Valeriu Munteanu: „Dacă am colabora mai mult cu UE, am trece mai ușor peste această criză”

Prin diverse postări pe contul său de Facebook încearcă să-și convingă conaționalii care nu cred în existența bolii să o ia în serios și să se protejeze. Într-un interviu pe care ni l-a oferit după însănătoșire, politicianul, în trecut o vreme ministru în unul din guvernele de la Chișinău, trage un semnal de alarmă față de starea de epuizare în rândurile personalului medical, nevoia unei abordări mai deschise și mai profesioniste a epidemiei din partea guvernului și de o colaborare mai strânsă cu UE.

Valeriu Munteanu: „Dacă am colabora mai mult cu UE, am trece mai ușor peste această criză”

Europa Liberă: Dvs., din punct de vedere jurnalistic, trebuie să înțelegeți că sunteți o foarte bună sursă de informație pentru noi, pentru că sunteți politician, politician reflexiv, care ați avut experiență și la guvernare, și în opoziție, aveți experiența administrativă, ați fost ministrul al mediului – de aceea v-am invitat astăzi să discut cu Dvs. și vreau mai întâi să verificăm câteva percepții despre acest virus. Vreau să vă întreb, întâi de toate, percepția aceasta că oamenii nu sunt disciplinați, fac abstracție de măsurile de protecție și de asta se îmbolnăvesc, Dvs. cum vă uitați la ea?

Valeriu Munteanu: „Este adevărat acest lucru și ultimul sondaj realizat săptămâna trecută de o casă de sondaje din Republica Moldova demonstrează cu prisosință că există o bună parte, majoritatea cetățenilor din Republica Moldova nu recunosc existența COVID-ului sau cei care recunosc neagă repercusiunile asupra sănătății pe care le-ar avea COVID-ul. După care există desigur și o doză mare de necunoaștere și de neglijență. Eu pot să spun unde mă plasez eu, unde m-am plasat eu în această chestie și cum cred că am luat COVID-ul, pentru că toată lumea spune: „Dar Dvs. dacă v-ați protejat, de ce ați făcut COVID?”.

Explic și o să fie foarte clar: eu de la începutul crizei am crezut și cred în continuare că există COVID, că este foarte periculos, am purtat mască, doar că ceea ce mi-a lipsit mie și, recunosc, asta a fost sursa de infectare, eu am purtat permanent mască, dar nu am solicitat exact același comportament și celorlalți. Spuneam că, dacă eu port mască, este absolut suficient, dar mai ales în spații închise, când vedeam pe cineva că, în diferite activități politice, alte activități, un om sau doi, sau trei, sau patru pe care îi aveam pe zi și dacă cineva neglija eu spuneam că nu trebuie să mă ocup cu educația tuturor, să insist, dar cel mai probabil trebuia, pentru că, dacă doar tu porți mască, este un grad foarte mic de protecție, dacă purtăm ambii mască atunci este un grad mult mai mare, practic este exclusă transmiterea virusului…”

Europa Liberă: Totuși aș vrea să ajung la această percepție despre care vorbeam, e mai degrabă folosită de autorități care acuză cetățenii că nu se protejează, Dvs. le dați dreptate?

Valeriu Munteanu: „Nu este adevărat. Trebuie să spunem următorul lucru, din păcate, în zorii acestei crize, autoritățile noastre, mai ales prin vârful de lance, Igor Dodon, au demonstrat un comportament etalat la televizor și pe rețelele de socializare care indica cum trebuie să te comporți. Igor Dodon a umblat într-un periplu permanent prin Republica Moldova într-o precampanie în sute de întâlniri în aceste luni și doar în luna iulie am văzut că și-a pus mască, în rest avea alături zeci și sute de oameni săptămânal și, respectiv, spunea în felul următor: totul este OK, totul este OK. În momentul în care poporul vede acest comportament, respectiv se comportă așijderea. Pe locul doi, din punctul meu de vedere, în acest grad de periculozitate socială, spun cu părere de rău acest lucru, a fost Biserica Ortodoxă din Republica Moldova, care în debutul acestei crize a emis chiar un comunicat care, din punctul meu de vedere, este halucinant și care nu a fost retractat, retras și nimeni nu și-a cerut scuze pentru acest comunicat în care spuneau clar că nu există COVID, că totu-i bazat pe antene 5G, pe Bill Gates ș.a.m.d. Trebuie să recunoaștem că suntem cel mai ortodox stat din Europa, oamenii cred ceea ce spun preoții, până când vreo câțiva preoți mai mășcăței, capi ai bisericilor ortodoxe din Republica Moldova s-au îmbolnăvit, după asta au luat-o mai moale, dar nu au revenit asupra subiectului. Iată cel puțin două subiecte foarte importante care ar fi trebuit să se impună, să se explice, fie au avut atitudini negative, fie atitudini neutre și lăsătoare în acest sens.”

Europa Liberă: Aveți Dvs. această ocazie acum. Ce le-ați spune oamenilor după ce ați trecut prin această tristă experiență?

Valeriu Munteanu: „OK, o să explic. Eu am o condiție fizică destul de bună, am spus și cu alte ocazii - de mai mulți ani, de cel puțin cinci ani de zile alerg, sunt maratonist, mă pregăteam chiar în 2020 pentru un maraton de 100 de kilometri, nu am greutate în plus, nu fumez ș.a.m.d. și consideram că sub acest aspect în momentul în care am contractat COVID credeam că nu voi face complicații. Eu recunosc, nu știam ce înseamnă complicații la COVID, știam doar de la televizor că unii ajung în spital, dar nu cunoșteam că complicațiile la COVID înseamnă, în primul rând, pneumonie. Nu este o pneumonie tipică, pentru că dacă spun pneumonie unii o să mute canalul sau o să schimbe repede și o să spună: a mai avut lumea pneumonie, nu este nicio problemă. Nu este o pneumonie atipică, la fel cum o majoritate din cei care se infectează ajung în spital, fac o diaree atipică, una foarte incisivă care se instalează pe vreo șapte-opt zile și iată în acest amalgam oamenii suferă foarte mult. Mai mult decât atât, riscul pentru cei care fac pneumonie este de coagulare a sângelui, au în primul rând insuficiență respiratorie. Eu n-am avut acest lucru, dar o bună parte de oameni care erau pe etaj cu mine au insuficiență respiratorie și, respectiv, trebuie să fie conectați la aparatele de oxigen, dar la mulți li se înrăutățește situația văzând cu ochii, după care ajung la reanimare, iar din reanimare, din păcate, unii nu se mai întorc. La marea majoritate pur și simplu se coagulează sângele. Eu când am venit și au început să-mi pună perfuzii în mână, eu am mai văzut așa ceva, dar în momentul în care am văzut că scoate o injecție roșie și mi-o pune în burtă mi-am dat seama că este ceva destul de complicat. Am verificat care este această injecție, era ceva pentru anticoagularea sângelui. Iată noi am ieșit deja din spital și timp de șase săptămâni trebuie să bem o pastilă pe zi pentru ca să prevenim coagularea sângelui. Deci, nu este un joc, nu este o poveste, este o nebuloasă cu foarte, foarte multe necunoscute. Nimeni nu este asigurat că nu se va infecta și nimeni nu este asigurat, și medicii au spus acest lucru, că boala nu se va transforma într-o pneumonie.”

Europa Liberă: Niște măsuri totuși minime de protecție se pot lua?

Valeriu Munteanu: „Măsurile minime de protecție, haideți să pornim de la măsurile de protecție, pentru că, dacă ai ajuns deja în spital, ești pe mâna medicilor și unicul lucru pe care îl ai la îndemână este rezistența organismului tău și doi: medicii au spus că foarte multă lume a cedat și ei pot să demonstreze acest lucru, pentru că foarte mulți intră în panică. Eu am văzut oameni care țipau pe hol, eu am văzut oameni în disperare, pur și simplu, când moare un om de la tine din salon, intri într-o stare de nervozitate, într-o stare incontrolabilă și medicii spun că mulți pleacă, pentru că nervozitatea și lipsa de control le slăbește și mai mult sistemul imunitar…”

Europa Liberă: Panica...

Valeriu Munteanu: „Panica și, respectiv, ei nu mai pot să aplice în continuare medicațiile care sunt. Vorbeam despre, revenind la precizarea Dvs., despre măsurile de protecție…”

Europa Liberă: Dar aici, ca și concluzie, ați sugera mai puțină panică, indiferent de ce s-ar întâmpla?

Valeriu Munteanu: „Pe cât este posibil, cât mai puțină panică. Eu știu pe cineva…”

Europa Liberă: Dar măsurile de protecție?

Valeriu Munteanu: „Măsurile de protecție sunt următoarele: nu este suficient să purtați Dvs. mască, dacă este posibil și puteți atunci trebuie să purtați mască și pe stradă, și în magazin, și, mai ales, în transportul public, dar cereți celor cu care intrați în contact să poarte mască, pentru că nu este suficient să porți tu mască, trebuie să poarte mască și celălalt, pentru că altfel eforturile sunt practic zero. După care alte metode: evident, dezinfectarea mâinilor, spațiilor ș.a.m.d. și distanța socială cât mai mare.”

Europa Liberă: Continuăm să verificăm percepțiile care există. Am să le iau așa, la rând. Percepția că guvernul a eșuat în controlul acestei epidemii, pentru că a economisit bani pentru campania președintelui și cea mai mare problemă a eșuat, pentru că nu a testat suficient, adică nu a testat contacții și contacții contacților, nu i-a izolat, deci nu a izolat virusul. Dvs. ce credeți despre această percepție, pe exemplul propriu?

Valeriu Munteanu: „Este adevăr în acest sens. De ce? Eu cred că o investigare pe care ați face-o Dvs. va demonstra că marea majoritate a celor care fac zilnic teste le fac la câteva centre private din Chișinău, adică le fac pe propria lor percepție și pe propria lor intuiție, pentru a se asigura și nu există un program de stat care ar veni mai departe să deznoade acele puncte vulnerabile care s-au creat. Da, este adevărat pentru că statul nu are capacitate, pentru că există, din câte știu eu, unul sau două centre, unul preia la sudul Republicii Moldova și cel din Chișinău le realizează, și câteva centre private în Chișinău care fac acest lucru. Deci, pentru toată Republica Moldova ar fi probabil patru-cinci, nu mai multe centre care fac această testare și partea grea cade pe cetățeni și pe instituțiile private. Dacă cetățeanul are bani, să se ducă să facă acest test. Există desigur acest lucru. A doua percepție care eu recunosc că este adevărată a fost în lunile aprilie, mai, iunie, când cadrele medicale din spitale chiar cu adevărat nu aveau echipamente și mare parte a medicilor s-au îmbolnăvit. În acea perioadă existau deja protocoale, se știa foarte exact cum trebuie să se comporte medicii, dar, din păcate, nu existau condiții.”

Europa Liberă: Acum ce ați descoperit?

Valeriu Munteanu: „Acum există și protocoale, există și medicamente, există și echipamente de protecție.”

Europa Liberă: Se tratează la noi ca peste tot sau din sărăcie tratăm altfel?

Valeriu Munteanu: „Nu. Eu am făcut următoarea verificare, în momentul în care a trecut o zi și mie mi-au pus următoarele genuri de injecții: un antibiotic, după care tot așa mai departe, eu am luat denumirile generice ale acestor medicamente și am trimis la prieteni din Franța, care știam foarte exact că au posibilitatea să verifice, și la Londra, mi-au spus în felul următor: la Paris nu mai folosesc aspirină, la noi folosesc aspirină, nu știu de ce, în rest ceea ce folosim noi și ceea ce folosește toată lumea occidentală este exact același protocol. Eu am vorbit și cu medicii, ei spuneau în felul următor: Moldova este atât de mică și atât de vulnerabilă, încât nimeni nu și-ar permite să încalce protocoalele OMS-ului, pentru că există un risc foarte mare. Închipuiți-vă că în fiecare spital, în fiecare zi moare unu, doi sau trei oameni, mai ales în Chișinău unde îi aduc pe cei mai gravi, nimeni nu ar risca să facă improvizații, nimeni nu ar risca să se abată de la niște protocoale pe care le-au impus. În același timp, nu am auzit să nu existe medicamente suficiente, au adus, există iată o dispută și o discuție foarte mare câte ore ar trebui să lucreze, care este sarcina pentru medici și pentru surorile medicale. Eu am scris acolo că în prima zi când am ajuns la spital am deschis ușa salonului și am văzut o doamnă, asistentă medicală, care ținea, ambalată în tot sistemul acesta de protecție, ținea mâinile într-un bol cu apă rece, chiar dacă mâinile erau în mănuși. Cineva spunea: cum putea să se răcorească dacă mâinile erau în mănuși? Iată, altă posibilitate nu avea. Și doamna respectivă mi-a explicat: intrăm la ora opt dimineața în schimb, ne ambalăm în toate aceste lucruri care înseamnă combinezon, un fel de supra-ciorapi, mască, supra-mască, ochelari, vizieră și tot așa mai departe, încât este izolat și omul nu poate să bea nici apă și nici să meargă la baie în aceste ore, până seara la cinci când pleacă. Aceștia-s cei de zi. Cei care sunt pe 24 de ore, de două ori pot să scoată aceste haine, să meargă pentru necesități, după care să le îmbrace din nou. Cineva spunea că în Europa la patru ore schimbă acești oameni și schimbă aceste echipamente…”

Europa Liberă: La noi se pare că condițiile au rămas inumane?

Valeriu Munteanu: „Probabil. Eu zic că condițiile sunt destul de complicate, dar oamenii se țin, vin în fiecare zi ca la război. Și eu am văzut cât de tare suferă oamenii când medicațiile care le aplică nu dau rezultat și știi foarte exact că la tine pe etaj a murit un om sau doi.”

Europa Liberă: Dar contacții, iată Dvs. ați semnalat, ați înregistrat așa ceva că imediat ce v-ați îmbolnăvit să vă ia contacții, să vă izoleze, să-i testeze?

Valeriu Munteanu: „Nu, nu…”

Europa Liberă: Deci nu există așa ceva?

Valeriu Munteanu: „Procedura este următoarea: în momentul când am constatat la un centru privat că am COVID, am venit acasă și, respectiv, am intrat în contact cu medicul de familie care mi-a prescris medicația. Din acest moment tu raportezi zilnic medicului cum te simți și, respectiv, dacă există suspiciuni după cinci criterii pe care le văd ei că ar putea să existe pneumonie, atunci ți se recomandă internarea – fie cheamă ambulanța și te ia, fie te duci tu singur. Eu personal am condus mașina, ca să nu deranjez pe nimeni și am ajuns la spital, am făcut…”

Europa Liberă: V-a întrebat cineva în zilele astea cu cine ați intrat în contact?

Valeriu Munteanu: „Da, cel puțin de două ori, pentru că medicul de familie verifică chestia asta, dar și polițistul de sector de cel puțin două ori a sunat și s-a asigurat că eu sunt în autoizolare. La un moment dat i-am spus că-s în spital și omul a înțeles că deja responsabilitatea e pe spital, nu-i pe polițist. Cel puțin la nivel formal, medicul știe foarte exact, de cel puțin două ori intri în contact cu medicul de familie și, spuneam, iată în perioada în care eu am fost în spital și acasă de cel puțin două ori polițistul s-a interesat.”

Europa Liberă: Înțeleg de la Dvs. totuși că pe contacți nu-i caută nimeni?

Valeriu Munteanu: „Este greu de spus acest lucru. Mi s-a pus întrebarea de unde cred că m-am infectat și eu nu am știut pe cineva foarte exact să indic în acest sens, de aceea insistențele s-au oprit aici.”

Europa Liberă: Dar știți că specialiștii zic că asta-i problema de bază, că noi nu izolăm virusul, pentru că imediat ce unul s-a infectat nu-i căutăm pe toți contacții, oamenii cu care a intrat în contact și contacții contacților?

Valeriu Munteanu: „Este adevărat. Sunt absolut sigur că, dacă s-ar face mai multă muncă în acest sens, probabil s-ar reuși să se vadă, deși eu personal mi-am făcut pentru mine. Eu știam foarte exact cu cine am contactat. După asta, am verificat pe absolut toată lumea, mai ales pe un coleg foarte tânăr despre care știam că are diabet zaharat și am vrut să văd care este situația lui. Totul a fost OK, după care, simțindu-mă responsabil pentru că știam că îl am, la fiecare două zile am scris mesaje și am întrebat toată lumea, în general totul a fost bine.”

Europa Liberă: O altă percepție pe care aș vrea s-o verificăm, dle Munteanu...

Valeriu Munteanu: „Haideți să vorbim și despre percepții. Există un curent de gândire în Republica Moldova, eu am văzut că oamenii s-au manifestat foarte direct chiar și la postările pe care le-am scris la îmbolnăvire și la externare, când am scris că am fost în spital, în care oamenii profund nu cred, există gândirea că noi suntem plătiți de OMS, de Soros... Dacă omul e așa, mai mărunțel, primește o anumită sumă, oamenii „știu” foarte exact cât, dacă omul e mai mășcățel ca percepție publică sau să se impună, atunci mai mult...”

Europa Liberă: „Știu” în ghilimele, probabil?

Valeriu Munteanu: „Desigur că „știu” în ghilimele, dar, iată, în așa forme... Din punctul meu de vedere, deja este ceva cronic și trebuie, probabil, și noi, și dvs. să insistăm mai mult. Eu cunosc, apropo, foarte multă lume din spațiul public, politicieni, alt gen de oameni care au trecut exact prin aceeași experiență prin care am trecut eu și familia mea, dar pentru ca să nu fie arătați cu degetul, pentru ca lumea pe stradă să nu se ferească de ei și pentru ca cineva să nu le scrie cu creta pe poartă, ei au preferat să tacă. Eu știu oameni care au ajuns la spital, dar au preferat să treacă peste chestia asta...”

Europa Liberă: Dvs. n-ați procedat așa. De ce?

Valeriu Munteanu: „Eu n-am făcut acest lucru, nu vreau să vorbesc prin ce au trecut soția și copiii, eu vorbesc strict despre mine, chiar dacă n-a fost vesel. Dar eu am considerat că acesta este prinosul meu pentru ca dacă voi putea să ajut 10, 20 sau o mie de oameni să conștientizeze acest proces, să se comporte ca atare, aceasta va fi de datoria mea, pentru că știu foarte exact că astfel voi ușura situația acestor oameni, a tuturor și situația medicilor.”

Europa Liberă: Și ce așteptați de la oameni, cum să se comporte?

Valeriu Munteanu: „Aștept de la oameni să conștientizeze că COVID-ul există. Iată eram în spital și am un forum pe care vorbesc cu anumiți colegi, prieteni, foarte știutori de carte și un prieten, coleg îmi scrie în felul următor: Valeriu, tu sincer simți ceva sau acolo totuși nu-i?... Deci, oamenii, știind foarte exact că sunt în spital, fac tratament, mi se fac perfuzii etc. încă puneau la îndoială existența virusului și spuneau că este venit de la Soros, de undeva de la Bill Gates ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Asta-i lumea. În timp ce unii discută cum să facă un vaccin și fac cercetări cum să obțină un vaccin mai bun, alții pun la îndoială existența virusului. Probabil nu ne putem...

Valeriu Munteanu: „Este adevărat. În același timp, eu cred că statul nu discută, pentru că suntem în perioada de precampanie, dar, din punctul meu de vedere, noi suntem astăzi la un procent de infectare din totalul populației. Noi avem peste 30 de mii de oameni care au contractat virusul, avem cam trei milioane de cetățeni în Republica Moldova, suntem la un procent. Sistemul medical este epuizat, pentru că oamenii vin ca la război acolo, iar noi nu am suplinit inclusiv capacitatea de a preveni infecția prin testarea masivă. Noi nu am crescut această capacitate, de aceea tare îmi este frică de ce se va întâmpla când noi vom avea 3, 4 sau 5% din populație infectată, fiindcă într-un orizont de 5-7 luni de zile nu văd cum va ajunge în Republica Moldova un vaccin veritabil și noi vom vaccina cel puțin oamenii care se află în grupele de risc sporit. De aceea, statul trebuie să deschidă o discuție foarte sinceră și alți oameni să-i atragem în sistemul de prevenire și de asistență medicală. Explic ce am în vedere: în mod normal, eu am prin această boală și am anticorpi. Noi suntem gata, eu și multă altă lume să devenim voluntari, am stat două săptămâni și statul m-a ținut în spital, eu sunt gata două săptămâni sau o lună să fiu voluntar și pentru că așa trebuie să fie fiecare cetățean să merg să lucrez la un spital, orice - de la șofer până la ce o să-mi găsească acolo de lucru, pot să spăl și podele, dar să știu că ajut, pentru că altfel, eu am văzut acești oameni. Sunt niște femei simple de la țară, care vin și se îmbracă în hainele celea și ele nu vor rezista. Mulți din acești lucrători medicali au preferat să nu vină la serviciu și o treime nu vin la serviciu, pentru că știu foarte exact că s-ar putea infecta și mulți din cei care se infectează au forme foarte grave, iar unii decedează. Ei știu aceste exemple. Alții din lipsă de surse și din patriotism, și din alte motive vin, dar acest lucru nu va putea dura la nesfârșit, pentru că ei sunt foarte puțini în sistemul medical, iar presiunea crește. Desigur că suntem în precampanie, nimeni nu vorbește despre acest lucru și eu vreau să spun foarte exact: nu vorbește puterea despre acest lucru, dar nici opoziția nu insistă foarte mult pentru ca să dea un sentiment că totul e OK și campania las-o să meargă, poate vom câștiga noi și poate nu știu ce. Deci nu există...”

Europa Liberă: Sau poate că n-au trecut prin ce ați trecut Dvs., poate nu conștientizează?

Valeriu Munteanu: „Este adevărat. Poate nu conștientizează în adevărată măsură, de aceea dacă cineva pune la îndoială, putem să discutăm, să facem o excursie, să vezi cum omul este viu, sănătos... Eu spuneam, erau doi medici de la Cimișlia – soț și soție –, eu am venit la spital în momentul în care soția a fost coborâtă în reanimare, patul s-a eliberat și m-am așezat eu. A rămas soțul, doi oameni excepționali. Cu soțul am stat câteva zile până i s-a înrăutățit situația și d-lui, dar ei erau absolut normali, nu aveau o pneumonie într-o formă foarte avansată, pentru că la alții cea mai mare problemă – și fac aici o recomandare pentru foarte multă lume: dacă este posibil pentru cei care nu au simptome, totuși după ce fac COVID și sunt acasă, să meargă neapărat să verifice o dată la 3-4-5 zile dacă nu au făcut pneumonie, să facă o radiografie simplă și să verifice acest lucru, pentru că într-un salon de alături au adus un bărbat care s-a încăpățânat să încerce să se trateze acasă și după aceea a ajuns cu pneumonie de 50 la sută. Avea plămânii afectați, fiindcă d-lui i s-a administrat o doza atât de mare de antibiotic, încât i-a fost afectat foarte mult ficatul. El a semnat că este responsabil de acest lucru, fiindcă medici au de ales: fie îți pun acea doză mare de antibiotic și te salvează, fie pleci pe lumea cealaltă. După ce ieși din spital, noi toți cei care am trecut această experiență primim o listă, cumpărăm o pungă mare de pastile și începem să ne tratăm. În primul rând, o perioadă îndelungată, șase săptămâni, luăm inclusiv aceste pastile ca să nu se coaguleze sângele și este o chestie foarte importantă aici, după care unul își tratează stomacul, unul își tratează ficatul, sistemul gastrointestinal etc.”

Europa Liberă: Deci, e un semnal de alarmă pe care vreți să-l trageți Dvs. acum prin ceea ce spuneți?

Valeriu Munteanu: „Este un semnal de alarmă, sunt niște cuvinte dure, eu am încercat să dezbrac de sentimente, de chestii personale, de familie, de tot, dar într-o formă în care pot să o prezint o dau oamenilor ca să înțeleagă că nu este o glumă, că nu este o joacă, este o chestie foarte complicată și cu repercusiuni foarte complicate.”

Europa Liberă: Apelez din nou la experiența Dvs. de administrator, gestionar de niște procese, ați fost ministru, deci vă dați seama cum funcționează mașinăria de stat. Cu ce gânduri ați ieșit din această experiență, ce ați schimba sau ce ați sugera că e nevoie urgent de schimbat, de intervenit în sistemul medical, în alte sisteme?

Valeriu Munteanu: „În primul rând, pe motiv că avem o guvernare potrivnică Uniunii Europene, noi rămânem destul de opaci, rămânem destul de închiși la tot ceea ce se întâmplă în Europa și anumite experiențe, anumite beneficii pe care am putea să le avem dacă am fi mai deschiși și dacă am colabora mai mult cu Uniunea Europeană și cu toate instituțiile, iată această criză noi am trece-o mult mai ușor. Doi: dacă noi am fi cu adevărat prieteni…”

Europa Liberă: Dar vă rog să elaborați aici, de ce credeți asta?

Valeriu Munteanu: „Cred acest lucru, pentru că am văzut că Igor Dodon, inclusiv această problemă cu COVID-ul, încearcă să o subordoneze percepției sau vectorului de dezvoltare prorusesc. În momentul în care Moscova a declarat că este primul stat din lume care a omologat, chiar dacă a trecut doar două etape de verificare acest vaccin anti-COVID, Dodon a declarat că noi vom cumpăra acest vaccin și, respectiv, toate experiențele trebuie să meargă după cum ele merg în Federația Rusă. Eu cred că aceasta este o chestie dăunătoare, pentru că astfel Igor Dodon închide Republica Moldova pentru experiențele pozitive care vin din Occident, spunând că modelul rusesc este mai potrivit pentru Republica Moldova. În momentul în care d-lui reușește să impună acest lucru și în executiv – eu cred că este o problemă, pentru că am văzut chiar în zorii acestei crize când ambasadorul Federației Ruse a venit cu o cutie cu teste rapide și spuneau că aceasta este o donație din Federația Rusă, după care ministrul anterior cu o săptămână înainte spunea că aceste teste sunt ineficiente și nu stabilesc exact diagnosticul. Este adevăr în acest lucru, pentru că am văzut de mai multe ori când oamenii fac teste, de exemplu, cineva a făcut într-o întreprindere și a spus că acolo jumătate îs bolnavi, după care au repetat aceste teste și au văzut că nu sunt adevărate, de aceea pentru că probabil încă în sistemul medical, posibil în cel de stat au venit anumite teste din donații, din anumite țări cum ar fi, de exemplu, China, Rusia, nu știu, altceva, să fie teste care nu corespund criteriilor și nu dau întotdeauna rezultatul cel mai bun. Doi: transparența, din punctul meu de vedere, lasă de dorit și, respectiv, capacitatea de a discuta despre problemă.

Da, eu nu spun că trebuie să iasă ministrul și să vorbească exact cum vorbesc eu și să-i înfricoșeze pe oameni, dar nici nu poți să nu discuți foarte profund despre toate lucrurile care se întâmplă în sistem, despre neajunsuri ș.a.m.d. Ei spun că totul este OK, totul este sub control și eu sunt absolut sigur că acest lucru se face sub presiunea alegerilor. Da, trebuie să recunoaștem că acest lucru se întâmplă și în case mai mari, Statele Unite ale Americii au anul acesta alegeri și înțelegem că administrația Trump are aceeași atitudine ca să spună că noi situația o controlăm, dar cei care nu au alegeri vorbesc altfel. Noi vedem o retorică absolut diferită din ceea ce se întâmplă în România, de exemplu, președintele Iohannis care întotdeauna conștientizează, întotdeauna discută foarte clar, întotdeauna lasă foarte multă transparență pe acest lucru și la noi, din păcate, nu există acest lucru.”

Europa Liberă: Ultimul aspect pe care aș vrea să-l discutăm e sistemul medical. Știți, există această percepție sau cel puțin exista până la venirea acestei nenorociri peste noi că sistemul medical din Republica Moldova e perimat, axat mai mult pe buzunarul unor doctorași de acolo care stau sus în ierarhie, așa, doctori sau șefi de spital puși pe principii politice, de asta nimic nu funcționează, ei tac cât timp politicienii care i-au pus acolo îs la putere, după asta strigă, dar n-are cine să-i ajute. Și iată cercul acesta vicios în scurtcircuit nu se întâmplă nimic în sistemul medical. Dvs. ce ați vrea să ne spuneți despre sistemul medical și poate mai mult ce credeți, cum ar trebui, pentru că parcă există viziunea asta că trebuie de intervenit în modul serios în sistemul medical?

Valeriu Munteanu: „Din punctul meu de vedere, eu cred că există o anumită frică și acolo unde există neajunsuri, și acolo unde există lipsă de echipamente și lipsă de produse și acest lucru nu se comunică public, se fierbe totul în interior, pentru că eu îmi dau seama că există aceste lipsuri în sistemul nostru medical, dar într-un fel încearcă să se fiarbă acolo jos și să nu ajungă în societate acest lucru. Legat de cum văd eu reorganizarea, desigur că acum se pune o presiune foarte mare pe spitalele raionale, dar închipuiți-vă că iată, de exemplu, la Cimișlia de acolo de unde erau cei doi medici, un domn și o doamnă, care au decedat. Când pleacă sau moare de la un sistem sau de la un spital raional doi medici asta înseamnă că pleacă jumătate dintre medici, asta-i grav de tot, ei nu mai au capacitate, spitalele raionale să răspundă criteriilor pe care le-am impus noi 20 sau 30 de ani în urmă. Deci, regionalizarea și specializarea spitalelor desigur că este un imperativ care și-a demonstrat eficacitatea nu doar în Republica Moldova…”

Europa Liberă: Deci, fortificarea spitalelor locale?

Valeriu Munteanu: „Fortificarea spitalelor locale nu per se neapărat să avem la Șoldănești spital și acolo să fie și maternitate, tot-tot. Desigur că dezvoltarea rețelelor de drumuri și creșterea capacității pentru anumite spitale regionale, spitalul de inimă, spital de plămâni etc. Eu am fost ministru și știu aceste discuții inclusiv în guvernele în care am fost. Din păcate, câștigă ideea pe care o promovează Igor Dodon și PSRM-ul - cât mai multe raioane trebuie păstrate și, respectiv, în fiecare raion neapărat trebuie păstrate acele veleități care au existat: comisariate de poliție, spitale, tot, indiferent că pot, că nu pot, că există oameni, că nu există, ele neapărat trebuie să fie, să bifeze că ele există ca pe timpul lui Brejnev. Desigur că este perimat acest lucru și nu poți la nesfârșit să ții aceste sisteme care nu și-au demonstrat eficacitatea.”

Europa Liberă: Dl Valeriu Munteanu, vă mulțumim foarte mult pentru această discuție!