Republica Moldova este foarte vulnerabilă în fața propagandei rusești, iar asta poate produce dezechilibre majore în societate, până la anularea independenței de stat, se spune într-un studiu făcut de organizația Global Focus Center România. Documentul, intitulat „Propaganda cu materialul clientului: cum sunt speculate vulnerabilitățile regionale de către propaganda rusă”, evaluează permeabilitatea la propagandă, dezinformare, manipulare și alte forme de influență ilicită asupra bunei funcționări a societății în Moldova și alte țări vecine. Rufin Zamfir, director de programe la Global Focus Center Romania, a spus că e vorba despre un index de măsurare a vulnerabilității unui stat față de propagandă și influență.
Rufin Zamfir: „Cercetarea pe care am efectuat-o până acum arată că noi, ăștia care ne revendicăm de la societatea vestică, suntem la fel de vulnerabili ca oricare alt stat din regiunea asta.”
Europa Liberă: Și de unde vin vulnerabilitățile?
Rufin Zamfir: „Este greu de sumarizat așa, în cuvinte puține, de unde vin vulnerabilitățile. Este mai important la momentul acesta de indicat faptul că, indiferent de evoluția pe o scară a bunăstării pe care o societate o are, ea, societatea respectivă, are vulnerabilități similare statelor care se află la începutul acestei scări.”
Europa Liberă: Și totuși, între Republica Moldova, Bulgaria, România, Georgia găsiți mai multe asemănări sau diferențe?
Rufin Zamfir: „Între Republica Moldova, Bulgaria, Georgia și România, aceste patru state din studiul nostru, sunt mai multe asemănări decât sunt deosebiri. Ba chiar aș merge până acolo încât aș spune că în bună măsură mediul vulnerabil se suprapune în cele patru state. Diferența este dată de gradul de vulnerabilizare. Diferențele sunt făcute acolo unde se merge la acordul fin, dacă-mi permiteți un termen din astea tehnic. Dacă ne referim la România și Bulgaria, două state care sunt membre în organizații internaționale – una economică, una militară, precum NATO și UE –, evident că nu găsim același set de vulnerabilități, cum găsim în Moldova sau în Georgia, însă vă aduc în atenție un exemplu concret reieșit din partea cantitativă a studiului nostru. Acolo unde s-a măsurat vulnerabilitatea mediului de politică externă și securitate în cele patru state, iată că avem România, stat-membru NATO, care înregistrează un scor extrem de similar cu cel pe care îl înregistrează Georgia pe domeniul…”
Europa Liberă: Și explicația care e?
Rufin Zamfir: „Explicația este în cuvinte puține dată de definirea adversarului. Una este situația Georgiei în care avem un stat care recunoaște Rusia ca sursă de agresiune, care identifică mijloacele și metodele și care poate să anticipeze până unde în profunzime se poate duce o influență care este generată de la Kremlin versus un mediu de securitate ca în România care, din păcate pentru noi, a intrat într-un fel de vacanță prelungită odată cu intrarea în NATO ca și membru cu drepturi depline. Ne-am obișnuit în România să considerăm că odată ajunși membri NATO, tot ce trebuie să facem este să așteptăm mai degrabă să ne fie indicat de către organismul-tată, să-i zicem așa, să ne fie indicat ce anume trebuie să facem și unde anume trebuie să acționăm.”
Europa Liberă: Și dacă se zice că factorul rusesc ar fi un factor destabilizator în regiune, cine e cel care produce securitate, stabilitate?
Rufin Zamfir: „În această regiune datori suntem cu toții să producem securitate și stabilitate, în această regiune odată ce cu toții ne confruntăm cu același tip de agresiune, tot ce trebuie să facem și este imperativ de făcut până la urmă este să conștientizăm amenințarea, să o recunoaștem ca atare, dar nu doar atât, ci să începem să acționăm cu măsuri pe palier politic, pe palier social și apoi pe palier de structuri de forță. România are definit în Strategia de securitate propaganda rusă ca fiind de natură a produce efecte negative în plan de securitate încă din 2015.”
Europa Liberă: Și în Parlamentul Republicii Moldova a fost aprobată o lege similară.
Rufin Zamfir: „Din păcate, din 2015 și iată că ne aflăm în 2018, structurile decizionale române, cel puțin în planul a ceea ce poate fi identificat din exteriorul structurilor respective, nu au venit și cu măsuri concrete și proactive de diminuare sau chiar înlăturare a acestor efecte negative. Nu este deci necesară doar o linie de gândire, este imperios să și acționezi în linia asta.”
Europa Liberă: Dar există o explicație de ce totuși această propagandă rusească ajunge mai ușor la mintea cetățeanului?
Rufin Zamfir: „Da, există o explicație foarte simplă…”
Europa Liberă: În Republica Moldova foarte mulți cetățeni cunosc limba rusă și accesul la informație e unul lejer și de aceea mulți preferă să se informeze din aceste surse.
Rufin Zamfir: „Acesta este într-adevăr un factor care facilitează…”
Europa Liberă: Dar în Bulgaria, în România?
Rufin Zamfir: „Accesul unui număr mare din rândul populației la surse direct în limba rusă este un factor care facilitează, care scurtează traseul informației, însă Rusia nu joacă în felul acesta, în niciun caz eforturile Rusiei într-un stat precum România care se autodefinește ca fiind rusofob până la urmă. Noi, românii, nu avem neapărat o afinitate pentru nimic din ce vine din Rusia, datorită condiționalităților istorice, sociale și tot așa, nu intrăm în amănunte, însă dimensiunile pe care Rusia joacă într-un teritoriu precum România nu înseamnă că sunt mai mici doar pentru faptul că în România ei nu au, să zicem, o etnie rusă sau nu au populație vorbitoare de limbă rusă. Ce face Rusia însă în oricare dintre statele astea și până la urmă asta am încercat noi să sintetizăm în titlul studiului nostru care se numește „Propagandă cu materialul clientului”. Ce face Rusia în oricare dintre statele astea este să identifice clivajele sociale, să identifice fricile interne regăsite într-un grup mare de oameni și să joace în lungul acestor linii. De asta ce se întâmplă din punctul de vedere al mijloacelor folosite, de asta ce se întâmplă în România nu seamănă cu ce se întâmplă în Republica Moldova sau ce se întâmplă în Republica Moldova, iată, nu seamănă cu ce se întâmplă în Ungaria, spre un exemplu. Însă scopul jocului pentru Rusia este același.”
Europa Liberă: Ați făcut constatări, aveți și niște sugestii, ce e de făcut pe mai departe?
Rufin Zamfir: „Ce este de făcut pe mai departe, este obligatoriu să fie un efort comun, nu doar pe o singură dimensiune. Nu doar societatea civilă poate să facă ceva înspre a diminua efectele propagandei sau influenței externe. Cum, din păcate trebuie să recunoaștem chestia asta, nu doar guvernanții pot face ceva, este obligatoriu ca eforturile să fie pe toate aceste paliere despre care vorbim. Evident că așa cum reiese în una dintre concluziile studiului nostru, un grad de educare a publicului înspre a învăța să citească surse alternative, înspre a învăța să meargă la rădăcina sursei, înspre a învăța chiar până la urmă într-un fel de sistem imunitar a învăța să respingă tot ce vine de pe un canal imposibil de acreditat, tot ce vine de pe o linie de informare care nu își prezintă în mod transparent afinitățile sau așa ceva. În secolul în care trăim este mai degrabă de dat la o parte decât de investit efort înspre a merge să vezi unde anume se duce vizuina iepurelui ca în „Alice în țara minunilor”. Nu este însă suficient, nu este suficient să știi să citești o știre, pentru că războiul informațional nu se duce doar în partea de deasupra apei, a aisbergului…”
Europa Liberă: Și se mai spune și altceva, că răul nu neapărat se combate tot cu rău.
Rufin Zamfir: „Absolut, dar, din păcate, în mediul acesta al informației răul este extrem de combătut și cu bine, pentru că știrea ta de reacție vine în urma știrii negative a celuilalt și, socialmente vorbind, pentru o mare parte a publicului este mult mai atractivă o știre care divizează, este mult mai atractivă o știre care prezintă flamboiant un fapt decât este dezmințirea pe care Dvs. veniți în planul doi și o prezentați. Și statistic este demonstrat lucrul acesta că la o știre falsă, care, să zicem, are o portabilitate de 500.000 accesări, știrea de dezmințire are un public undeva la vreo 80.000, ceilalți, diferența, sunt oameni care nu sunt interesați de adevărul sau neadevărul conținut în știrea respectivă, ci sunt interesați de ineditul ei. Pentru noi, cei care ne preocupăm de lucrul acesta, din păcate, această diferență de demografice creează baza pe care se suprapune următoarea știre.”
