Vadim Șterbate: „Nu știu de ce nouă mereu ni se pare că dacă-i undeva, mai departe, acolo-i mai frumos”

Vacanța de vară din acest an, în condiții de pandemie de coronavirus, va arăta diferit decât în anii precedenți. Pentru cetățenii moldoveni, majoritatea țărilor rămân inaccesibile. Criza sanitară a afectat şi modesta industrie a turismului local din R. Moldova. Această criză ar putea fi însă şi o oportunitate pentru turismul local să se dezvolte, iar pentru moldoveni - un bun prilej de a-şi redescoperi ţara. De această părere este jurnalistul şi fotograful Vadim Şterbate, un cunoscut promotor al turismului intern, care a cutreierat R. Moldova în lung şi-n lat, iar de curând a publicat o carte intitulată „99 de atracţii turistice din R. Moldova”. Am pornit discuția cu Vadim Şterbate de la întrebarea: cum au fost selectate cele 99 de atracţii descrise şi ilustrate în carte şi de ce acest număr?

Interviu cu Vadim Șterbate

Vadim Șterbate: „În cazul de față, 99 este o cifră simbolică. Ne-am gândit la 99, pentru că este o cifră care te pune să continui numărătoarea, adică aceste 99 să-ți facă doar poftă, să te zădărască un pic și să vrei să vezi ce mai este pe lângă aceste 99 de atracții turistice din Republica Moldova. Este o alegere subiectivă, am încercat să selectez ceea ce mi-ar fi plăcut mie, dacă nu le-aș fi știut, să le vizitez, fie singur, fie cu familia sau cu prietenii și am încercat să cuprind un număr nu chiar egal, dar relativ să cuprind și partea de nord, și partea de centru, și partea de sud. Sunt atât atracții turistice bine cunoscute la noi și, în același timp, atracții turistice mai puțin cunoscute, dar care au potențial și care, din păcate, nu sunt cunoscute, fie că se află prea departe de capitală pentru cei care trăiesc acolo, fie că pur și simplu nu s-au bucurat de mediatizare.”

Europa Liberă: Apariția acestei cărți ar putea să modifice traseele turistice devenite deja obișnuite în Republica Moldova?

Vadim Șterbate: „Nu știu, nu ne-am pus acest scop neapărat. De fapt, când a venit ideea anul trecut în primăvară, ideea a venit de la Editura Prut Internațional, nici nu știam că turismul local sau autohton se va dezvolta atât de bine pe fundalul acestei pandemii care, iată, a apărut. Nu știu dacă se dezvoltă, dar, cel puțin, lumea își dă interesul să vadă ce mai este în jurul ei, atâta timp cât nu se poate duce peste hotare. Și în acest caz ne-am gândit că ar fi bine ca lumea să cunoască și să nu aștepte concediul ca să meargă să viziteze ceva sau să nu se ducă doar pe ruta standard, de exemplu, cum e la noi la Orheiul Vechi sau la o vinărie și cam atât, dar să încerce să nu se limiteze la standard. Bunăoară, aceluiași Orhei Vechi i-am dedicat două articole separate - Orheiul Vechi, acesta pe care îl știm noi, pe care îl știu majoritatea, și alt Orhei Vechi, fiindcă Orheiul Vechi nu înseamnă doar localitățile Trebujeni și Butuceni, Orheiul Vechi înseamnă și Furceni, și Morovaia, și Mașcăuți, și toată zona ceea; el e mult mai mare, doar că-i mai puțin cunoscut. În același timp, Orheiul Vechi nu înseamnă doar chilia ceea sau unde merg toți, în schitul acela rupestru de sub clopotniță, dar înseamnă și schitul lui Bosie, care-i un pic mai într-o parte, dar fiindcă e un pic mai depărtișor și nu te poți duce cu mașina, e mai puțin popular, deși e mult mai interesant, cel puțin din punctul meu de vedere, decât locul acesta arhicunoscut, în care lumea se duce la balcon să se fotografieze.”

Cartea „99 de atracţii turistice din R. Moldova”, de Vadim Șterbate

Europa Liberă: Ați atașat în carte o hartă și coduri ce pot fi scanate cu telefonul mobil pentru a facilita ajungerea potențialilor turiști la aceste destinații. Ați făcut-o pentru că deseori lipsesc indicatoarele turistice. Această lipsă pe alocuri inexplicabilă poate a indicatoarele turistice trădează cumva atitudinea față de turismul local?

Vadim Șterbate: „Posibil, da, pentru că atât cei de pe loc care ar trebui, de fapt, să se ocupe cu punerea și păstrarea acestor indicatoare, dar nu există niciunul, la nivel de stat nu am văzut o strategie anume. S-au pus doar la Cetatea Soroca, la câteva atracții turistice, la câteva mănăstiri și cam atât. Eu personal am încercat să caut câteva atracții la care nu fusesem anterior și voiam să le văd, dar m-am încâlcit și m-am învârtit de câteva ori cu mașina până le-am găsit locul. Și atunci mi-a venit ideea cât de bine ar fi dacă lumea ar putea, de exemplu, scana sau ar putea găsi o soluție, de aceea ne-am gândit să includem doar aceste coduri și atâta timp cât nu avem aceste indicatoare sau omul poate să ajungă acolo dimineața sau noaptea, vrea să întâlnească răsăritul soarelui și nu are pe cine întreba. În aceste condiții, telefonul mobil te ajută cu aceste coduri ca să ajungi exact acolo, din moment ce infrastructura nu este dezvoltată și nu există măcar aceste indicatoare turistice.”

Vadim Șterbate

Europa Liberă: Cum vă explicați faptul că sunt moldoveni care cunosc foarte bine atracțiile, de exemplu, din România, Grecia sau Italia, dar cunosc mai puțin sau aproape deloc locurile pitorești din Republica Moldova? Unde s-a greșit de-a lungul anilor de s-a format acest gol?”

Vadim Șterbate: „Nu știu. Aici probabil e o chestie de mentalitate, fiindcă nu-i vorba doar de turism. La noi de toate - și de muzică, și de sport, și de ce vrei, noi cunoaștem foarte bine muzica de peste hotare, dar mai puțin o cunoaștem pe a noastră; cunoaștem foarte personalitățile din sport de undeva, dar nu le cunoaștem pe ale noastre, din cultură la fel. Nu știu de ce nouă mereu ni se pare că dacă-i undeva, îi mai departe, acolo-i mai frumos, că nu-i al nostru. Văd că în ultimul timp agențiile turistice promovează în linii mari și atracțiile turistice autohtone, dar până acum cele mai frumoase fotografii sau cele mai pitorești erau cu mările, cu munții, cu tot ce vrei și mai puțin cu ceea ce-i aici pe loc. S-a format această mentalitate, pe care chiar nu mi-o pot explica, dar e demult. Inclusiv aceasta se observă prin modul în care păzim obiectivele turistice, nici măcar cei care trăiesc în aceeași localitate cu un obiectiv turistic nu-l păzesc, nici măcar nu încearcă să-i afle istoria. Nu zice, de exemplu: ia să văd de când e conacul acesta, se duce, a văzut că cineva a furat o cărămidă, ia să mă duc și eu să fur o cărămidă și să mi-o pun la coteț; cineva a spart o sticlă și a intrat înăuntru și a devastat, hai să fac și eu același lucru, în loc ca chiar localnicii să păstreze și să promoveze atracția turistică pe care o au lângă ei.

Eu m-am uitat chiar în aceeași Românie, că ei sunt mai aproape, niște locuri mai simple, le pun o legendă frumoasă, renasc o legendă care a fost uitată, promovează la maximum această atracție turistică inclusiv pentru turiștii străini, dar și pentru cei de pe loc. Dar la noi, când mergeam la aceste atracții să mă documentez, majoritatea vin doar străinii sau vin de-ai noștri doar atunci când îi aduc pe niște vizitatori străini - veniți să vă arătăm ce locuri frumoase avem noi. Dar de ce nu se duc ei singuri, pur și simplu, fără oaspeți străini, întâi și-ntâi să cunoască ei mai bine și mai apoi când vor veni cei din străinătate să le povestească ce avem noi și cu ce ne putem mândri?”

Europa Liberă: Ați menționat că această criză sanitară, care lasă, deocamdată, multe granițe închise, ar putea fi o oportunitate pentru turismul local. Să înțelegem că ar putea încuraja cetățenii moldoveni să-și redescopere țara?

Vadim Șterbate: „Ar fi bine, cel puțin din tot răul să extragem măcar ceva bun și dacă această palmă pe care ne-a dat-o coronavirusul ne va ajuta să găsim ceea ce este frumos pe lângă noi ar fi foarte bine. Oricum nu avem altă soluție, dacă hotarele sunt închise și acum este mult mai complicat să te duci peste hotare, în anumite țări, care erau destinațiile turistice preferate de către cetățenii Republicii Moldova și dacă o parte și-au planificat vacanțe, și-au rezervat o anumită sumă de bani pentru aceasta, bine ar fi ca măcar o parte sau jumătate din acei bani să-i investească, să-i cheltuiască aici, să se ducă să vadă ce au ei pe lângă orașul sau satul lor, sau să descopere ce se mai află în Republica Moldova în afară de capitală, fiindcă să stai doar într-o localitate și să nu știi ce se întâmplă sau ce locuri frumoase ai la 25 de kilometri de tine sau, bunăoară, ce clădire cu o istorie interesantă ai la vreo 50 de kilometri depărtare e păcat.”

Europa Liberă: Dvs. încurajați moldovenii, inclusiv, iată, prin publicarea acestei cărți cu atracții turistice să călătorească aici, acasă, și să o facă nu doar pe timp de vară, în concedii, ci pe tot parcursul anului, pentru că există multe locuri pitorești, istorice, numai că pofta sau elanul de a călători deseori dispare din cauza infrastructurii care lasă de dorit, din cauza drumurilor aproape impracticabile pe multe din destinațiile turistice. Poate deveni atractiv turismul local în lipsa infrastructurii?

Vadim Șterbate: „Este mult mai complicat în lipsa unei infrastructuri, dar până la urmă infrastructura n-o să ne-o facă cineva de peste hotare, trebuie să ne-o facem tot noi. Și atunci, dacă mergem undeva să vizităm un loc frumos și acolo este o infrastructură proastă, fie drumul e rău, fie altceva, noi putem inclusiv să punem presiune asupra autorităților ca să repare această porțiune de drum sau să creeze o infrastructură turistică, menționând sau chiar demonstrând prin aceleași fotografii: „Uitați-vă ce frumos este aici, dar până a ajunge aici, uitați-vă ce drum rău este”. În același timp, poate uneori este necesar cu un automobil să te duci, pentru că, dacă, bunăoară, locuim în Soroca, cei care au biciclete pot să-și ia bicicleta și să pornească la drum. Acum trei-patru ani, noi am încercat cu un grup de soroceni și am mers cam un sfert din raionul Soroca pe malul Nistrului cu bicicletele și, mergând pe drumuri de țară, pe alocuri chiar lipseau drumurile, am descoperit niște peisaje foarte frumoase. Atunci noi luaserăm în chirie bicicletele, păcat că nu am o bicicletă că aș vrea să mai merg într-acolo. Poți să ajungi în anumite locuri pe jos, fără automobil, dar asta nu înseamnă că autoritățile trebuie să neglijeze acest aspect și să nu facă drumurile sau să nu întrețină cât de cât clădirile care au o istorie și sunt incluse în patrimoniul nostru.”

Monumente (ne)protejate

Europa Liberă: Există impresia că deseori formatorii turismului local promovează mai curând vinării, pensiuni, vile și mai puțin locurile pitorești. Este cumva un tribut plătit comerțului mai curând?

Vadim Șterbate: „Bine, trebuie și vinăriile promovate, dar nu trebuie să ne limităm la ele, ci să promovăm și locurile unde merg turiștii să se odihnească, de exemplu, popasurile acestea, hanurile care sunt. În același timp, ele sunt doar intermediari, haideți să spunem așa, mergem și vedem două-trei atracții turistice, după care mergem și ne odihnim peste noapte, apoi mergem mai departe. Deci nu sunt ele ținta, de fapt, ținta în special sunt atracțiile turistice. De exemplu, Lacul Beleu, să zicem. Mergem în primul rând acolo, acesta-i locul de bază, iar la pensiune mergem doar așa, ca să luăm masa sau să mai aflăm ceva interesant, să ne odihnim și apoi să mergem mai departe.

Bunăoară, în aceste 99 nu am inclus nicio pensiune, anume din motivul că unele nu sunt stabile, nu știi exact o să fie sau n-o să fie, fiindcă ele se închid și până la urmă ele sunt doar un element foarte important pentru turismul autohton, dar nu sunt ele propriu-zis actorii principali. Cu vinăriile e la fel. Da, e bine că sunt, ele trebuie promovate, dar atât timp cât ne limităm doar la câteva vinării și altceva nimic în jurul lor nu putem vedea, acesta-i un păcat, întrucât anume prin aceasta e frumos turismul la noi aici, în Republica Moldova – prin diversitate. Există și vinării, există și peisaje, există și conace boierești, există și locuri interesante, și peșteri, și lacuri, și multe altele. Ele sunt frumoase atunci când le vezi în tot ansamblul, nu doar separat, că altfel te duci la vinărie și bei, și mănânci și după ce ieși de acolo nu mai ții minte că ai fost sau că n-ai fost, că n-ai intrat. N-are rost să limităm turismul doar la aceasta.”

Europa Liberă: Un recent sondaj arăta că două treimi din moldoveni preferă odihna activă, dar aproape fiecare al patrulea spune că nu găsește activități interesante în cadrul locurilor vizitate. Cum s-ar explica asta – că nu știu moldovenii, nu cunosc locurile care merită să fie vizitate sau care ar fi explicația?

Vadim Șterbate: „În primul rând, fiindcă nu cunosc și, în al doilea rând, totuși atracțiile noastre turistice lasă de dorit, dacă să le comparăm cu cele din alte țări europene. O parte chiar le vizitasem și-mi era interesant faptul că în alte atracții turistice de peste hotare omul nu doar vine și vede ceva, de exemplu, dacă e un muzeu – niște exponate sau dacă vede o cetate doar așa, dar el trăiește. Este nevoie de animare, este nevoie de aceleași tehnologii moderne și nu neapărat niște chestii 3D, foarte scumpe. Mi-a plăcut, de exemplu, o moară, o simplă moară din Franța, în departamentul Vendée, care era cu niște proiectoare – proiectoare simple în care se arăta istoria morăritului și ele dădeau viață acelei mori.

Nu este o investiție foarte mare, dar în același timp era mult mai interesant decât pur și simplu te duci, vezi o moară, o înconjori de două ori, roata oricum nu se rotește și te-ai uitat, ei, da, e interesant și gata. Din păcate, noi încă nu știm cum să dăm viață acestor atracții turistice, dacă am ști a le reanima, s-ar mai aduna profit. Pe lângă biletul de intrare, de exemplu, ca să vezi un loc frumos, interesant, în paralel ar mai avea de câștigat câțiva conaționali de-ai noștri, fie că în calitate de actori, fie ca oameni care se ocupă de logistică. Și ar fi mult mai interesant și în loc să stai 10-20 de minute într-un muzeu sau într-o altă destinație, acolo poți să umbli o oră, două, trei și să nu vrei să pleci, dar să vrei să mai revii. Iată, chestia aceasta ne lipsește nouă – animarea, chestia cu care putem ca publicul nu doar să vadă și atracția turistică să fie de-o parte și publicul de altă parte, dar să fie împreună, o integrare, ei să poată pune mână, să poată simți. La noi asta lipsește, cu regret.”

Europa Liberă: Pe final, revenim la cele 99 de atracții turistice, pe care le-ați descris și ilustrat în carte. Ați spus că sunt doar o parte din locurile pitorești din Republica Moldova. Să înțelegem că veți continua să prezentați și alte atracții, poate mai puțin cunoscute?

Vadim Șterbate: „Cel puțin la nivel de această publicație, posibil să ne limităm aici. Vorbeam cu colegii de la editură doar ca să facem și o versiune în limba engleză, dar în general o să mă strădui personal și în mass-media unde lucrez să promovăm și alte atracții turistice care sunt la noi și care cu adevărat fie nu sunt cunoscute, fie mai au nevoie de investiții și de atenție din partea statului, ca ele să devină atracții turistice, fiindcă avem multe.

Chiar aceeași clopotniță de la Vadul-Rașcov, actualul raion Șoldănești, de exemplu, e foarte interesantă, poți să spui că-i unicat, dar, cu regret, ea stă așa, un turn, nimeni nu știe ce-i cu ea, de unde-i ea. Evident, ea trebuie conservată și promovată. Aceeași Peșteră Bechir, care așteptăm să fie inclusă în Registrul monumentelor ocrotite de stat și multe altele. Lor totuși ar trebuie să li se redea viața și ele ar trebui să fie cunoscute, fiindcă nu sunt doar 99, cu adevărat sunt mult mai multe. Eu cunosc o bună parte din ele, dar sunt încă multe pe care eu știu că nu le cunosc și sunt multe în care eu încă nu am ajuns și vreau să ajung și vreau foarte mult ca și concetățenii mei, conaționalii mei să vrea acest lucru și să încerce să descopere și alte locuri pe lângă aceste 99 și, mai ales, cele ce se află lângă casa lor, lângă satul lor, lângă orașul lor și să le promoveze.”