O reformă a sistemului electoral care să ducă la alegerea deputaţilor nu doar pe liste de partid, ci şi în mod direct de către electori este tot mai des invocată ca fiind foarte probabilă până la scrutinul parlamentar din 2018. Prilejul ar trebui neapărat utilizat pentru a oferi în deplină măsură diasporei dreptul politic de a alege, spune Victor Lutenco, ex-director al Biroului pentru diasporă. Dar şi de a fi aleşi.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții cu Victor Lutenco
Europa Liberă: Domnule Lutenco, vreau să vă întreb ce experienţă utilă aţi luat din activitatea în instituţia care avea grijă de Diasporă? Mai ales, după ce Diaspora a rămas cu senzaţia, justificată, probabil, că nu i s-au creat condiţii suficient de bune, suficient de lesnicioase ca să fi participat la cel mai recent scrutin prezidenţial. S-ar putea să fie un scrutin parlamentar anticipat, dar şi cel reglementar nu este foarte departe. Cum credeţi, ce se poate face astfel încât oamenii aceştia să nu se simtă neglijaţi şi, mai ales, după ce mulţi demnitari spun că statul nu e obligat să alerge în urma lor cu urna de vot?
Victor Lutenco
Victor Lutenco: „Prima concluzie pe care o trag eu este că se poate. Şi cei de peste hotare sunt deschişi şi au foarte multe resurse. Şi cel mai important, mai vor încă să investească aceste resurse în Republica Moldova. Şi nu vorbesc doar de bani, vorbesc de capacităţi, timp, disponibilităţi, prieteni, conexiuni, tot ceea ce contează, de fapt, în Diasporă.”
Europa Liberă: Chiar şi cei din Rusia?
Victor Lutenco: „Chiar şi cei din Rusia, pentru susţinerea integrării europene a Republicii Moldova. Nu credeţi că cei din Rusia sunt neapărat uitaţi sau neapărat împotmoliţi în felul în care se gândeşte în acea parte a Europei sau Asiei, sau numiţi-o cum doriţi. Acolo sunt oameni foarte dornici inclusiv de a deschide afaceri în Republica Moldova, de a restabili conexiuni. Chiar recent am discutat cu oameni care au posibilităţi de a accesa sute de burse pentru studenţi moldoveni la universităţi care nu au nicio treabă neapărat cu elementele politice, dar care ar fi o punte importantă pentru noi pe partea educaţională, cel puţin. Dar acesta este doar un foarte mic element.
Prima concluzie este că se poate. A doua concluzie este că eu mă bucur că o serie de programe pe care le-am început atunci continuă şi până acum. Dar, cumva, îmi pare rău că tot acest proces de elaborare a lucrurilor noi nu a continuat, fiindcă spaţiul în care se poate de elaborat încă e foarte larg. Şi domeniul pe
Nu poţi aştepta investiţii de la Diasporă în condiţiile în care tu nu ai investiţii în genere...
care cred că ar trebui să se pună accent pe viitor cel mai mult este domeniul economic. El este, desigur, foarte puternic influenţat de situaţia economică din ţară. Nu poţi aştepta investiţii de la Diasporă în condiţiile în care tu nu ai investiţii în genere. Sau nu poţi să te aştepţi că Diaspora va investi în activităţi economice în condiţiile în care nu există o siguranţă a activităţii economice în ţară. Dar să începi să te mişti în direcţia aceasta, să creezi anumite instrumente, să dezvolţi bonduri diasporale, băncile diasporei, proiecte investiţionale în care ei să contribuie noi, pur şi simplu, suntem obligaţi să facem lucrul acesta.
Dimensiunea politică este extrem de importantă, pentru că dimensiunea politică este reversul monedei, atunci când noi vorbim de încredere. Şi dacă noi vrem să avem un dialog cât de cât serios cu Diaspora, noi trebuie să mizăm pe câştigarea încrederii Diasporei. Şi aceasta nu o poţi face fără să îi dai drepturi politice. Şi, din perspectiva aceasta, sunt două dimensiuni.
Prima dimensiune pe care eu cred că noi am avansat cât de cât ţine de dreptul la vot, cele 100 de secţii de votare comparativ cu 2009, în care noi avem doar 32, doar în misiunile noastre diplomatice. Cele aproape 140.000 de persoane care au participat la ultimul scrutin, comparativ cu atunci, erau vreo 16.000, deci, diferenţa este foarte mare. Şi în asigurarea dreptului la vot cred că noi am avansat puţin. Chiar dacă s-ar putea face mai multe, chiar dacă s-ar putea băga două calculatoare neapărat care să filtreze din start, să înregistreze oamenii astfel încât să nu se creeze în niciun caz rânduri, chiar dacă s-ar putea de deschis secţii de votare în, de exemplu, vestul Canadei, care nu a fost acoperită deloc, anumite porţiuni din Germania, dacă nu greşesc, Scoţia, deci, anumite zone care, într-adevăr, rămân a fi zone de concentraţie maximă de moldoveni, dar în care nu au fost secţii de votare. Încă se mai poate face în domeniul acesta multe.”
Europa Liberă: Votul electronic ar ajuta?
Victor Lutenco: „Votul electronic cred că ar ajuta. Dar oriunde în lume doar introducerea votului electronic nu înseamnă că toţi sar şi votează electronic, mai ales, cetăţenii noştri care sunt peste hotare. Din nou, avem o prezenţă foarte mare pe Facebook, o prezenţă şi mai mare pe Odnoklassniki şi utilizăm foarte mult Skype-ul, dar aceasta nu înseamnă că noi utilizăm şi celelalte programe din calculator. Aceasta nu înseamnă că noi toţi avem semnături digitale, ca să putem imediat utiliza posibilitatea aceasta. Noi nu suntem neapărat atât de bine vizaţi ca să putem introduce codul electoral sau mai multe lucruri ca să putem accesa acest vot electronic.”
Europa Liberă: În schimb, hackerii sunt foarte avizaţi şi ar putea folosi masiv aceasta ori nu?
Victor Lutenco: „E adevărat, există elementul acesta de securitate. Dar, luând experienţa, cel puţin, a Estoniei, Elveţiei, Austriei, câteva cantoane din Elveţia, cred că putem să asigurăm un grad suficient de înalt de securitate. Dar votul electronic nu trebuie conceput ca o alternativă completă. Cu votul electronic mai aducem acei 10.000, 15.000, 20.000 de oameni, ca să avem
Votul electronic trebuie conceput ca una dintre modalităţi, dar modalitatea pe viu, secţiile de votare, posibilitatea de înregistrare prealabilă trebuie să fie menţinută...
nu 130.000 sau 140.000, dar să avem 160.000, 170.000, 200.000. Aceasta înseamnă că vom avea şi mai mulţi oameni care votează, ceea ce e o chestie foarte bună. Votul electronic trebuie conceput ca una dintre modalităţi, dar modalitatea pe viu, secţiile de votare, posibilitatea de înregistrare prealabilă trebuie să fie menţinută.
A propos, înregistrarea prealabilă, care este una voluntară, care s-a utilizat la ultimele trei scrutine, dacă nu greşesc, este un indicator pentru utilizarea votului electronic. Participă la vot 140.000, prealabil se înregistrează 2.000 sau 3.000, sau chiar 5.000, nu contează. Dar aceasta este cu mult mai puţin.”
Europa Liberă: Incomparabil.
Victor Lutenco: „Şi plus, noi teoretic ar trebui în baza acestor cinci mii să ne facem concluzii pentru toate secţiile de votare la care votează 140.000. Tot nu e logic.”
Europa Liberă: Noi acum vorbim în termeni de doleanţe. Dar Curtea Constituţională a formulat adresări destinate Parlamentului. Deci, nu e o doleanţă, e o obligaţiune a legislatorului să ia în serios observaţiile de la cel mai recent scrutin.
Victor Lutenco: „Dar aici e şi bunul simţ. Demult a formulat o doleanţă şi o adresare. Aceasta e cumva, după mine, foarte clar.”
Europa Liberă: Dar nu e evident. E clar pentru dumneavoastră, dar guvernarea nu întotdeauna e foarte ahtiată să atragă aceste 140.000 de voturi, pentru că Dumnezeu ştie cum vor înclina ele balanţa. Dumneavoastră, care aveţi relaţii cu diaspora, totuşi, ei au încredere în sensul acesta în guvernare, că îi interesează voturile, indiferent pentru cine votează?
Victor Lutenco: „Nu. Ei nu au încredere. Ei încă nu au încredere în guvernare, ei nu au încredere, oricine ar fi la guvernare. Nu există încă încredere în guvernul Republicii Moldova. Guvernul Republicii Moldova încă este principalul vinovat pentru plecarea lor.”
Europa Liberă: Сытый голодного не разумеет.
Victor Lutenco: „Ceva de genul acesta. Noi încă avem foarte multe de făcut ca să recăpătăm încrederea. Dar eu nu ştiu dacă noi ar trebui neapărat să avem încredere în guvern. Eu nu ştiu dacă aceasta e bine pentru o democraţie. Nu cred că trebuie să ai încredere în guvern. Trebuie să fii totdeauna foarte atent cu guvernul, oricare ar fi el.”
Europa Liberă: În instituţii trebuie să ai încredere.
Victor Lutenco: „În instituţii, da. Dar în guvern, poate, nu neapărat. Totdeauna trebuie să verifici guvernul, trebuie să îl ţii sub presiune, trebuie să îl pui la întrebări. După mine, aceasta este ceea ce ar trebui să se întâmple într-o democraţie. Dar în instituţii, într-adevăr, ar trebui să ai încredere. Dar aceasta e o singură parte, partea cea care ţine de dreptul la vot.
Un domeniu în care noi nu am avansat absolut deloc este dreptul de a fi ales şi reprezentarea Diasporei pe segmentul politic. Iată aici eu cred că noi avem o problemă foarte mare. Şi pe această dimensiune guvernul sau guvernarea în cazul dat, este, pur şi simplu, obligată să schimbe lucrurile până la scrutinul din 2018, indiferent care este sistemul electoral. Dacă sistemul electoral va fi mixt, este mai uşor, fiindcă faci circumscripţii electorale pe sistemul majoritar, faci circumscripţii electorale peste hotare, poţi să le faci câte vrei, în funcție de cum structurezi mai bine. Dar, teoretic, ele ar trebui să fie proporţionale.
Dacă noi peste hotare avem între 750.000-800.000 de oameni, populaţie, în general, avem trei milioane şi jumătate, atunci aceasta şi ar trebui să fie proporţia. Deja de văzut la persoanele cu dreptul de vot şi concentraţia lor şi atâtea circumscripţii ar trebui să fie. Dacă rămânem la sistemul de vot proporţional, atunci, probabil, trebuie de umblat la listele partidelor politice şi a obliga partidele politice ca şi cu un pas anumit, de exemplu, 130.000-140.000 au participat, probabil, 1:7, 1:8, fiecare al şaptelea, în primii şapte trebuie să fie neapărat o persoană din diasporă, în următorii şapte neapărat o persoană din diasporă ş.a.m.d., astfel încât să fie reprezentaţi cei din diasporă.”
Europa Liberă: Şi aceasta trebuie să fie obligaţie legislativă?
Victor Lutenco: „Absolut. Aceasta trebuie să fie în lege. Cum spuneaţi şi dumneavoastră, o astfel de intervenţie şi o astfel de schimbare tot reprezintă o instituţie. Aceasta și este, într-un fel, instituţia reprezentării diasporei în guvernare. Şi, în primul rând, se începe de la Parlament. După aceasta noi putem vorbi despre atragerea specialiştilor în funcţii guvernamentale, mai ales pe poziţiile acestea, după mine, extrem de importante de secretari de stat care coordonează activitatea funcţionarilor publici şi ar trebui să asigure continuitatea activităţii ministerelor. Şi mai jos deja, la specialişti tehnici.”
Europa Liberă: Dar aceasta ar însemna guvernarea, instituţia guvernării să se dea bătută, să recunoască că starea actuală de lucruri este normală, când o treime din populaţie este în afară şi continuă să plece. Şi pleacă cei mai educaţi, cel puţin din punct de vedere al cunoaşterii unor limbi. Aceasta însemnând că hemoragia aceasta demografică să o încurajezi sau nu?
Victor Lutenco: „Ba nu, eu cred că invers. Aceasta înseamnă că guvernarea recunoaşte realitatea. Aceasta înseamnă că guvernarea, în sfârşit, încearcă la modul propriu să cointereseze aceşti oameni să rămână conectaţi cu Republica Moldova. Înseamnă că guvernarea la mod propriu vrea să integreze oamenii, chiar dacă ei sunt peste hotare, neaducându-i cu arcanul neapărat înapoi acasă, dar acolo unde sunt ei să-i integreze în viaţa social-politică din Republica Moldova. Înseamnă că guvernarea prinde la minte, într-un fel. După mine, acesta ar fi un pas foarte pozitiv. Da, desigur, la moment, poate nu neapărat cei care sunt peste hotare vor vota pentru un anumit partid, dar şansa ta este să câştigi.”
Europa Liberă: Dar nici cei de acasă nu garantează.
Victor Lutenco: „Da. Adică, şansa ta este. Unica posibilitate ca să le câştigi voturile este să faci paşi spre el. Altfel, să-i sperii? Dar nu cred că aceasta mai lucrează.”
Europa Liberă: Totuşi, cum răspundeţi celor care se lamentează că în fiecare zi iau calea pribegiei 160 sau câte persoane zilnic pleacă? Îmi amintesc cum mi-aţi răspuns dumneavoastră rândul trecut, când tocmai preluaserăţi funcţia. Acum continuaţi să credeţi că aceasta nu e o tragedie, că trebuie să fim „irlandezi”, de exemplu?
Victor Lutenco: „Da, continuu să cred că aceasta nu este o tragedie. Continuu să cred că noi totalmente ne pierdem timpul în lamentări bucolice, atunci când vorbim despre faptul că la noi dispar sate, că: „Doamne fereşte, haideţi să investim în sate”. Aceasta este o totală pierdere de timp şi o totală pierdere de raţiune economică. Toată lumea s-a dezvoltat aşa. Atunci când noi vorbim despre faptul că suntem o ţară agrară, prin aceasta noi ne batem singuri nouă cuie în mâini, răstignindu-ne pe crucea sărăciei.
Ce înseamnă stat agrar? Nu există stat agrar în lumea aceasta
Nu există stat agrar care să fi scăpat de sărăcie. Stat agrar înseamnă stat sărac...
care să fie stat dezvoltat. Nu există stat agrar care să fi scăpat de sărăcie. Stat agrar înseamnă stat sărac. Punct. Noi, dacă vrem să ne dezvoltăm, noi trebuie să ne industrializăm. Dacă noi vrem să ne dezvoltăm, noi trebuie să ne urbanizăm, trebuie să dezvoltăm oraşele.
Dacă noi vrem să ne dezvoltăm, noi trebuie să investim în programe, în tineri care vin la oraş, care vor să dezvolte lucruri noi. Noi, într-adevăr, trebuie să investim în oraşele mici. Dar atunci când noi vorbim despre sate, despre reabilitarea satelor, acelea care au fost plodite, la un moment dat, pe tot teritoriul Republicii Moldova, aceasta este o pierdere totală de timp. Oriunde în lumea aceasta nu s-a întâmplat. Vor rezista doar acele sate în care oamenii au început să facă activităţi economice. Şi avem exemple de acestea destul de bune în Republica Moldova, care au reuşit să facă consolidare de pământuri, în care sunt câţiva fermieri care îşi menţin infrastructura şi care se dezvoltă înainte.
Cei care nu rezistă la testul economiei de piaţă, aceasta este, oamenii se mută într-un loc mai bun. Noi putem să ne lamentăm la nesfârşit că oamenii pleacă din ţară, dar, dacă noi nu ne apucăm la modul serios, două lucruri, aici, pe loc, să dezvoltăm economia şi să păstrăm legătura cu ei, fiindcă altfel îi pierdem pentru totdeauna, noi nu vom reuşi.
De aceea, eu cred că noi trebuie să lăsăm la o parte lamentările şi să ne uităm la migraţie nu atât ca la o tragedie, fixându-ne pe uşa aceasta închisă, care se cheamă consecinţele negative, cât să ne uităm pe uşa aceasta deschisă, care înseamnă oportunităţi, care înseamnă părţile pozitive. Şi poate odată, atunci când inclusiv cu contribuţia celor de peste hotare, dezvoltăm economia din ţară până la nivelul în care să devenim atractivi pentru reîntoarcere, atunci asigurăm şi un răspuns pentru doleanţele celor care au plecat. Dar altfel, cei de acolo stau şi plâng, noi stăm şi plângem şi cumva ne simţim bine împreună.”
Europa Liberă: Dar dacă aţi fi secretar de stat la Ministerul Educaţiei, de exemplu, sau la Ministerul Familiei, aţi fi obligat să soluţionaţi problema copiilor abandonaţi pe aici în grija bunicilor, copiilor scăpaţi, de fapt, din sistemul educaţional.
Victor Lutenco: „Eu vă spun ce aş face. Primul, program prelungit până la 17.00-18.00 pentru toţi copiii aceştia în şcoală. Părinţii, buneii, rudele nu se descurcă singuri. Şcoala trebuie să-şi preia această funcţie. Şi eu nu înţeleg de ce noi nu am făcut aceasta până acum.
Doi, să nu existe mai mult dacă copilul s-a întors de peste hotare, şi aceasta este o problemă enormă, a propos, domnule Botnaru, în Moldova, s-a întors copilul de peste hotare, el deja este născut în Grecia sau Italia, sau s-a dus încolo la doi-trei ani, părinţii s-au întors înapoi, că nu le-a mers, că vor să lanseze o afacere, nu contează, merge la şcoală să se înscrie, îi cere: „Dă-mi notele tale. Dă-mi apostilat. Dă-mi nu ştiu ce de acolo”. Ce treabă ai tu cu aceasta? Ţi-a venit copilul la tine la şcoală, fă un test, bagă-l în clasă. Şi încă ştiţi ce mai fac? Dacă copilul e de clasa a treia şi el nu vorbeşte bine româna, îl pun în clasa a doua. Noi aşa primim înapoi cetăţenii noştri? Noi aşa le spunem: „Bine aţi venit!”? În loc să-i spui: „Bine ai venit! Nu contează, noi cu documentele ne lămurim”, ai luat copil, l-ai dus în clasă. După mine, acesta e primul pas pe care trebuie să-l faci.
Al doilea lucru, faci un test atent cum se descurcă la limba română: „Ai o problemă? Noi te ajutăm, îţi facem ore suplimentare, avem un profesor care te ajută, îndemnăm colegii tăi să te ajute”. Dar nu te aruncăm în clasa a doua sau în clasa întâia numai de atâta că vorbeşti limba română mai rău sau o vorbeşti cum o vorbeşte bunica la ţară, aşa te-au învăţat părinţii, limba ta de bază deja e italiana sau portugheza.
Noi avem câteva lucruri elementare pe care nu le facem, dar, în acelaşi timp, vorbim despre „Haideţi, cetăţeni, veniţi acasă”. Iată de la aşa ceva trebuie să începem. Şi sarcini pe partea de diasporă are fiecare minister în parte. Eu acum v-am spus doar câteva care ţin de domeniul educaţiei, dar exact aşa este la sănătate, la protecţia socială, la pensii, la orice, la drumuri, la transporturi, totul. Fiecare, dacă şi-ar face partea de mandat care ţine nu numai de cetăţenii din ţară, dar şi de cei de peste hotare, noi am avea o cu totul altă atitudine a celor de peste hotare faţă de noi. Nu neapărat faţă de guvern, dar faţă de ţară. Cred că aceasta contează.”