Parlamentul de la Chișinău a aprobat vineri în prima lectură un Cod al serviciilor media audiovizuale pentru a moderniza legislația legată de posturile radio și de televiziune. Nota informativă atașată proiectului invocă mai multe motive: au apărut noi tehnologii; legislația autohtonă trebuie armonizată cu cea Uniunii Europene; s-a acutizat dramatic folosirea audiovizualului „în scopuri nedemocratice” (o aluzie la propaganda rusă). Ce spune noul Cod despre concentrarea televiziunilor în mâinile politicienilor?
Your browser doesn’t support HTML5
Cine și cum veghează împotriva monopolului în piața audivizuală din Moldova
Autorii legii încearcă pentru prima dată să limiteze concentrarea nu doar prin numărul de licenţe admise a fi deţinute de o singură persoană, ci şi prin cota de audienţă a televiziunilor şi posturilor de radio din proprietatea unuia şi aceluiaşi patron media. Dacă această cotă depăşeşte 35 la sută din piaţă, ea ar urma să fie catalogată în lumina noilor reglementări drept „cotă dominantă” şi, în acest caz, mai multe instituţii de reglementare şi control, cum e Consiliul Audiovizual şi, în premieră, Consiliul Concurenţei, ar urma să intervină şi să ia măsuri restrictive.
Problema e că în R. Moldova nu există pînă în acest moment modalități credibile de măsurare a audiențelor, iar speranţa că ele vor exista în viitor e firavă, chiar dacă propunerea din noul cod e ca măsurătorul să fie selectat, prin concurs, de o comisie alcătuită din cinci membri ai Consiliul Audiovizual, cinci televiziuni şi cinci agenții de publicitate.
Încrederea în reuşita acestei formulei este mică, iar despre asta au avertizat pe tot parcursul dezbaterilor publice asupra proiectului directorii puţinelor televiziuni moldovene considerate a fi independente, dar şi liberal-democratul Iurie Ţap - în dezbaterea parlamentară de vineri:
„Conform acestor criterii, în comisie vor intra patru din cinci televiziuni selectate din grupurile controlate de preşedintele PD sau preşedintele ţării, cele 2 case de vânzări controlate tot de cei doi şi 5 membri ai CCA. Cele 11 voturi vor asigura controlul politic al procesului de selecţie. Iată dovada că independenţa, care este criteriul principal, nu va fi asigurată. Aici sunt acele detalii unde se ascunde diavolul. Asta trebuie să le spunem astăzi cetăţenilor. Asta trebuie să le spunem partenerilor externi.”
Comuniştii sunt la fel de siguri că legea nu-i va prinde din urmă pe cei doi monopolişti:
„Oare acest cod nou va schimba cumva situaţia actuală în care piaţa media este împărţită între două holdinguri controlate de Vlad Plahotniuc şi Igor Dodon? Plahotniuc controlează nu mai puţin de 6 televiziuni, iar socialiştii şi Dodon – nu mai puţin de trei. Credeţi că cineva nu înţelege asta? Şi, spuneţi-mi, vă rog, ce punct din această lege va permite să echilibrăm cumva această situaţie?”, s-a întrebat retoric deputata comunistă Inna Şupac.
Acuzaţi ei înşişi de controlul unei cote semnificative de piaţă, socialiştii totuşi critică şi ei noul cod. Va fi o unealtă în mâna puterii pentru a se răfui cu televiziunile opoziţiei, a declarant de la tribuna parlamentului deputatul socialist Vlad Bătrîncea:
„Cel mai grav e că cei care au venit la guvernare sub drapelul democraţiei, ce fac? Majorează de 10-20 de ori amenzile pentru televiziuni. 50-100 de mii de lei – de trei ori veţi aplica această amendă şi postul TV nu va avea bani pentru salarii. Şi cine va supravieţui? Numai cel mai mare holding din ţară. Este o lege foarte periculoasă.”
Corneliu Mihalache, unul dintre deputaţii care şi-a asumat, alături de speakerul Andrian Candu, să aducă proiectul scris de experţi în faţa legislativului, a apărat însă documentul spunând că, în premieră, se creează premise reale pentru dezvoltarea pieţei audiovizuale locale, renunţarea la retransmisiile ruseşti şi întărirea securităţii informaţionale:
„Dvs. vedeţi doar aspectul restrictiv, iar eu pornesc de la premisa că CCA are misiunea de a face regulă în acest domeniu. Dacă nu are pârghii, nu are nici autoritate”.
Încrederea în noua formula este mica totuşi nu doar printre deputaţi, ci şi printre profesioniştii media şi ea este alimentată din experienţele anterioare. O încercare de acum câţiva ani de a strivi monopolurile de pe piaţa audiovizuală prin limitarea la doar două a numărului de licenţe admise de a fi deţinute de unul şi acelaşi patron s-a soldat cu următoarea situaţie: democratul Vlad Plahotniuc şi-a transferat două din televiziunile sale în proprietatea unui consilier. Aşa că puţini cred că, acum, politicienii puterii nu vor face uz de mijloace similare pentru a eluda prevederile legale care, teoretic, ar trebui să le lovească imperiile mediatice.