Ziarul american „Washington Post” a publicat o scrisoare trimisă din închisoare de Hadigia Ismailova, jurnalistă de investigație și colaboratoare a serviciului azer de la radio Europa Liberă, aflată în închisoare din decembrie 2014. Traducere de Lucian Ștefănescu.
„Scriu această scrisoare din închisoare din Baku, Azerbaigian, unde ispășesc o condamnare la 7 ani și jumătate de închisoare pentru o crimă pe care nu am comis-o.
Sînt jurnalistă și singura mea „crimă” a fost să investighez corupția la nivel înalt din guvernul și familia președintelui Ilham Aliev . Aliev a moștenit puterea de la tatăl său în 2003, și în 2009 a schimbat constituția pentru ca poată sta la putere pe termen nedifinit. A fost numit inamic al presei de către instituțiile internaționale care veghează la libertatea presei, a încălcat alte libertăți fundamentale și dreptul oamenilor la adevăr și decență.
Aliev se află la Washington săptămâna asta, unde participă la Summitul securității nucleare care a început joi. Pentru a primi o invitație din partea președintelui Obama, a trebuit să grațieze mai mulți deținuți politici. Deși au fost eliberați din închisoare, ei rămân reținuți înăuntrul țării, nu li se dă voie să plece, iar dreptatea nu a fost restabilită.
Aceasta e o invitație foarte costisitoare pentru Aliev, care ani la rînd a refuzat să accepte presiunile internaționale sau criticile legate de acest subiect. Răspunsul lui a fost întotdeauna că Azerbaigianul nu are deținuți politici. În luna decembrie, [republicanul] Christopher Smith [președintele Comisiei Helsinki din Camera Reprentanților a Congresului american] a inițiat [proiectul de lege] Azerbaijan Democracy Act , pentru a recunoaște încălcarea de către Azerbaigian a drepturilor omului și a libertăților și pentru a le trage la răspundere pe oficialitățile care se fac vinovate de asta. Acest proiect trebuie să treacă.
Dar de ce unii dintre deținuții politici au fost eliberați așa dintr-o dată? Ce s-a schimbat?
Aliev a avut nevoie de acești deținuți pentru ca în schimbul eliberării lor să poată da mâna cu Obama, sau să ia un împrumut de la Banca Mondială pentru a-și finanța moneda în cădere liberă și economia falimentară, după căderea bruscă a prețurilor la petrol.
Cu cinism, Aliev încearcă să-i folosească pe acești deținuți drept monedă de schimb pentru a-și promova agenda de politică externă. Și se presupune că deținuții ar trebui să fie fericiți că au fost eliberați.
Sînt fericită - foarte fericită - că unii din deținuții politici au fost eliberați. Dar lupta lor și a mea nu s-au terminat. Eu nu sînt o jucărie care să fie schimbată pentru foloase diplomatice de către Baku sau Washington, iar oficialitățile să poată continua să pretindă că lucrurile funcționează normal. Sîntem ostatecii regimului, fie că sîntem în închisoare sau nu. Libertatea este dreptul meu universal și constituțional, și Aliev a eșuat în a-l apăra în calitatea lui de șef de stat. Nu am de gând să cer amnistie pentru o crimă pentru care nu am comis-o. Sînt liberă pînă și acum, în închisoare, și libertatea mea nu e de vânzare.
Așa că, președinte Obama, vă rog să-i cereți prședinteșui Aliev să nu mai pună botniță presei independente și societății civile. Cereți-i să explice miliardele de petrodolari risipite pe proiecte strălucitoare și inutile care sînt de folos la puțină șume. Întrebați-l când va organiza așegeri libere și corecte. Întrebați-l când îi va lăsa pe toți deținuții politici să umble liberi. Întrebați-l când libertățile fundamentale pot deveni un drept, în realitate - nu un dar pe care el îl poate da sau lua. Eu a pus întrebările astea și am ajuns la închisoa
Sînt întrebări importante. Nu trebuie să rămână fără răspuns. Și vom lupta pînă se va face dreptate pe deplin.”