie. Şi nu o fac ţăranii, dar o fac cei de sus.”

Europa Liberă: Dar pe cei de sus dumneavoastră i-aţi ales.

– „Noi i-am ales cu nădejdea că va fi bine. Dar unde s-au dus?”

Europa Liberă: Şi binele acesta în ce trebuie să se transforme?

– „Să avem un trai mai bun, să fie copiii în ţară, pensii.”

– „Să avem salarii la timp şi o viaţă mai bună, să nu ducem lipsă de nimic.”

Europa Liberă: S-a pierdut încrederea în instituţiile statului, în clasa politică. De ce nu mai aveţi încredere?

– „S-a pierdut încrederea.”

Europa Liberă: Când v-aţi dezamăgit cel mai mult?

​– „După alegerile care au fost la 30 noiembrie 2014. După aceea au început toţi în toate părţile. Şi nu ştiu de ce nu se împacă ei acolo, că lumea de aici ar fi bucuroasă, numai să fie bine.”

Europa Liberă: Dar iată acum s-au împăcat: şi comunişti, şi liberali, şi democraţi, toţi împreună.

– „Demult trebuia să fie aşa. Noi nu trebuie să fim după culoare, noi trebuie să fim după omenie. În ţările civilizate aşa e: a intrat un partid la putere, acela merge şi nu se mai arată cu degetul ca la noi. Fac coaliţie şi tot ei vorbesc unul de altul.”

Europa Liberă: Dar care partid e cel mai puternic azi în Moldova?

– „Nu ştiu. Ne-am dezamăgit în toţi.”

– „Da, într-adevăr nu ştim care e mai puternic.”

Europa Liberă: Şi atunci deznodământul care poate fi?

– „Nu ştim, până nu se vor înţelege acolo şi până nu se vor uni să fie un singur partid, să nu fie aşa de multe partide. De aceea nu se înţeleg, aceasta e părerea mea, fiindcă sunt multe partide. Să fie un partid sau două şi care e mai puternic acela va veni la putere şi vom merge înainte. Sunt foarte multe partide, părerea mea.”

Europa Liberă: Cum se depăşeşte criza? Iată a fost propus candidatul pentru funcţia de premier, gata s-a găsit deznodământul problemelor?

– „Nu ştiu, nu pot să vă spun. Fiindcă nu am încredere în nimeni.”

Europa Liberă: Dar ce vreţi? Vreţi alegeri anticipate?

– „Nu ştiu, vom vedea pe parcurs. În primul rând vrem un şef, un premier susţinut de toţi parlamentarii. Şi dacă se vor înţelege dumnealor acolo, cred că va merge viaţa altfel, vom merge înainte.”

Europa Liberă: Şi ce priorităţi trebuie să aibă noul guvern? Ce probleme trebuie să soluţioneze guvernarea?

– „În primul rând problemele populaţiei, cu care se confruntă populaţia.”

Europa Liberă: Şi care sunt acestea?

​– „Salariile sunt mizere, pensiile mizere, tarifele la gaz, energie electrică sunt mărite şi ar trebui în primul rând să atragă atenţie la aceste probleme, probleme cu care se confruntă populaţia şi pe urmă la restul.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ce ziceţi?

– „Dacă ar intra un domn la putere, ar trebui să lucreze 25 de ore din 24.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră ce probleme credeţi că ar trebui să stea în capul mesei, pentru a-şi găsi soluţia?

– „Toate problemele. Ţara noastră e numai în probleme. Altceva nu putem spune.”

Europa Liberă: E corupţie, sărăcie?

– „Clar că este corupţie, sărăcie. Să vedeţi prin sate cum trăieşte lumea. Să coboare nu numai când sunt alegeri, să vină prin sate, dar să vină acum să vadă cum trăiesc oamenii.”

Europa Liberă: Aici, la Rădeni, sărăcia cum o descrieţi?

– „Să vedeţi cum îmbătrânesc oamenii, nici nu se căsătoresc bieţii copii, ei se gândesc că nu au viitor, pentru ce se mai dea naştere unui copil? Ei îmbătrânesc în doi caloşi, poate nu au un călcâi de mămăligă. Nu miliardele pe care le-a luat cineva şi acum noi le întoarcem şi vor întoarce şi strănepoţii.”

Europa Liberă: Acum se zice că Moldova a ajuns în această criză că mai rău nu se mai poate. Pe de altă parte, unii spun că răul nu are fund, se pot scufunda şi mai greu, şi mai mulţi, şi mai rău.

– „Posibil. De ce să nu ne ducem mai la fund? Pentru că moldoveanul e aşa, rabdă şi tace, dă Doamne să fie pace, aşa zice.”

Europa Liberă: Şi oftează.

– „Şi oftează, şi merge înainte, şi aşteaptă că ceva va fi. Ce să facă? Cine poate să-şi permită să se ducă unde îi cheamă, la demonstraţiile pe stradă, care se duc, le plătesc autobuzul şi se duc. De la noi nu poate nimeni să se ducă.”

– „Mulţi nici nu cunosc la ce s-au dus acolo.”

Europa Liberă: Şi cum explicaţi această mentalitate a moldoveanului că merge, neştiind unde se duce şi ce trebuie să facă?

​– „Pentru că nu suntem informaţi. Şi ei se duc pentru că le plătesc.”

– „Pentru un ban, din cauză că omul nu are, e nevoit să se ducă să-i dea cineva un ban, o mită, numai să aibă cu ce să trăiască. M-am uitat la Publika şi la Jurnal TV şi acolo e lume, şi dincolo e lume.”

Europa Liberă: Şi într-o tabără, şi în alta s-au adunat oameni.

– „Sunt zeci de mii de oameni. Luptă unul împotriva altuia.”

Europa Liberă: Se scindează şi mai mult societatea moldavă, care şi aşa e dezbinată. Unii spun că vor ca Moldova să meargă cu Estul, alţii cu Vestul, unii spun cu partidele de stânga, alţii spun cu partidele de dreapta.

– „Eu mă gândesc că aceasta e din cauza că nu e înţelegere în vârful puterii, între parlamentari. Dacă ar fi mai puţini, nu ar fi scandalurile acestea şi împărţirea.”

Europa Liberă: Trebuie redus numărul deputaţilor?

– „Sigur.”

Europa Liberă: Câţi să rămână?

– „Aşa cum se spunea, 51.”

Europa Liberă: 51 de deputaţi ar fi capabili să facă legi bune?

– „Dar de ce nu? Doar ţara noastră nu e aşa de mare, că ne trebuie sute.”

– „Mai puţine ministere, mai puţini viceminiştri, mai puţini miniştri, să ia sapa, să vină la sapă să lucreze, să vadă, să facă aceste lucrări de aici.”

Europa Liberă: Cei de sus ştiu că dumneavoastră sunteţi nemulţumiţi şi că aţi pierdut încrederea. Ce fac ei, ca să apropie totuşi interesul statului, interesul cetăţeanului de preocupările lor?

– „Nu fac nimic, nu-şi aduc aminte de noi, de parcă nici nu suntem. La ce a folosit că au stat oamenii în stradă atâta timp? La nimic!”

Europa Liberă: Şi ce e de făcut? Cu furci nu, cu topoare nu, cu bine nu, cu rău nu…

​– „Aşteptăm, poate va fi totuşi o schimbare odată. Pentru că lumea tare a crezut în schimbare. Când au ajuns partidele acestea şi au format coaliţia, lumea a fost bucuroasă, toţi s-au gândit că vor spre Europa. Dar la urmă ei ce au făcut? Unul e negru, unul e alb, unul fură, unul nu fură, unul se duce în puşcărie, unul se duce în altă parte. Şi ce au făcut? De aceea şi zboară toţi din partidele aceste, parcă sunt vrăbiuţe. Lumea îi alege într-un partid şi ei se duc în celălalt.”

Europa Liberă: Dar vă deranjează acest lucru, că deputatul pe care l-aţi votat dumneavoastră a trecut într-o altă barcă politică?

– „Da. Eu socot că ei aceasta numai pentru bani fac, lor le plăteşte o sumă oarecare de bani şi ei se duc. Nu aş fi de acord. Nu vrea să fie în partidul acela, vrea să se ducă în alt partid, să înainteze un candidat de mai dedesubt şi să meargă tot partidul acela, să fie acelaşi partid. Nu aşa, el a fost aici şi acum i-au furat ceilalţi partidul, pe care nu mai trebuie să-l zic, îl ştie toată lumea, i-a strâns pe toţi acolo şi are cvorum, poate să facă ce a vrea din Moldova noastră.”

Europa Liberă: Vă referiţi la PD?

– „Mă refer la toţi care sunt acolo. S-a făcut cu şmecherie aici. Au luat de acolo, au luat de dincolo şi au pus unul la guvern şi nu le-a plăcut, au pus pe celălalt, până când nu a ajuns aşa ca lumea să zică: „Doamne, bogdaproste, să pună pe cine ar pune’.”

Europa Liberă: Regretaţi faptul când un deputat trece dintr-un partid în altul, mai ales cel pe care l-aţi ales dumneavoastră?

– „Mie nu mi-a plăcut despre domnul Plahotniuc. Dumnealui ba este aici, ba revine în politică, ba iese din politică. Dar hotărăşte-te, omule, dacă vrei la conducere, fii în ţară şi fă ceva pentru ţara aceasta. Dar nu când iese din politică, când intră în politică. Ce înseamnă? Ne jucăm de-a politica?”

Europa Liberă: De-a ţara în bumbi.

– „D-apoi cum. Fii odată, vrei în politică, rămâi în politică. Nu, eliberează şi dă voie la alţii.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ce credeţi?

​– „La fel cred. Toată lumea scandează: „Plahotniuc jos!” şi dumnealui parcă nici nu aude. Am văzut la Publika că a apărut şi dumnealui şi a ţinut cuvântare că este pentru Moldova, pentru oamenii din Moldova, dar cred că acestea sunt numai vorbe goale.”

Europa Liberă: Trăiţi cu frică de ceva, vă este teamă de ceva, de cineva?

– „Îmi este teamă numai de război, să nu se facă un conflict aşa ca să se ajungă la război. Iată de ce îmi este teamă, pentru că am copii şi am familie. Dar în rest...”

Europa Liberă: Care vă este frica cea mai mare?

– „Clar că de război.”

Europa Liberă: Război între cine?

– „Până la urmă tot oamenii vor suferi, nu va suferi Plahotniuc şi toţi care sunt cu el.”

– „Clar că lumea suferă. Şi tineretul. Ne gândim mai mult la tineret, că sunt tineri şi nu au locuri de muncă. Chiar dacă îşi găseşte un loc de muncă, salariul e mizer de 2000 de lei, 100 de euro dă pe gazdă şi îi rămâne numai să existe.”

Europa Liberă: Dumneavoastră de ce vă este frică cel mai mult?

​– „Mi-e frică şi de ziua de mâine, pentru că e foarte periculos. Se aude că nu vor fi nici salariile, nici pensiile, cu ce vor exista nişte copii, cu ce vom trăi? Cine se gândeşte la noi şi cine ne întreabă pe noi cu ce vom trăi? Într-adevăr să nu se stârnească nimic în ţară şi să fie o stabilitate odată.”

Europa Liberă: Încredere doar în bunul Dumnezeu şi atât?

– „Dar în altcineva în cine? În altcineva nu avem în cine.”

Europa Liberă: În cine aveţi încredere?

– „La momentul de faţă câteodată nu ai încredere nici în tine. Fiindcă nu ştii ce poate să se întâmple până în ziua de mâine.”

Europa Liberă: Cine vă insuflă încredere?

– „Cred că nimeni. La moment nu poţi să ai încredere în nimeni, pentru că toţi promit şi nimeni nu-şi respectă promisiunile.”

*

Din criză nu se iese cu măsuri populiste care să agraveze situația și mai mult. Este părerea profesorului de la Rădenii Vechi, Ungheni, Ion Florea. Așa cum spune el, grav nu e faptul că oamenii ies în stradă, grav este ca oamenii să se lase manipulați de actorii politici, care au contribuit la dezastrul în care se zbate astăzi Moldova.

Europa Liberă: De ce a ajuns Moldova în criză? Şi cine o scoate din mlaştină, din prăpastie?

Ion Florea: „Unul Dumnezeu ştie cine o scoate din prăpastie. De ce am ajuns aici? Am ajuns că aşa ne este firea noastră, a moldovenilor. Nu vreau să zic a străbunilor noştri, deoarece străbunii noştri au fost oameni vrednici, spre deosebire de generaţiile de mai încoace. Sunt decepţionat de cele ce au loc în Moldova noastră: corupţia a pătruns atât de adânc în societatea noastră şi ne-a făcut pe noi, trăitorii, pe noi electoratul, să pierdem şi cea din urmă speranţă.”

Europa Liberă: Societatea moldavă e profund divizată. Şi oamenii spun că au fost divizaţi de către politicieni. Cine consolidează cetăţenii acestui stat?

Ion Florea: „Bineînţeles că cetăţenii trebuie să fie consolidaţi de aleşii poporului, de cei în care am avut noi încredere: şi domnul Ghimpu, Partidul

Liberal, şi domnul Streleţ sau domnul Filat în care am avut încredere, Partidul Liberal Democrat. Dar noi am simţit lucrul acesta cu ani în urmă, când nu puteau să se înţeleagă între ei ca să formeze un guvern. În nicio ţară nu au fost atâtea guverne şi atâtea schimbări nemijlocit cât au fost la noi în această mică ţară Moldovioară. De vină bineînţeles că sunt toţi cei care au alunecat pe această pantă a corupţiei, au vârât mâna în buzunarul nostru, al cetăţenilor, al statului, nu până la cot, dar cu mult mai sus de cot. Şi bineînţeles că au devenit ei singuri jertfe ale acestui proces ruşinos. Şi acum, când suntem în acest prag greu de sărăcie, bineînţeles că nimeni dintre noi nu putem demonstra de unde ne vine salvarea.”

Europa Liberă: Dar de unde ar putea veni această salvare, colacul salvării?

Ion Florea: „Colacul salvării ar fi numai din societate, dacă ar fi alegeri anticipate. Eram împotriva alegerilor anticipate, dar astăzi, văzând nemijlocit ceea ce se întâmplă, când ajung la guvernare cei care au fost criticaţi de către cei care îi aleg acum, care votează pentru ei, suntem decepţionaţi cu toţii şi vedem că mai bine ar fi alegeri anticipate, să o pornim de la zero, bazându-ne pe societatea civilă. Fiindcă avem oameni în Moldova noastră, avem oameni care ar putea îndrepta lucrurile.”

Europa Liberă: Cine sunt aceşti oameni care vă insuflă încredere?

Ion Florea: „Din partide nu cred în nimeni, în niciun partid. Dacă vor veni alegerile, multe partide vor dispărea de pe eşichierul politic.”

Europa Liberă: Cine vă insuflă încredere? Cine sunt persoanele pe care aţi putea să le creditaţi cu încredere?

​Ion Florea: „Aş putea spune că unica ieşire din situaţie ar fi totuşi unirea cu Patria-mamă. Până atunci noi, societatea, ar trebui să ne gândim, să se aducă la cunoştinţă trăitorilor acestei republici, să lămurim oamenilor. Dar e foarte greu de făcut lucrul acesta, fiindcă oamenii sunt foarte decepţionaţi.”

Europa Liberă: Până atunci cu ce persoane puteţi trece strada, din politicieni?

Ion Florea: „Nu pot spune lucrul acesta. Nu pot să numesc aceste persoane, fiindcă corupţia este mama tuturor răutăţilor.”

Europa Liberă: Bine, dumneavoastră vreţi schimbare, schimbarea o fac oamenii. Cu ce oameni?

Ion Florea: „Schimbarea o facem pe loc, aici, în fiecare localitate. Dacă aş vorbi de satul nostru Rădenii Vechi, în legătură cu faptul că s-a schimbat primarul localităţii, a fost ales un nou primar, de acum sunt rezultate evidente.”

Europa Liberă: Aici, în mediul rural, faceţi schimbarea cu primarul. Dar mai sus?

Ion Florea: „Deşi primarul este un exponent sau un adept al Partidului Liberal, nu cred că are dumneaei foarte mare bucurie de faptul că liderul Partidului Liberal, domnul Ghimpu, trădează interesele. Să ne învăţăm totuşi că aici, pe loc, se produc toate schimbările.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă trădarea la moldoveni?

​Ion Florea: „Trădarea la moldoveni înseamnă a scuipa pe ce este mai sfânt, a nu mai ţine cont de cei apropiaţi. Cu toate că există cuvântul cumătrism, cu toate că există cuvântul nănăşism ş.a.m.d., a fost schimbată această noţiune. Cumătrii cândva erau cumătri cu adevărat, se ajutau la lucruri frumoase. De la nănaşi primeai un sfat bun cândva. Dar acum ei trag unul la altul, se îmbogăţesc pe spatele poporului.”

Europa Liberă: Dumneavoastră acum ce părere aveţi despre traseişti, cei care au fost votaţi de către un segment al electoratului şi au trecut într-o barcă cu alţii?

Ion Florea: „Da, acest traseism politic e tot cel mai ruşinos. Fiindcă noi, electoratul, i-am ales în partidele respective, noi am fost acei care am umblat prin teritoriu şi am lămurit oamenilor nemijlocit, cetăţenilor. Şi acum, bineînţeles, când ceilalţi văd acest traseism politic, această trădare, ni se fac replici: „Unde sunt acei deputaţi pentru care dumneavoastră aţi militat atât de mult?”. Şi reiese că noi am amăgit singuri în teritoriu electoratul şi l-am dezorientat poate. Politicienii noştri vor trebui să răspundă de ceea ce au făcut ei. Şi bineînţeles că pacea este principalul lucru. Dacă ar fi înţelegere şi să fie pace… Ei operează cu cuvântul „stabilitate, stabilitate”. Dar această stabilitate totuşi s-a format în ce direcţie? În direcţia sărăciei noastre: stabil suntem săraci, stabil nu primim și nu vom primi pensiile, salariile. Dacă vor avea loc alegeri parlamentare, nu cred că vor câştiga şi vor face mare lucru nici socialiştii, nu au de unde primi ajutorul respectiv, fiindcă Rusia de ar fi în stare pe teritoriul ei să facă acele schimbări şi ordine. Şi nici Usatîi de la Bălţi nu va putea face lucrurile acestea.”

Europa Liberă: Dar este exemplul oraşului Orhei, acolo unde a fost votat şi ales un primar despre care se zicea că este compromis, un om de afaceri controversat, moldoveanul i-a dat vot de încredere.

Ion Florea: „I-a dat vot de încredere, fiindcă are neîncredere în cei care au fost până acum. Acum să vedem ce va face acesta care noi ştim că este corupt, care s-a dus cu autodenunţ. După câte am înţeles, o bună parte din orheieni nu mai cred nici în Shor. Oamenii s-au decepţionat din cauză că acei în care am avut noi încredere nu au fost în stare să menţină la nivel ceea ce au promis alegătorilor.”

*

Satul și statul trec prin cel mai dificil început de an pentru o lungă perioadă de timp întrucât nu există guvern, nu a fost aprobat bugetul, nu se fac investiții, nu este înregistrată o creștere economică, constată Vera Golan, primarul de la Rădenii Vechi, Ungheni.

Vera Golan: „Din partea elitei politice mai nimeni nu se gândeşte la starea socială, la viaţa populaţiei în prezent. Elita politică a noastră, după cum o văd eu, s-a suit în vârful piramidei, la putere, şi are numai interese de grup, a uitat de viaţa oamenilor care i-au votat şi de interesele statului chiar.”

Europa Liberă: Această ruptură între cei de sus şi cei de jos la ce duce?

Vera Golan: „La destrămarea ţării, la un dezastru.”

Europa Liberă: Şi aşa e scindată Moldova, e divizată populaţia.

​Vera Golan: „Eu toată vremea m-am gândit: primul plan pe care trebuia să-l facă elita noastră politică era reîntregirea ţării, să fie atractivă Moldova. Dar Moldova prin ce poate fi atractivă? Prin pildele dezvoltării democraţiei, prin combaterea sărăciei, prin descentralizarea puterii, pilde ca să-i atragă pe transnistreni să reîntregim ţara. Noi trebuie să fim un fel de model pentru dânşii. Dar noi acum ce suntem?”

Europa Liberă: Ca Moldova să ajungă un stat prosper, trebuie să promoveze reforme, reforme pe care le prevede şi Acordul de Asociere la Uniunea Europeană. Lumea acceptă aceste reforme, crede în ele că ar putea da rezultate şi beneficii în favoarea cetăţeanului? Sau s-a compromis şi această noţiune de reformă, la fel ca noţiunea de eurointegrare?

Vera Golan: „Este lume care încă crede în ultimele şanse. Dar lumea cam şi-a pierdut toată încrederea în toate reformele văzute de actuala putere. Nici nu sunt cuvinte de spus.”

Europa Liberă: Dumneavoastră reprezentaţi administraţia publică locală. Şi la nivel local s-au promis reforme, s-a promis descentralizare, autonomie financiară. Vi s-au dezlegat mâinile?

Vera Golan: „Nu aş zice, mai depindem noi şi de cei de sus. Mult nu aş spune că mi s-au dezlegat mâinile şi pot face tot ce gândesc şi pentru poporul care m-a ales. Cât se poate facem, dar nu e chiar aşa de uşor. Totuşi, este o putere dominantă care mai încurcă în unele cazuri. Să o spunem deschis.”

Europa Liberă: Să facem şi paralela aceasta: felul cum vă preocupaţi dumneavoastră de necazurile, durerile omului simplu şi felul cum înţeleg cei de sus să aibă o atitudine faţă de cel care i-a dat votul în primul rând. Pentru că în campanie electorală se fac foarte multe promisiuni şi moldoveanul crede că i se va majora pensia, chiar dacă puţin, dar oricum crede în aceasta, că se va ridica salariul.

​Vera Golan: „Multe le-am început. Mi s-a părut că tare uşor va merge, dar tare merg greu. Avem o porţiune de drum, era un dezastru. Am văzut în raion că nu am nicio şansă să fac drumul acela. Am început cu populaţia, i-am adunat: „Haideţi să facem cu puterile proprii”. Dar nu e lucrul cel care trebuie, omul, specialistul care să facă drumul, în unele locuri eşua. Şi ce vă închipuiţi? Am mers la Ministrul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, le mulţumesc. Era o bucurie că totuşi un kilometru şi jumătate de drum avem în variantă albă. Nu zicem, dar faţă de cum era s-a văzut. După aceea, văzând că merge de sus, am început al doilea pas, mă duc la Ministerul Mediului. Lumea a mers înainte în raion, dar la noi nu ştiu de ce s-a stopat tare mult aprovizionarea cu apă. Avem o sută de fântâni în sat, în trei numai calitatea apei e bună, dar în restul e apă care nu corespunde indicilor sănătăţii. Poate ceva ajutor, iar de sus. Când m-am dus, deodată m-au întrebat: „De la ce partid eşti?”. Aşa a fost, corect vă spun. Deodată, cum m-am dus la doamna din Ungheni pe finanţe, m-a întrebat: „De la ce partid?”. Când a auzit că sunt de la liberali, s-a cam scârbit, nu ştiu cum. Şi am văzut că nu e şansă de jos, să o iau de sus în jos. Totuşi, am început, am dat banii pe proiect ca să aducem de la Corneşti şase kilometri, dar acesta e numai proiectul. După, proiectul acesta trebuie valorificat, trebuie să găsim investitorul. Dar oare care să mai fie investitorul?”

Europa Liberă: În condiţii de instabilitate, investiţiile nu prea ajung nici în Moldova, dar mai ales în mediul rural.

Vera Golan: „Totuşi, sperăm.”

Europa Liberă: Bănuiesc că ceea ce întreprindeţi dumneavoastră acum – să faceţi drum, să aduceţi apă potabilă – face parte din promisiunile pe care le-aţi făcut în campania electorală şi dumneavoastră la nivel local, şi cei de sus. Dar de ce dumneavoastră sunteţi atât de responsabilă pentru ceea ce aţi promis? Şi de ce a dispărut această responsabilitate în vârful puterii?

Vera Golan: „Eu am găsit unii guvernanţi care s-au uitat şi la satul Rădeni. Eu mă gândeam că nimeni nu se va mai uita aici. Şi de atâta sper la ceva. Dar restul să vă spun ce am făcut fără ajutorul guvernanţilor: am început cu puterile populaţiei, am făcut un cimitir în marginea satului. Se mai poate de făcut câte ceva.”

Europa Liberă: Să revenim la nevoia promovării reformelor. În ce domenii se cer reforme radicale?

​Vera Golan: „Reforme radicale în privinţa combaterii sărăciei. În teritoriu agenţii economici nu prea vin. Au cumpărat pământ şi stă paragină.”

Europa Liberă: Şi ce reforme se cer?

Vera Golan: „Se cer reforme în agricultură, fără vorbă. Cei care au cumpărat pământuri să înceapă a lucra ca să avem unde angaja şi lumea la lucru.”

Europa Liberă: Câtă lume din sat nu ar avea loc de muncă?

Vera Golan: „În vârsta aptă de muncă avem 1082 de persoane, angajaţi sunt vreo 240. Închipuiţi-vă restul.”

Europa Liberă: Aproape 1000 de persoane nu au loc de lucru.

Vera Golan: „Da, nu au loc de lucru.”

Europa Liberă: Şi ce fac aceşti oameni?

Vera Golan: „Lucrează cu ziua.”

Europa Liberă: Dezastrul acesta despre care se spune că există în mediul rural chiar este în realitate?

Vera Golan: „Este în realitate, un dezastru nemaipomenit, nu aşa. Dar ei toţi vor ajutoare. Bântuie sărăcia.”

Europa Liberă: Acum, când guvernanţii spun că trebuie strânsă cureaua, pentru că puşculiţa statului a cam secat, bani nu prea sunt, lumea e pregătită să înfrunte această stare de lucruri?

Vera Golan: „Nu aş zice că lumea e pregătită. Desigur că se revoltă, ca şi cum am fi noi vinovaţi, acei care stăm la primărie, de ceea ce se face sus. Dacă ar veni investitori în teritoriu, poate...”

Europa Liberă: Dar investiţiile vin acolo unde e stabilitate, unde guvernarea se angajează să nu hărţuiască investitorul, să îi ofere condiţii. Unde au greşit cei din vârful puterii? Ce au scăpat din vizorul lor şi nu au făcut, astfel încât lumea să fie mulţumită?

Vera Golan: „La sat reforma în agricultură nu se face. Noi cu ce altceva să ne ocupăm aici? Cu agricultura. Am să vă mai spun un lucru, am un investitor în marginea satului, a hotărât omul acela din Italia să facă nişte mărgeluşe, dar eu nu l-am apucat aici, că deja a fugit, ceva nu a mers, a lăsat depozit cu tot ce este şi nu-l mai văd, nu e pe teritoriu. Investitorii fug, nu vin unde e dezastru.”

Europa Liberă: Cum se face stabilitate? Pentru că lumea face trimitere la înţelepciunea celor de sus. Mai sunt capabili cei din vârful puterii, cei din Parlament, cei din guvern să facă ceva?

Vera Golan: „Nu pot. Da, acolo sunt şi oameni care mai fac treabă, dar sunt puţini, tare puţini.”

Europa Liberă: Dacă lumea fuge din sat, abandonează şi Republica Moldova, în căutarea unei bucăţi de pâine în străinătate, a unei vieţi mai bune peste hotare. Ce se întâmplă cu bucata aceasta de pământ, cu satul, cu statul Republica Moldova?

​Vera Golan: „Case părăsite se demolează şi deja nu mai sunt case. Am 180 din 360. Vă închipuiţi? Ele s-au demolat, nimănui nu au trebuit, a fost casă şi nu mai este casă. Iată aşa va fi viitorul, dacă mergem mai departe aşa, satele vor dispărea. Tineretul acum nu ştie cum să fugă după hotare.”

Europa Liberă: Lumea a început să urască clasa politică, pentru că nu are încredere nici în politicieni, nici în instituţiile statului, s-a risipit această încredere. Acum, ca să clădească din nou, ce trebuie să se întâmple? Pentru că unii zic că mai degrabă stabilitate fără anticipate, alţii spun că anticipatele ar fi soluţia. În general, lumea se dezmeticeşte sau mai tare e bludnicită?

Vera Golan: „E bludnicită. Dar lumea e pentru anticipate, o spun cinstit. Au pierdut încrederea în guvernare, chiar dacă câte o scânteie este ici-colea, dar nu e ce aşteaptă lumea. Nu e încredere. Lumea de la ţară e disperată cu totul. Şi nu numai de la ţară, în întreaga republică vedem ce se face.”

Europa Liberă: Şi atunci există acest pericol despre care se vorbeşte, că dacă vin forţele de stânga, se va schimba vectorul politicii externe?

Vera Golan: „Eu mă gândesc că lumea nu e în atâta ca să se ducă la forţele de stânga. Fiindcă la alegerile locale mai mult de jumătate au fost pentru democraţie, cred că nu se mai duc acum la alte alegeri spre stânga. Nu cred, vor merge tot spre dreapta.”

Europa Liberă: Dar se duce o luptă între vectorul politicii externe, încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul?

​Vera Golan: „În satul nostru aşa ceva nu e. Fiindcă cam puţini se duc în Rusia la lucrul. Avem migranţi vreo 20 care se duc şi vin. Nu câştigă stânga, dar aceasta e puţin. Niciodată nu m-am gândit că Orheiul va vota aşa, cu Ilan Shor. Nu m-am gândit niciodată că Bălţiul îl va accepta pe Usatîi. Aşa că te aştepţi la orice.”

Europa Liberă: Şi explicaţia dumneavoastră care e?

Vera Golan: „Omului, dacă îi dai, dă-i acum, că acum are nevoie de ceva. Ceva i s-a dat. El nu se mai gândeşte la viitor, el uită de viitor.”

Europa Liberă: Nu e explicabil. Vinde votul astăzi pentru 100-200 de lei, ca să trăiască patru ani în sărăcie?

Vera Golan: „Aşa şi a fost, vinde votul, fiindcă lui îi pare că scapă de sărăcie. El scapă pe o zi, dar acumulează sărăcie şi pentru urmaşi chiar.”

Europa Liberă: Doamnă primară, sincer, credeţi în viitorul Republicii Moldova? Şi cu cine se făureşte acest viitor?

Vera Golan: „Aş vrea să cred, tare vreau să cred. Trebuie de făcut nişte reforme, trebuie de făcut ceva ca totuşi viitorul Republicii Moldova să fie o linie dreaptă, să se ducă unde trebuie, spre Europa şi nicicum spre Rusia.”

Europa Liberă: A apărut o problemă: cetăţeanul zice că atunci aruncă buletinul de vot în urnă, îl dă pentru omul care îi promite bunăstarea, ulterior deputatul acesta trece dintr-un partid în altul, votează nu aşa cum neapărat l-a împuternicit alegătorul. Şi aici e o deziluzie.

​Vera Golan: „Cine îi dă voie lui să treacă dintr-un partid în altul, când el ştie că în spatele lui sunt alegători, dar merge dintr-un partid în altul? Acesta e un paradox, însă la noi se face.”

Europa Liberă: Şi primarii uneori tot aşa zic, că merg cu partidul care e la guvernare.

Vera Golan: „Vai de mine! Dacă nu face plăcerea celui care îl conduce din raion, el nu poate exista. Ceea ce mă gândesc şi eu acum, cum să o iau mai departe.”