Gheorghe Cojocaru: „După asigurările care au curs gârlă de la toate nivelurile decizionale, precum că alegerile prezidenţiale din toamnă vor avea loc în termen, risipindu-se astfel speculaţiile unor forţe politice din opoziţie care au acuzat autorităţile de intenţia anulării scrutinului din 30 octombrie, s-ar părea că actorii interesaţi ar trebui să se includă cu toate motoarele în campania de pregătire electorală. Însă viaţa politică din Republica Moldova continuă să arate ca o apă netulburată, fie aceste pregătiri se desfăşoară undeva în subterană, încât nu se văd cu ochiul liber, fie că nici ploile torenţiale din aceste zile nu au avut darul de a-i trezi din amorţeală pe cei câţiva lideri politici cu oarece pondere publică.”
Your browser doesn’t support HTML5
Un punct de vedere de Gheorghe Cojocaru
Europa Liberă: Totuşi, fiţi de acord, unele mişcări se întâmplă. Există formaţiuni care dau estimări la zi, din culise mai auzim despre un eventual candidat unic din partea opoziţiei, guvernarea adaugă mister, evitând să discute candidatura din partea guvernării.
Gheorghe Cojocaru: „Mai curând, se fac anumite declaraţii pentru a testa reacţia oamenilor, pentru că liderii partidelor nu prea arată că ar fi realmente interesaţi de o coalizare în jurul unor candidaţi puternici din partea opoziţiei sau, dimpotrivă, din partea autorităţilor. Şi mai curios, unii lideri născuţi din spuma protestelor se hazardează să se alinieze în spatele unui candidat comun al stângii şi dreptei, încântaţi că au defilat împreună pe străzile capitalei, recomandă însă practica de colaborare în faţa microfoanelor din Piaţă, intrarea împreună într-o mare horă electorală. Mai ales că, după cum se poate lesne ghici, candidatul comun al acestei colaborări nu va avea vreo şansă să reprezinte dreapta protestelor din stradă.”
Europa Liberă: Ce se va întâmpla atunci cu celelalte formaţiuni de dreapta, în situaţia în care, să admitem, o parte a dreptei va merge cu o parte a stângii?
Gheorghe Cojocaru: „În acest caz dreapta nu numai că îşi taie creanga de sub picioare, dar şi se compromite şi riscă să se pulverizeze, odată cu anunţarea rezultatelor viitoarelor alegeri. Într-o asemenea eventualitate, candidatul dreptei neafiliate va trebui să se confrunte cu candidatul comun al stângii şi celeilalte drepte colaboraţioniste, ceea ce va deruta şi mai mult electoratul, care votează tradiţional cu forţele de dreapta. Realizarea unui asemenea scenariu va pune cruce pe cariera politică a multor personaje sau, dimpotrivă, va arăta care este faţa lor adevărată.”
Europa Liberă: Tocmai pentru că nu se discută despre viitorii pretendenţi la fotoliul de şef de stat, nu putem să ne dăm seama dacă există personalităţi care ar avea notorietatea necesară pentru a face faţă acestei responsabilităţi.
Gheorghe Cojocaru: „Întreaga clasă politică trece astăzi printr-un proces dificil de remodelare şi de repoziţionare, când liderii autentici sunt la mare căutare. În această situaţie merită să se dea un răspuns clar la întrebarea dacă cel care îl va succeda, eventual, în funcţia de şef al statului pe Nicolae Timofti, va fi mai bun decât actualul preşedinte în exerciţiu sau, dimpotrivă, se va dovedi un factor destabilizator şi tensionant? Această întrebare o punem pentru a nu da vrabia din mână pe cioara din gard.”