Igor Munteanu: Statul este o colecție de instituții slabe fără sentimentul responsabilității

Chişinăul a marcat Ziua Victoriei pe 8 mai cu focuri de artificii organizate de socialişti şi un concert în aer liber în Piaţa Marii Adunări Naţionale la care au participat şi interpreţi ruşi indezirabili în Occident, pentru sprijinul acordat politicii ruseşti în Ucraina, dar şi cu o cantină ostăşescă pentru veterani organizată pe 9 mai de democraţi. Într-un interviu cu Europa Liberă, fostul ambasador moldovean la Washington, Igor Munteanu, director al IDIS Viitorul, regretă ceea ce numeşte „eşecul autorităţilor naţionale” de a anticipa şi demonta narativul filosovietic de glorificare a Războiului al Doilea Mondial.

Igor Munteanu în studioul Europei Libere

Directorul Institutului „Viitorul”, Igor Munteanu în dialog cu Liliana Barbăroșie

Igor Munteanu: „În calitate de citadin al acestui oraș năpădit de probleme și de teste electorale, sigur că am fost un pic surprins să văd felul în care au fost orchestrate aceste evenimente paralele și, în același timp, ele se situează pe o agendă comună. Această agendă are multe conexiuni; această incursiune în istorie și reinterpretare a istoriei în folosul unor narative politice face parte din delegacy, istoricul politic al acestei regiuni din care facem parte. Republica Moldova are această identitate de entitate ex-sovietică sau post-sovietică și adeseori grupuri influente din Kremlin și din ograda noastră de actori politici încearcă să utilizeze războaiele culturale în care vorbesc despre identități comune pierdute sau recâștigate și să utilizeze aceste mituri fondatoare ale

statului sovietic, pentru ca să-și fundamenteze o identitate curentă, să-și creeze anumite posibilități de exploatare a agendei publice în folosul unor scopuri geopolitice și interconectate cultural cu agende largi pe plan regional. Ce se întâmplă în Rusia, practic, este, după cum vedem, replicat pe exemplul unor state mici, vulnerabile, cum este Republica Moldova. În Ucraina este mai puțin exploatată din cauza războiului care s-a început în 2014 și care continuă până în acest moment și are peste zece mii de victime, civili și militari, care au căzut pentru apărarea statului ucrainean. În Republica Moldova, însă, acest narativ filosovietic de glorificare a Războiului al Doilea Mondial și de extragere a esenței care se rezumă la faptul că noi am fost singurii câștigători victorioși în acest război mondial, din punctul de vedere al unui interes de grup al Kremlinului, este utilizat mai frecvent și ați văzut că au fost peste 50.000 de oameni, după anumite statistici, pentru că nu există nicio contrapunere, nu există nicio încercare de a detașa aceste narative folositoare pentru interesele Federației Ruse de agenda publică din Republica Moldova. Putem spune că Republica Moldova nu are niciun sistem imunitar în acest moment folosit de către forțele democratice care ar fi trebuit într-un fel să contracareze sau să substituie acest mit fondator al Rusiei. Ce se întâmplă prin acest mit fondator? Are loc demonizarea oponenților atât pe plan extern, cât și pe plan intern, pentru că memoria istorică a victoriei în al Doilea Război Mondial îi permite Rusiei să viseze că va reveni la controlarea teritoriilor pe care le-a cucerit după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Evident, nu se iau în considerare deloc sensibilitățile populației locale. Foarte multă lume a fost recrutată într-o armată, încheind în a doua armată, în armata sovietică, la finalizarea acestui război. Nu se spune niciun cuvânt despre gulagurile și despre suferințele, masacrele care au urmat după al Doilea Război Mondial, comise de către cei care au servit regimului stalinist și cei care au venit după acest regim stalinist și care au impus un regim administrativ de comandă care a eliminat, practic, floarea națiunii și a incorporat instituții plantate de regimul sovietic, pentru ca să-și urmeze propriile interese, nu ca să reprezinte populația locală. Există dezbateri necontenite asupra semnificației acestei victorii din 8 sau 9 mai, dar pentru Federația Rusă este extrem de important de a instrumentaliza trecutul în folosul propriu. Și acest lucru îl face prin narative și prin proiecte geopolitice. De exemplu, „Regimentul nemuritor” îndeplinește funcția de a exploata tinerii în scopuri ideologice; de exemplu, copiii care au patru-cinci ani de zile i-am văzut în uniforme, mundire militare, inclusiv cu beretele NKVD-ului.”

Europa Liberă: Mai ostentativ ca în alți ani, nu vi s-a părut?

Igor Munteanu: „Fără îndoială, este o investiție suplimentară de ideologie în Republica Moldova în acest moment, tocmai pentru că există senzația unor ideologi în Moscova că influența Federației Ruse s-a diminuat în ultimii ani de zile ca urmare a atracției Uniunii Europene, ca urmare a semnării Acordului de Asociere. De exemplu, formarea regimentelor căzăcești. Anii trecuți am văzut că au existat încercări de a crea regimente căzăcești în Găgăuzia, după cum anterior, cu vreo cinci ani în urmă au existat tentative de a crea regimente căzăcești la Bălți. Tot așa au apărut aceste cercuri căzăcești și atamanii, care erau confirmați la Odesa sau în Rusia, în Tiraspol. Deci, toate aceste lucruri reprezintă într-un fel elementele unei infrastructuri de galvanizare, de mobilizare a interesului pentru război. Dacă vă aduceți aminte, în 2014, după primele mari eșecuri ale armatei ucrainene, separatiștii din Donețk au folosit prizonierii capturați din armata ucraineană pentru ca să facă un marș al rușinii, încercând să replice oarecum marșul pe care în 1944 l-au făcut cu prizonierii din armata

germană. Deci se încearcă permanent exploatarea unor modele din trecut, pentru ca să promoveze narative interpretate asupra rezultatelor războiului, ceea ce reprezintă pentru anumite categorii profesionale un hobby, cum ar fi pentru istorici sau pentru cei care fac filme, sub bagheta statului rus caută o anumită motivație sinistră, pentru că statul rus poate doar să învingă, iar ceilalți pot doar să piardă. Și această… Nu există win-win pe rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial. Cum spunea un faimos teoretician al naționalismului „reconstrucția istorică începe să înghită prezentul”. Or, acest lucru este fenomenul pe care l-am urmărit pe data de 8 și 9 mai. Eu explic interesul public pentru aceste marșuri…”

Europa Liberă: Vi s-a părut mai pronunțat acest interes, spre deosebire de alți ani?

Igor Munteanu: „Da, reprezintă exerciții de mobilizare intensificată a Partidului Socialiștilor în tandem cu Partidul Democrat, pentru că de fapt am putut urmări o sărbătoare comună. Probabil, anumiți membri ai Partidului Democrat spun că au încercat să preia ștafeta de la Partidul Socialiștilor, dar atunci când, de exemplu, știi care sunt semnificațiile acestei sărbători de restabilire a memoriei staliniste față de al Doilea Război Mondial, atunci când „Regimentul nemuritor”, de fapt, este o construcție ideologică, încerci să iei măsuri de precauție.

Actualul Guvern n-a făcut nicio mișcare care să semnalizeze că ar fi deranjat de faptul că de pe scena sărbătoririi de pe 8, 9 mai au răsunat slogane de ridicare în slăvi a lui Stalin, au existat cântăreți sau muzicieni ruși care sunt pe listele de sancționare internațională – Kobzon ș.a. – și, în general, acest exercițiu de ostilizare a populației, pentru că o bună parte din populație nu acceptă acest narativ, o bună parte din populația Republicii Moldova are memoria celor care au fost deportați imediat după război. Or, neînțelegând aceste sensibilități și făcând-o pe maestrul de ceremonii neutru, de fapt, joci jocul forțelor ostile pentru ca Republica Moldova să devină parte din proiectul european. Degeaba bați gura după asta spunând că de fapt „noi suntem pro-europeni convinși”, dacă admiți asemenea elemente de uzură democratică, de culturalizare în spiritul ostilității Rusiei față de Occident.”

Europa Liberă: Răspunsul Dvs. care este? De ce – din neștire sau pentru că sunt alegeri?

Igor Munteanu: „Din trei motive: 1) pentru că anumiți actori joacă la ambele capete, joacă și pentru interesele proprii, și pentru statul rus, au sprijinul clar al statului rus în Republica Moldova; 2) populația este în confuzie și cu cât mai multe narative care ostilizează relația cu Occidentul, cu atât pot să pescuiască în apele tulburi diverse interese electorale și 3) pentru că nu există suficientă precauție democratică în Republica Moldova. Aici au fost și „lupii de noapte” („ночные волки”), cei care au fost interziși în Polonia și în Cehia, dar aici s-au plimbat dintr-un capăt în altul. Acum cu războiul din Ucraina este mai greu să treacă în Republica Moldova, dar Federația Rusă a început să creeze grupuri suficient de bine mobilizate și înarmate pentru ca să-i compenseze absența acestor „lupi”, rockeri sau bikeri ș.a.m.d.”

Europa Liberă: De ce fac socialiștii asta este clar – se alimentează din asta și electoral și, probabil, ideologic, și emoțional. De ce Partidul Democrat, pretins pro-european, nu stăvilește astfel de scenarii?

Igor Munteanu: „Pentru că, probabil, pentru Partidul Democrat este costisitor să meargă pe un narativ care s-ar opune Federației Ruse, probabil pentru că nu are un alt narativ, pentru că nu crede, probabil, în relația cu Occidentul și în responsabilitatea pe care o ai atunci când te afli la guvernare. Pentru că nu ești responsabil doar de pâinea și circul pe care le oferi populației, dar ești responsabil de educația democratică, de întărirea încrederii populației în justiție, în sensul pacificator al extinderii europene. Dacă nu crezi personal, n-ai cum să ai politici edificatoare în acest sens și evident că, probabil, Partidul Democrat plasează semințe în mai multe cuiburi, pentru că nu este sigur că ar putea altfel să supraviețuiască, iar strategia de supraviețuire este singurul element care caracterizează în acest moment acțiunile și deciziile acestui partid. Vreau să

spun însă că legătura dintre narativul eroic, triumfalist al Federației Ruse și Republica Moldova doar se întărește în ultima vreme, pentru că Rusia încearcă să creeze exemple sau contraexemple față de înfrângerea, eșecul politicilor sale față de Ucraina. Și atunci Republica Moldova este exploatată în calitate de laborator al unor identități sovietizate față de modelul de stat ucrainean independent, sigur de sine și mai conectat la Occident. Și acest joc care are elemente simbolice, dar de fapt desfășoară și mobilizează o agendă politică clară, creează deservicii de credibilitate pentru Chișinău și pentru forțele politice care se află în acest moment la guvernare.

Exact așa cum a spus în 2010 Putin că Rusia a câștigat războiul fără Ucraina, arătând de fapt că nu are încredere, nu respectă și nu recunoaște statalitatea ucrainenilor, tot așa oricând poate să spună despre Republica Moldova că nu reprezintă nimic interesele acestei populații, încercând să meargă pe ideea acestei hibridizări cu Transnistria, cu grupurile loiale, pentru ca să creeze propria sa versiune de stat independent. Și evident se spune așa că „întotdeauna războaiele se câștigă în mintea celor care le desfășoară sau le mobilizează, nu pe terenul nemijlocit al acestor bătălii.”

Europa Liberă: Cetățeanului năucit de toate aceste lucruri, de copii îmbrăcați în soldați ruși din timpul sovietic, de tot felul de acțiuni din astea propagandistice ce i-ați spune?

Igor Munteanu: „Eu cred că avem nevoie foarte mult de solidaritate națională în Republica Moldova, fără de care nu există niciun fel de posibilitate de a descuraja această nouă reinterpretare asupra istoriei. Fiecare dintre noi are propriile versiuni asupra rezultatelor celui de-al Doilea Război Mondial, avem rude apropiate care au luptat în acest război, avem memoria factologică a celor care au lucrat pentru ca să adune adevărul despre performanțele armatelor din al Doilea Război Mondial, dar aici ar trebui într-un fel să creăm o legătură indisolubilă între scopul statului de a-și apăra cetățenii și instituții care să contracareze propaganda agresivă, nocivă, toxică pe care actorii imperiali o desfășoară cu prea multă lejeritate în Republica Moldova.

Am impresia că, pe lângă interesele nemijlocite ale politicienilor de a-și câștiga un loc mai bun sub soare în următoarele alegeri, fiecare este obligat să răspundă – ce facem cu atâta ură în societate, ce facem cu acele grupuri proxy, cum spun americanii, care își oferă serviciile pentru ca să promoveze interesele unui stat imperial în Republica Moldova și cum ar trebui să regândim instituțiile de educație publică, astfel încât să servească modernizării și europenizării statului și nu alienării cetățeanului, întăririi confuziei față de intențiile guvernării. Din păcate, nu există soluții simple și toate soluțiile sunt pe termen lung, tocmai pentru că pe agenda individuală a politicienilor nu există suficientă rezonanță cu aceste teme majore.

Cetățeanul nu are nevoie numai de lapte și pâine, are nevoie și de hrană spirituală și are nevoie de încredere în instituțiile care trebuie să îi servească. Narativul rusesc legat de ingineria memoriei și de reinterpretarea istoriei este toxic nu doar pentru Republica Moldova. Peste tot unde modelele iliberale, neliberale se reconsolidează, inclusiv în Ungaria, inclusiv în Cehia, inclusiv în Polonia, inclusiv în România există riscuri majore pentru ca democrația să lunece spre o pantă a treia sau spre calea a treia, care de fapt ne proiectează în lumea a treia.

Din acest punct de vedere, cred că nu trebuie să vorbim doar despre eșecul autorităților naționale din Republica Moldova de a face față acestor ispite ale totalitarismului, cum le-aș numi eu, festivalurile de glorificare a războiului din 9 mai, ci ar trebui într-un fel să anticipeze aceste acțiuni de inginerie și ar trebui într-un fel să proiecteze narative care să fie convingătoare pentru cetățeanul simplu și ar trebui să devină obligații ale partidelor politice de a se cala, de a-și integra scopurile politice în aceste narative. Acest efort, din păcate, nu are loc decât cu străduința unor entuziaști, dar statul este absolut absent din acest concept, statul este o colecție de instituții slabe și pentru că nu are dezvoltat sentimentul responsabilității pentru cetățenii pe care ar trebui să-i reprezinte.”