După Italia-Germania, era greu de crezut că vreun meci va putea atinge un nivel atît de ridicat. Germania a cîștigat milimetric, la penalty-uri, iar Italia a pierdut fără să fie depășită în teren. Dincolo de simpatii sau antipatii pentru una din cele două echipe, calitatea colectivă a jocului a fost cu totul excepțională.
Tactic și moral, Germania și Italia au arătat ce a fost mai bun la Europene și stau într-o clasă aparte și tot mai depărtată de mediocritatea în creștere a fotbalului jucat de naționalele europene. Germania și Italia au un atu formidabil, apoape de neîntîlnit în Europa: un sistem de joc impecabil susțiunt cu un profesionism uluitor. Accesul acestor două echipe la calitatea maximă a blocat meciul direct și dus la penalty-uri, dar a dat un spectacol tehnic și tactic de mare calibru.
Foarte simplu spus, Germania are o instalație de circulat mingea și un filtru de recuperări care epuizează adversarul și îl împinge spre erori. Italia a arătat altceva. Mai întîi miraculoasa artă defensivă italiană cunoscută de mai bine de 50 de ani, dar perfecționată și transformată într-o rampă de fabricat acțiuni ofensive. În al doilea rînd, deși lipsită de piesele grele de la mijloc, Italia a găsit o schemă de joc foarte simplă și eficientă, folosind schimbări de direcție și apariția jucătorului în plus. De altfel, Antonio Conte a cîștigat, deja, titlul de cel mai bun antrenor al turneului.
Toate astea au devenit o amintire bizară, miercuri, cînd Portugalia și Țara Galilor au făcut, în semifinale, aproape tot ce poate fi mai banal și neinspirat în fotbal. Vreme de 50 de minute, Portugalia și Țara Galilor s-au plictisit reciproc. Galezii au adus tehnica rudimentară, iar portughezii lipsa de explozie. Un gol de mare spectaol marcat de Ronaldo cu capul a decis tot. Detenta fenomenală a lui Ronaldo a anhilat centrul apărării galeze. După numai trei minute, o altă acțiune a lui Ronaldo a fost fructificată de Nani. Portugalia a cîștigat, de fapt, ușor, dar nu anunță nimic și nu arată a finalistă. Franța sau Germania sînt, pur și simplu, prea mult pentru Portugalia, care se sprijină prea mult pe Ronaldo și nu a produs, încă, o generație de schimb. Tînărul Renato Sanches e, la 18 ani, un mijlocaș promițător, dar asta e tot.
Europenele se apropie de finală și nu mai au cum să schimbe impresia generală a unui turneu modest, cu prea multe echipe calificate și prea multe calificate mediocre. Apariția în semifinale a Țării Galilor, echipă muncitoare, dar ineptă tehnic, e de fapt, un indiciu de declin al fotbalului jucat de naționalele Europei. Duminică, după finala de la Paris, fotbalul euroepan va avea o nouă campioană și prea puține motive de satisfacție.