Gheorghe Cojocaru: „Fiecare dintre actorii importanți ai scenei politice actuale, înainte de toate cei de la putere, dar și cei din opoziție, are partea sa de vină, mai mică sau mai mare, pentru provocarea și adâncirea crizei și instabilității sociale și politice, însă cea mai mare responsabilitate pentru toate acestea revine totuși liderilor Partidului Democrat. Demiterea Guvernului liberal-democratului Valeriu Streleț, urmată de încercarea de a-l pune în fruntea executivului pe Vlad Plahotniuc, cel mai contestat, astăzi, om politic din Republica Moldova, după care instalarea pe furiș a unui guvern susținut de o majoritate parlamentară ad-hoc și nerecunoscut de opoziție, sunt opera conducerii Partidului Democrat. În urma tuturor acestor acțiuni, s-a ajuns la o escaladare a confruntării in extremis, societatea fiind aruncată până pe marginea unui început de război civil.”
Europa Liberă: Desigur că atunci când vin pompierii, mai puțin se întreabă de ce s-a aprins casa, întâi de toate e nevoie să o stingă. Și totuși, ar fi să ne întrebăm: este oare această situație provocată în mod deliberat sau și-a făcut efectul lipsa de discernământ a liderilor Partidului Democrat, în primul rând? Cum spuneți dumneavoastră?
Gheorghe Cojocaru: „Mai curând, această situație s-a constituit prin efectul invers al sindromului „statului capturat”: liderii democrați au forțat limitele unei situații pe care, mai mult sau mai puțin, o controlau până către finele anului trecut, dar care a ieșit de sub control exact în momentul în care Vlad Plahotniuc a riscat să apară în fața mulțimii sale de susținători, aduși în fața Teatrului de Operă și Balet. Anume această ieșire în scenă a liderului democrat a fost picătura care a umplut paharul răbdării forțelor contestatare și a provocat un lanț de tulburări masive de stradă.”
Europa Liberă: Noul prim-ministru, Pavel Filip, și vice-președinte al Partidului Democrat, a respins public afirmațiile despre capturarea statului. Dar unii analiști spun că, odată cu apa, se aruncă și copilul. Adică se declină responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă și mai ales pentru identificarea unor soluții de dezamorsare.
Gheorghe Cojocaru: „Pavel Filip nu este primul demnitar de stat care respinge această definiție a fenomenului captivității Republicii Moldova de un regim oligarhic obscur, însă, din nefericire, această poziție a primului ministru nu schimbă datele problemei. Dacă însă prin această luare de poziție noul prim-ministru impune un diagnostic asupra stării societății, s-ar putea ca acesta să fie greșit, neavenit și mai mult decât atât, și periculos.”
Europa Liberă: Ceea ce se vede cu ochiul neînarmat, adică nu e neapărat să fii analist, ca să vezi acest lucru, opoziția parlamentară și extraparlamentară refuză să recunoască legitimitatea guvernul Filip și insistă asupra anulării votului de învestire a acestuia. Pe de altă parte, primul ministru, ca exponent al guvernării, cu 57 de voturi în spate, se arată hotărât să-și ducă la bun sfârșit mandatul încredințat, pe durata celor trei ani care au mai rămas. La ce poate conduce această confruntare față în față? Mai devreme spuneați că este pe marginea unui război civil. Sper să fie totuși o metaforă.
Gheorghe Cojocaru: „Toată lumea speră. Iar în ceea ce privește noul guvern, în frunte cu Pavel Filip, cu toate criticile, acest guvern a fost învestit legal, bucurându-se de sprijinul unei majorități parlamentare, deși neinstituționalizată, dar destul de confortabilă, precum și de o legitimitate atât în interiorul societății, cât și pe plan extern. Totodată, legitimitatea sa este puternic contestată de opoziția socialistă parlamentară și de cea extraparlamentară, care forțează demisia acestuia și anunțarea alegerilor parlamentare anticipate. Guvernul Filip este pus astăzi în situația să repare din mers tot ce a demolat conducerea Partidului Democrat până acum, confruntându-se cu o serie de constrângeri sociale, economice și politice fără precedent în istoria ultimilor ani ai Republicii Moldova. Va avea nevoie însă de timp, pe care nu i-l va acorda nimeni, de determinare și de inițiative mult mai drastice, decât cea privind reducerea tarifelor la gazele naturale sau anularea sentinței în cazul actorului Sergiu Voloc.”