Linkuri accesibilitate

Criză de medici, de producție și de speranță în regiunea transnistreană


Punctul de trecere Pervomaisk-Cuciurgan

Din sumarul ediţiei:

Asistență umanitară oferită de țări din Uniunea Europeană pentru locuitorii regiunii transnistrene. Experiența medicilor din stânga Nistrului care sunt angajați în instituții medicale pe malul drept. Și cum văd locuitorii regiunii transnistrene evenimentele din Belarus. Mărturii de la Minsk și opinii despre posibilele evoluții.

Criză de medici, de producție și de speranță în regiunea transnistreană
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct

***

Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Republica Moldova a cerut sprijinul României pentru a achiziționa în viitor vaccinuri anti-Covid -19, dar și medicamentul Remdesevir, aprobat deja în Europa pentru tratarea formelor grave de Covid-19 și solicitat de România prin mecanismul de cooperare a Comisiei Europene. Demersul a venit din partea directorului Agenției Medicamentului, Eremei Priseajniuc, aflat în vizită la București. Miercuri, președintele Igor Dodon exprimase interesul Republicii Moldova pentru vaccinul dezvoltat la Moscova. Rusia a devenit marți prima țară din lume care a autorizat utilizarea unui vaccin ce nu a fost testat încă masiv pe oameni. Vaccinul nu este omologat internațional, iar România a anunțat deja, prin președintele Klaus Iohannis, că nu este interesată. Republica Moldova a depășit duminică pragul de 30 de mii de îmbolnăviri, cifră considerată ca făcând parte din evoluțiile pesimiste.

Încasările din comerțul extern în bugetul regiunii transnistrene au scăzut în acest an cu 16 la sută față de anul precedent. Din cauza pandemiei, exporturile au scăzut cu 7,3 la sută, iar importurile – cu 16 la sută. Un sfert din toate exporturile transnistrene constituie curentul electric cumpărat de malul drept al Republicii Moldova. Alte 35 la sută din export constituie metalul și articolele din metal.

Ucraina are începând de joi, 13 august, reguli noi privind traversarea frontierelor sale, în condițiile pandemiei de coronavirus. IPN informează că persoanele care vor să intre în Ucraina trebuie să prezinte la graniță polița de asigurare pentru COVID-19. Iar ca să nu stea în autoizolare timp de 14 zile, călătorii vor prezenta rezultatul negativ al testării la noul coronavirus. Testul poate fi efectuat și în laboratoarele medicale ucrainene, în decurs de 48 de ore de la data traversării hotarului.

Ministerul de Externe de la Chișinău și-a exprimat „întreaga solidaritate cu poporul belarus”, declarându-se „îngrijorat” de violențele care au însoțit protestele postelectorale. Într-o declarație difuzată sâmbătă, Ministerul de Externe mai spune că, „în aceste momente dificile”, continuă să susțină „consolidarea democrației, prosperitatea, stabilitatea și independența Republicii Belarus”. Declarația contrastează cu felicitările pe care le-a adresat, luni, președintele Igor Dodon liderului de la Minsk, Alexandr Lukașenka, aflat la putere de 26 de ani. Alegerile prezidențiale din 9 august au fost urmate de proteste zilnice contra falsificării scrutinului. Protestele au continuat în ciuda tentativelor de reprimare din partea poliției, soldate cu cel puțin doi morți, sute de răniți și aproape șapte mii de arestați.

Alexandr Lukașenka se adresează muncitorilor de la Uzina de Tractoare din Minsk , 17 august 2020
Alexandr Lukașenka se adresează muncitorilor de la Uzina de Tractoare din Minsk , 17 august 2020

Liderul belarus Alexandr Lukașenka se confruntă cu presiuni în creștere din partea protestatarilor, care au organizat demonstrații ample la sfârșitul săptămânii. Într-un mesaj video din Lituania, unde a fost forțată să plece, principala candidată a opoziției, Svetlana Țihanovskaia, le-a cerut simpatizanților să-și „apere alegerea” și a îndemnat primarii orașelor belaruse să convoace proteste sâmbătă și duminică.

„Haideți să ne apărăm, împreună, alegerea. Vă rog să nu rămâneți într-o parte, vocile noastre trebuie să fie auzite”, a spus Svetlana Țihanovskaia.

Svetlana Țihanovskaia, 10 august 2020
Svetlana Țihanovskaia, 10 august 2020

Alexandr Lukașenka a discutat vineri cu omologul său rus Vladimir Putin despre protestele postelectorale din Republica Belarus. Într-un comunicat al Kremlinului se spune că Putin și Lukașenka și-au „exprimat încrederea” că „problemele” din Belarus vor fi „rezolvate în curând”. Mai mulți lideri de opinie de la Minsk și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu riscul unei implicări a Rusiei în situația din Belarus pe modelul „omuleților verzi” din Ucraina anului 2014. Duminică, într-o nouă convorbire telefonică președintele rus Vladimir Putin i-a spus lui Alexandr Lukașenka că Rusia este gata să-i acorde sprijin militar în conformitate cu acordul de apărare colectivă, potrivit unui comunicat al Kremlinului.

Președintele Rusiei Vladimir Putin (stânga) și președintele Belarusului Alexander Lukașenka
Președintele Rusiei Vladimir Putin (stânga) și președintele Belarusului Alexander Lukașenka

Lukașenka a declarat că nu are nevoie de mediatori occidentali pentru a rezolva problemele actuale din Belarus. „Nu vom da țara nimănui”, a spus Lukașenka agenției de stat Belta. Sâmbătă, după o întrevedere în Estonia, prim-miniștrii țărilor baltice au cerut Minskului să organizeze alegeri noi, libere și corecte, care să aibă loc „în mod transparent, cu participarea observatorilor internaționali”. Lituania, Letonia și Estonia au cerut adoptarea de sancțiuni de către Uniunea Europeană contra demnitarilor belaruși responsabili de folosirea forței contra protestatarilor.

***

Evenimentele din Belarus și mărturiile miilor de oameni arestați și maltratați în centrele de detenție din toată țara au cutremurat săptămâna trecută opinia publică mondială. Spitalele sunt pline de oameni în stare gravă, medicii spun că nu au mai trăit astfel de perioade în practica lor. Duminică în toată țara a avut loc cel mai mare miting de protest din toată istoria recentă a Belarusului. Cu o zi mai devreme, sâmbătă, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă în Minsk pentru a-și lua rămas bun de la Alexandr Taraikovski, un tânăr împușcat mortal de forțele de ordine. Internele de la Minsk susțin că acesta a murit încercând să arunce explozibil în milițieni, însă sâmbătă au apărut înregistrările video ale momentului în care tânărul a fost împușcat – acesta stătea în fața cordonului cu mâinile ridicate în sus. Iar duminică belarușii și-au luat rămas bun de la un al doilea tânăr mort în urma bătăilor forțelor de ordine, Alexandr Vihor, de 25 de ani. Diaspora belarusă din toată lumea s-a solidarizat cu protestatarii din țară, iar sâmbătă și duminică au avut loc ample marșuri de solidaritate la Praga.

La înmormântarea lui Alexandr Vihor
La înmormântarea lui Alexandr Vihor

Am stat de vorbă cu doi dintre participanții direcți la aceste evenimente – Kryścina Šyjanok Шиенок, activistă civică în cadrul proiectului Belarușii în Cehia, BLRČR, una dintre organizatoarele marșurilor din Praga, și Miron Vitushka, elev, unul dintre miile de beloruși arestați și maltratați săptămâna trecută la Minsk:

Miron Vitushka
Miron Vitushka

Miron Vitushka: „Mă întrebați ce se întâmplă în Belarus? O explicație foarte bună am citit la cineva care a spus că este o trezire dintr-o depresie foarte lungă pe care au avut-o belarușii. Pentru că ceea ce am văzut zilele trecute era imposibil să-ți imaginezi încă acum un an – faptul că oamenii se adună liber, fără niciun fel de autorizații, cu drapele, împreună cu familiile lor, se plimbă prin oraș și deja nu se mai tem. Nu se mai tem de nimic. Este, într-adevăr, un lucru foarte important și este ceea ce se întâmplă acum.”

Europa Liberă: Miron, pentru mine primul șoc a fost atunci când am aflat, din surse private, pentru că internetul în Belarus atunci era deconectat, faptul că ai fost luat de OMON de pe stradă, unde mergeai împreună cu mama ta, și mult timp nu s-a știut nimic despre tine, chiar dacă ai doar 16 ani, ești minor și nu ar fi avut dreptul să te aresteze. Povestește te rog experiența ta.

Miron Vitushka: „Eu am fost reținut pe 10 august, în jurul orelor 20.00. Traversam strada cu un grup de prieteni și cu mama mea. Și dintr-o dată, dintr-un autobuz obișnuit, nemarcat, au ieșit oameni cu măști, unul dintre ei cu un pistol automat. Desigur că am luat-o la fugă, pentru că era înfricoșător. Pe mine m-au prins totuși, m-au bătut, m-au băgat în autobuz și, după aceea, într-un camion pentru transportarea deținuților. Am fost tot drumul ținut cu fața în podea și cu mâinile în cătușe la spate. În aceste camioane sunt niște separeuri pentru o persoană – acolo am fost ticsiți cinci oameni. Ne era imposibil să respirăm, ca aerisire era doar o gaură în tavanul camionului. Am fost duși la o secție de miliție din Minsk, tot drumul am fost în permanență bătuți și umiliți. Am fost duși în sala de sport a acestei secții și puși cu fața în podea, unde am stat șase ore. Acolo bătăile și umilințele au continuat.

Mama mea a stat două zile în condiții inumane, sadice, în închisoarea din Okrestino

Părinții mei m-au căutat, vreo 10 ore au stat lângă o altă secție de miliție, nu acolo unde eram eu, lângă acea secție erau mulți alți oameni care își căutau rudele - și toți acești oameni au fost reținuți. Mama mea a stat două zile în condiții inumane, sadice, în închisoarea din Okrestino – cred că veți auzi încă multe despre această închisoare, pe măsură ce oamenii vor ieși de acolo, pentru că acolo condițiile într-adevăr aminteau de lagărele de concentrare. Acolo este o bătaie de joc sălbatică – oamenii sunt dezbrăcați, sunt electrocutați cu taser-ul (armă cu electroșoc), sunt puși să cânte imnul cât sunt bătuți, nu li se dă apă și mâncare, acolo 55 de oameni sunt ținuți într-o cameră de 10 metri pătrați pentru patru persoane. Mama mea a stat în aceste condiții două zile, tatăl meu a stat trei zile.

Nu am primit răspuns la întrebarea de ce am fost reținuți. Pentru că atunci încă nu participasem la acțiunile de protest – atunci pur și simplu încă nu fuseseră organizate acțiuni de protest.”

Un protestatar din Minsk după ce a fost arestat de forțele de poliție
Un protestatar din Minsk după ce a fost arestat de forțele de poliție

Europa Liberă: Miron, folosești un termen relativ neutru, spuneți că ați fost bătut. Din înregistrările video și mărturiile oamenilor care își arată traumele și vânătăile termenul de „bătut” pare să fie prea blând, aproape un eufemism.

Miron Vitushka: „Da, este adevărat. Mai degrabă aș spune că am fost snopiți în bătăi. De fapt, este chiar tortură, se poate spune că am fost torturați. Plus că nu ni se dădea nici apă, nici mâncare, nu ne spuneau unde ne aflăm și de ce am fost arestați. Eu am 16 ani și ei nu aveam dreptul să mă țină închis atâta timp. Am fost ținut într-o sală de sport a secției de miliție Frunze din Minsk, acolo erau în jur de o sută de bărbați și ceea ce am văzut acolo nu aș dori să vadă nimănui. Acești bărbați erau bătuți cu bestialitate, le erau dezbătuți dinții, erau loviți în cap, unii nu se mai puteau ridica de jos, inclusiv eu mă ridicam cu greu. Și eram bătuți cu cruzime pentru orice. De exemplu ca să ne facă poze ne ridicau în picioare cu lovituri de bâte și ne puneau la loc, jos, tot cu lovituri de bâte. Tratamentul era absolut degradant și atroce.”

Europa Liberă: Miron, Cristina, explicați-mi vă rog, ce este asta? Aceste violențe nu puteau fi imaginate ca făcând parte din realitatea Europei secolului XXI. Noi am mai citit astfel de mărturii doar în cărțile despre război, despre Gestapo…

Kryścina Šyjanok
Kryścina Šyjanok

Kryścina Šyjanok: „Aceste lucruri nu au apărut nici de astăzi și nici măcar de ieri. Acest element a făcut parte din regimul Lukașenko în toți acești 26 de ani. Pentru că tot regimul lui este construit pe violență. Și pe lângă această violență fizică despre care a povestit acum Miron, există și o componentă foarte puternică a violenței psihologice. Este un model clasic clădit pe violență. Și ceea ce am văzut acum sunt pur și simplu evenimente care s-au produs în masă și au devenit accesibile presei și opiniei publice.

Aceste violențe în masă au devenit practic factorul determinant pentru revolta din societatea belarusă

Și eu cred că anume aceste violențe în masă au devenit practic factorul determinant pentru revolta din societatea belarusă, chiar mai mult decât faptul că a câta oară au fost falsificate alegerile. Oamenii acum, pe lângă faptul că s-au unit pentru Tihanovskaia, s-au unit și împotriva violenței. Care s-a comis și în raport cu minorii, cum e cazul lui Miron, și în raport cu femeile, și în raport cu bătrânii. Am fost marcată până la lacrimi de un video în care miliția a spart parbrizul unei mașini la volanul căreia era un bătrân. Bătrânul a ieșit din mașină încercând să întrebe: De ce? Și a fost ticsit cu brutalitate în duba miliției…”

Miron Vitushka: „Eu aș mai adăuga în legătură cu violențele că oamenii care m-au arestat, care ne-au maltratat și și-au bătut joc de noi, spuneau că ei au ordine de sus. Adică era evident că nu le era frică de nimic și că au primit undă verde pentru violențe. Cei din OMON spuneau deschis că, dacă ar fi avut ordin să ne omoare pe toți, ar fi făcut-o cu plăcere. ”

Kryścina Šyjanok: „Noi acum am avut practic o etapă a dictaturii polițienești. Eu sper că ieșim deja din această fază. Dar nu știm dacă și în ce moment va fi din nou dat un astfel de ordin…

Acum, ca niciodată, sunt importante acțiunile belorușilor din străinătate, pentru că anume ei contactează direct cu autoritățile și cu decidenții din țările în care se află. Și mesajul pe care îl transmite diaspora este că pentru noi, ca și pentru cei din țară, președintele legitim este Svetlana Tihanovskaia – ea este președintele ales. Lukașenko nu este președintele nostru și nu mai este legitim.”

Kryścina Šyjanok vobind la un miting, în Praga
Kryścina Šyjanok vobind la un miting, în Praga

***

Corespondenții noștri în regiunea transnistreană au ieșit în stradă pentru a întreba oamenii de rând ce știu și ce părere au despre evenimentele din Belarus.

Vox:

Acolo lucrurile trebuie schimbate demult - și președintele trebuie schimbat, și puterea

- Omul stă la putere 26 de ani, mai mult decât un imperator. Mie mi se pare că nu este prea bine.

- E doar o provocare și dezordine, vor să facă același lucru ca în Ucrainei. Sunt și provocatori destui. Dar desigur că fetele nu trebuiau bătute…

- Mi se par negative evoluțiile. Imediat cum se întâmplă ceva ies în stradă, împușcă… Mai întâi trebuie să se lămurească ce și cum, abia apoi să iasă în stradă. Dar faptul că s-au folosit bastoanele este deja rău.

- Belorușii o duceau destul de bine. Am rude în Brest și știu cum o ducea până acum. Dacă vor schimbare, să lucreze o perioada electorală de cinci ani, să-și formuleze cererile, propunerile, nemulțumirile, dar în mod pașnic. Dar nu așa – să bată OMON-ul și să arunce cocteiluri Molotov…

- Eu cred că Lukașenka va rămâne la putere. Asta nu e Ucraina.

- Oamenii s-au săturat de o astfel de putere, la fel stau lucrurile și la noi. Este nevoie de schimbări, trebuie decis ceva, oamenii trebuie să ia puterea în mâna lor. Pentru că altfel vor fi pur și simplu striviți.

- Acolo lucrurile trebuie schimbate demult - și președintele trebuie schimbat, și puterea. Se vede că acolo poporul nu are o viață foarte bună. Și, după mine, ei au nevoie de un alt președinte. Politica lui e deja învechită, și nici el nu se mai potrivește pentru această funcție.

***

Europa Liberă: Încasările din comerțul extern în bugetul regiunii transnistrene au scăzut în acest an cu 16 la sută față de anul precedent. Din cauza pandemiei, exporturile au scăzut cu 7,3 la sută, iar importurile – cu 16 la sută. Statisticile din regiune anunță că în luna iulie exporturile au crescut cu câteva procente față de lunile anterioare. Un sfert din toate exporturile transnistrene constituie curentul electric cumpărat de malul drept al Republicii Moldova. Alte 35 la sută din volumele totale ale exportului constituie metalul și articolele din metal.

Culturile agricole din regiune au fost afectați de secetă, recoltele în acest an sunt mici, iar restricțiile legate de pandemie au redus mult din comerțul din piețe și, respectiv, din veniturile agricultorilor. Din 14 august administrația regiunii a dispus organizarea de iarmaroace pentru comercializarea producției agricole. Dar cel puțin la iarmarocul de la Tiraspol de la sfârșitul săptămânii trecute nu au fost nici prea mulți cumpărători, nici foarte mulți comercianți.

Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, transmite că în noaptea zilei de miercuri, 12 august, pe poligonul de la Tiraspol au avut loc exerciții militare ale așa-numitei armate transnistrene, cu tragere din arme de calibru mare. Locuitorii orașului nu au fost avertizați, așa că exploziile obuzelor, zgomotul și rachetelor i-a speriat de-a binelea. Departamentul de apărare de la Tiraspol a explicat că au avut loc exerciții cu folosirea lansatoarelor de mine, a instalațiilor lansatoare de rachete și a tancurilor.

În contextul situației epidemiologice, administrația de la Tiraspol a decis relaxarea în continuare a măsurilor de carantină și a deschis saunele, băile comune și a permis organizarea de evenimente în aer liber. Locuitorii regiunii care vin din vacanță sunt obligați să facă teste din cont propriu dacă vor să evite carantina de două săptămâni. Medicii spun că rândurile sunt mari, se fac programări deja pentru luna septembrie. Laboratorul din Tiraspol nu mai face față, motiv pentru care administrația de la Tiraspol a decis ca probele persoanelor care au simptome de Covid-19 vor fi trimise pentru analiză la laboratorul de la Chişinău, iar în regiunea transnistreană vor fi testați doar cei care vor să-și facă analiza contra cost. Încă de la începutul pandemiei analizele colectate în regiunea transnistreană se procesau la Chişinău, însă după câteva luni Tiraspolul a primit din Rusia un laborator de testare și a anunțat că nu mai depinde de Chişinău.

Administrația de la Tiraspol a anunțat că a contractat și așteaptă să primească 24 de mii de doze de vaccin antigripal. Împotriva gripei sezoniere vor fi vaccinați, în primul rând, cei care sunt în contact direct cu bolnavii de coronavirus.

***

Încă de la începutul epidemiei, regiunea transnistreană s-a confruntat cu un deficit acut de cadre medicale. Din 13 mii de lucrători medicali din stânga Nistrului care nu sunt în prima linie de combatere a Covid-19, doar 8 persoane s-au înscris în luna aprilie ca voluntari pentru a merge în spitalele unde sunt tratați pacienții afectați de noul tip de virus. Atunci, șeful statului major pentru combaterea epidemiei de la Tiraspol, Ruslan Mova, a criticat cadrele medicale care nu au dat curs campaniei de recrutare de voluntari.

Liderul regiunii transnistrene Vadim Krasnoselski
Liderul regiunii transnistrene Vadim Krasnoselski

În aceste condiții, liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, anunțase recrutarea de voluntari în rândul structurilor de forță, dar din 30 de persoane înscrise din rândul angajaților în miliția transnistreană doar opt aveau studii medicale medii. S-a încercat și mobilizarea medicilor în rezervă din rândurile așa-numitei armate transnistrene, dar și aici rezultatul a fost sub așteptări. „Mulți sabotează deschis, se ascund sau nu vor să se știe locul în care se află. Eu sunt convins că îi vom găsi și le vom aplica pedepsele prevăzute de legislație”, a avertizat șeful miliției transnistrene.

În condițiile acestui deficit major de cadre medicale, administrația de la Tiraspol nu permite medicilor care lucrează în localitățile subordonate Chişinăului, dar locuiesc în regiunea transnistreană, să meargă la locul de muncă, sau îi plasează în carantină atunci când aceștia revin acasă. Sergiu Culeac a stat de vorbă cu mai mulți medici aflați în această situație.

60 de doctori și asistente medicale stau acasă a treia lună în concediu neplătit, în loc să meargă la muncă. Pentru că locuiesc pe malul stâng al Nistrului, în raionul Râbnița, dar lucrează în localități de pe malul opus, administrația de la Tiraspol îi obligă să intre în carantină de 14 zile ori de câte ori revin acasă din ture. Ceea ce este în principiu imposibil de respectat. Alte 40 de persoane au ales să se mute vremelnic cu traiul pe malul drept al Nistrului, bunăoară la Rezina, în locuințe închiriate ori la rude, ca să nu piardă locul de muncă.

Sergiu este medic chirurg și unul dintre cadrele medicale care, până la izbucnirea epidemiei de Covid-19, făcea naveta zilnic pentru a ajunge la muncă. Este originar din orașul Rîbnița, unde și are domiciliul. Doctorul este angajat la Spitalul Raional Rezina de aproape opt ani. A absolvit Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu din Chișinău. După terminarea facultății, a mers acasă, la Râbnița: „Am activat și acolo, dar salarizarea. Diferența este de trei ori. Sunt căsătorit. Am doi copii. Am apartament în credit. Acum periodic plec la vamă, mă întâlnesc cu familia, o văd și plec înapoi, unde stau la gazdă.”

În situaţia actuală, să-ți schimbi locul de muncă nu este etic

Vreme de 10 ani a parcurs zilnic același traseu și Tatiana Florea, medic neurolog, originară și domiciliată în orașul Rîbnița. După ce a stat trei luni în concediu neplătit, femeia a decis să revină la muncă la Spitalul din Rezina, deși, spune ea, nu-i va fi ușor să nu-și vadă familia pentru următoarele 90 de zile:​ „Dacă, să zicem, am fi potențiali transmițători periculoși de COVID, locul de lucru nu ar schimba în nici un fel acest fapt. Centrul Operațional pentru prevenirea răspândirii COVID-19 în Transnistria mi-a propus să mă angajez în Râbnița. Însă cred că, în situaţia actuală, să-ți schimbi locul de muncă nu este etic, pur şi simplu”.

În prezent, din cauza deciziei Tiraspolului, șapte spitale raionale de pe malul drept al Nistrului sunt afectate, inclusiv centre ale medicilor de familie. Autoritățile de la Chișinău declară că toate demersurile oficiale pentru ca Tiraspolul să respecte dreptul la libera circulație a cetățenilor s-au soldat cu refuz. Numai la Spitalul Raional Rezina, de exemplu, 17 angajați își au domiciliul în Rîbnița, spune Nina Postu, directoarea Spitalului.

Medicii din Zona de Securitate: „Mă întâlnesc cu familia în vamă”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:49 0:00

„Nu avem un răspuns clar de ce? Doar că li s-a interzis, fiind invocată situația epidemiologică agravată. La moment avem trei medici care locuiesc de câteva zile aici în Rezina. Colegii aflați la serviciu cumulează unele funcții, pentru că nimeni nu a anulat alte patologii și nu este actual doar Covid. Sunt patologii care nu au dispărut”.

Asta a fost condiția: să vă decideți să treceți în partea asta, să locuiți aici

Într-o tentativă de a rezolva problema, reprezentanța diplomatică a Uniunii Europene s-a oferit să achite temporar cazarea pe malul drept al Nistrului pentru cadrele medicale care fac naveta între cele două maluri. Și chiar dacă la prima vedere e o soluție rezonabilă, spune Sergiu, medic chirurg, nu oricine poate accepta traiul studențesc cu valizele după tine:​ „Asta a fost condiția: să vă decideți să treceți în partea asta, să locuiți aici. Noi vă cazăm. Pentru unii e cam greu să se decidă, pentru că nu se știe. Se spune că până în septembrie. Până acum tot vorbeau de iunie. Dacă se prelungește până în februarie, cine ne ajută?”

Administrația de la Tiraspol a prelungit perioada de carantină în regiunea transnistreană până la 30 septembrie. Numeroși localnici au protestat, la Rîbnița, față de îngrădirea liberei circulații peste Nistru, iar Ghenadi Ciorba, unul dintre participanții activi ai protestului, a fost reținut și ulterior plasat în arest sub acuzat de extremism. Funcționari de la Tiraspol spun că nu au de gând să sacrifice securitatea sanitară ca să soluționeze problemele particulare ale unor oameni care au ales să lucreze pe malul drept al Nistrului, sau cum se exprimă ei, în statul învecinat.

***

15 tone de produse alimentare și de igienă, în valoare de 22 mii dolari, au fost donate familiilor vulnerabile din regiunea transnistreană de ONU Moldova, cu susținere financiară din partea Norvegiei, Olandei, Danemarcei și Elveției.

Svetlana Lopatina
Svetlana Lopatina

Svetlana Lopatina, reprezentanta Platformei dezvoltării comunitare durabile din stânga Nistrului, spune că în luna aprilie organizația care se ocupă de promovarea drepturilor omului a cerut organizațiilor internaționale ajutoare pentru perioada pandemiei.

„A răspuns apelului ONU Moldova, acțiunea a fost coordonată de UN Women. Am primit 500 de pachete alimentare, 760 de pachete igienice, precum și mijloace de protecție – măști și dezinfectanți. A fost acordată asistență de o valoare foarte mare – de peste 22 de mii de dolari, mai mult de 15 tone, au fost 6 camioane pe care a trebuit să le descărcăm”, spune Svetlana Lopatina.

Svetlana mai spune că aceste seturi de ajutoare vin să ajute toată familia beneficiarului, nu doar o singură persoană, iar donațiile ajung la familiile care sunt în situațiile cele mai dificile.

Viorel unul dintre beneficiari, spune că ajutoarele sunt pentru fiica sa de 17 ani, invalid din copilărie.

„Au sunat și ne-au spus să venim aici să primim pachet alimentar. Sunt alimente și produse pentru igienă, e foarte important că au venit la momentul potrivit”, spune Viorel.

Pachetele alimentare au fost distribuite și familiilor cu mulți copii. Polina, împreună cu cei patru frați și surori, spune că ajutoarele au venit exact la momentul potrivit, pentru că rezervele familiei erau pe terminate:

„Am primit cadou paste, sunt patru pachete, zahar…Am mai primit produse de întreținere, pentru că totul se termina deja și mama nu mai avea bani. Mulțumim foarte mult! Când am primit aceste pachete am fost foarte șocați și foarte bucuroși”, spune Polina.

Tatiana Nicolaeva, angajată a Centrului „Implicare” de la Bender, spune că locuitorii din regiunea transnistreană sunt surprinși când aud că ajutoarele umanitare vin din partea donatorilor occidentali.

„Oamenii au mare nevoie de aceste ajutoare. Și toată lumea întreabă imediat dacă pachetele sunt de la stat. Noi le explicăm că nu, că acestea sunt donații occidentale nerambursabile. Și oamenii sunt foarte surprinși. O mămică astăzi ne mulțumea cu lacrimi în ochi și ne spunea: „În sfârșit!”. Ea credea, nu știu de ce, că sunt din partea statului. Noi i-am explicat de unde vin ajutoarele și ea a fost foarte mirată și foarte întristată că, din păcate, nu statul a avut grijă, pentru că oamenii simt nevoia să fie susținuți”, spune Tatiana Nicolaeva, angajată a Centrului „Implicare” de la Bender.

Aici e Radio Europa Liberă

XS
SM
MD
LG