Un studiu recent realizat de Centrul Analitic Independent Expert-Grup estimează că, dacă peste noapte ar fi, printr-un miracol, eliminate condițiile discriminatorii pentru femei numai în domeniul economic, Produsul Intern Brut al Republicii Moldova s-ar mări cu circa 20 la sută. Un interviu la această temă cu Iurie Morcotîlo, economist în cadrul Expert-Grup și coautor al studiului „Costul economic al inegalităților de gen în Republica Moldova”.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviu cu Iurie Morcotîlo, economist în cadrul Expert-Grup
Europa Liberă: Așadar, vorbim astăzi, atât cât ne vor lăsa constrângerile de timp ale unei emisiuni, despre un studiu realizat de Centrul Analitic Independent Expert-Grup în parteneriat cu Centrul de Drept al Femeilor și finanțat de Suedia, un studiu intitulat „Costul economic al inegalităților de gen în Republica Moldova”. Sunteți unul dintre autorii acestei analize și aș începe convorbirea noastră de la o prejudecată, aceea că eliminarea condițiilor discriminatorii în care se află femeile față de bărbați ar fi costisitoare și anevoioasă și când colo poate cea mai importantă concluzie a acestei cercetări este că, dimpotrivă, menținerea inegalităților de gen generează costuri economice enorme. Explicați-ne pentru început ce cauzează, în primul rând, aceste costuri și cât de mari se poate aprecia că sunt ele.
Iurie Morcotîlo: „Eu aș începe cu reformularea acelei dileme pe care Dvs. ați menționat-o, ați pus-o în dezbatere că anume dintr-o parte ne costă mult eliminarea decalajelor de gen și, în același timp, aceste decalaje cauzează costuri pentru societate din punctul de vedere al echității politice și sociale, să spunem așa, este un obiectiv ca să fie diminuate toate inegalitățile, inclusiv cele de gen. Evident că statul trebuie să facă anumite investiții, însă aceste investiții nu trebuie văzute ca cost per se, că este o cheltuială din bugetul public, ci invers, o investiție în oferirea oportunităților social-economice, egalare de drepturi a bărbaților și femeilor și a tuturor grupurilor vulnerabile, pentru ca societatea să se dezvolte armonios și echitabil trebuie să fie tratate anume ca investiții.
Din contra, fiindcă există decalaje, în cazul nostru dintre bărbați și femei, noi am estimat aceste decalaje, înainte de toate, din punct de vedere economic, doar pe aspectul integrării femeilor pe piața muncii și în viața social-economică a Republicii Moldova și n-am luat în considerare alte costuri ce țin de implicarea mai puțin activă a femeilor în ceea ce ține de procesele politice, cu toate că și această implicare indirect poate să aibă anumite costuri economice.
Din anumite constrângeri metodologice, din constrângeri statistice, noi am estimat doar ce costuri generează sau ce ratează economia Republicii Moldova din cauză că femeile sunt implicate mai puțin activ pe piața muncii și prin anumiți indicatori că femeile participă mai puțin activ pe piața muncii decât bărbații, lucrează pe piața muncii în servicii plătite mai puțin decât bărbații, au program de muncă mai redus și sunt ocupate preponderent în sectoare care au în medie o productivitate mai mică, fiindcă ponderea femeilor este mai înaltă în administrația publică, în anumite servicii cu valoarea adăugată mai scăzută cum este, bunăoară, comerțul.
Acolo productivitatea, volumul producției care este estimat la o persoană angajată este mai mic în general, fiindcă femeile acolo sunt preponderente, când calculăm productivitatea, reiese că o femeie generează în medie mai puțină valoare de producție decât un bărbat în economia națională.
PIB-ul Republicii Moldova ar crește în cazul cel mai optimist cu vreo 20 la sută, asta peste 30 de miliarde de lei.
Și noi prin prisma acestor trei indicatori generali, agregați am estimat cât ar câștiga economia Moldovei dacă pe aceste trei domenii s-ar egala contribuția bărbaților și a femeilor, dacă ar fi o participare egală bărbaților și a femeilor pe piața muncii, dacă bărbații și femeile ar lucra în egală măsură numărul orelor de lucru și dacă ar fi o distribuție mai echitabilă pe sectoarele economice și, respectiv, productivitatea muncii s-ar egala între bărbați și femei, atunci noi am estimat că PIB-ul, deci valoarea Produsului Intern Brut al Republicii Moldova ar crește în cazul cel mai optimist cu vreo 20 la sută, asta peste 30 de miliarde de lei se estima costul monetar în anul 2019, de exemplu.”
Europa Liberă: O cifră puțin spus impresionantă, nu?
Iurie Morcotîlo: „Chiar aș spune că în scenariul optimist în acele trei domenii cifra este încă mai impunătoare și ar ajunge la 40 de miliarde, însă trebuie să înțelegem că este un obiectiv așa, mai îndepărtat, fiindcă, de fapt, această creștere poate fi atinsă doar gradual prin eforturi adiționale de implicare a femeilor pe piața muncii și în viața economică. Și această cifră trebuie luată în considerare pe termen mediu și lung pentru statul Republica Moldova ca să ajungă la egalitate și la sporirea bunăstării întregii societăți și a femeilor de asemenea.”
Europa Liberă: Da, o precizare importantă. Așadar, implicarea redusă a femeilor în activitățile social-economice în raport cu bărbații și societatea are pierderi din această pricină, cauzele acestei stări de lucruri parțial parcă ar fi în general cunoscute, care, însă, dle Morcotîlo, dintre acestea ar fi la îndemâna autorităților să le redreseze și nu au izbutit sau nu au dorit, de fapt, până acum?
Iurie Morcotîlo: „Trebuie să recunoaștem că în nicio țară a lumii, chiar și în cele mai avansate din punctul de vedere al respectării drepturilor și promovării agendei de echitate, cum sunt țările nordice din Scandinavia, nu s-a ajuns la o paritate sută la sută și putem să divizăm cauzele și domeniile potențiale de intervenție a statului în factorii culturali.
De exemplu, cultura Europei de Est, inclusiv a Republicii Moldova se deosebește, sunt diferențe destul de semnificative față de rolul de gen, față de rolul femeii în societate, față de egalarea potențială a bărbaților și femeilor, Europa de Est se deosebește față de Europa de Vest și cea de Nord și, cum a fost menționat de către colegele mele, stereotipurile privind rolul femeii persistă și aceasta influențează indirect și direct asupra dorinței femeilor de a se implica în viața social-economică.
Aici evident că intervențiile mai mult ar ține de campanii de informare, de exemplu, din partea statului, a integrării anumitor prevederi, cheltuieli bugetare în documentele ce țin de politicile strategice și aici nu se poate obține un rezultat foarte rapid, trebuie de promovat gradual și sistemic schimbările culturale și de mentalitate în Republica Moldova.
Al doilea domeniu în care se pot face pași mai rapizi ține strict de factorii economici și aici aș spune că în multe cazuri femeile decid să rămână acasă și să nu meargă la lucru, ține de acele constrângeri de infrastructură în Republica Moldova, bunăoară, subdezvoltarea rețelelor de creșe și de grădinițe în Republica Moldova pune multe femei în situația să aleagă: să meargă la un serviciu sau să se dedice efortului pentru a-și crește copilul, fiindcă în cazul în care nu este dezvoltată o infrastructură la nivel național, femeia evident că alege în favoarea copilului din contul carierei profesionale.
Sunt mai multe servicii sociale și de infrastructură pe care statul Republica Moldova le-ar putea dezvolta și aceasta ar contribui la diminuarea poverii în cadrul gospodăriei a femeii ca femeia să aibă oportunități mai largi de a se integra în viața economică a statului, fiindcă mai multe studii efectuate la nivel internațional arată că în statele cu infrastructură dezvoltată, bunăoară, a creșelor, rata de participare a femeilor pe piața muncii este cu mult mai mare. Și aici din nou se vede diferența dintre țările din Europa de Vest și estul Europei, unde această infrastructură este subdezvoltată și un pas în această direcție ar fi ca Republica Moldova să înceapă a dezvolta aceste servicii și infrastructură care ar stimula participarea femeilor. Problema la noi este că, inclusiv din cauza acestei crize, o să fie pe termen mediu o penurie de surse financiare în bugetul statului care, cel puțin, o să fie tratate ca o scuză pentru a nu merge cu astfel de investiții.
Din punctul meu de vedere, odată ce este pusă problema se pot găsi și bani de la partenerii de dezvoltare internaționali pentru a contribui la implementarea acestor politici.”
Europa Liberă: Aș vrea să insistăm un pic, dle Morcotîlo, asupra factorului cultural, de mentalitate, dacă doriți. Cum credeți că poate fi schimbată situația, chiar și gradual în Republica Moldova, de vreme ce, iată, ponderea bărbaților care consideră că schimbarea scutecelor, spălarea și alimentarea copiilor sunt responsabilități prin definiție ale femeilor, iar peste 81 la sută – atenție! – dintre femei susțin că pentru o femeie cel mai important lucru este de a avea grijă de casă și de a găti pentru familie? Vedeți vreo soluție cât de cât optimistă pe termen mediu și lung în acest sens?
Iurie Morcotîlo: „Sunt mai multe interpretări a factorului cultural, de exemplu, în ce măsură el poate fi schimbat nu doar în Republica Moldova, fiindcă cu aceste probleme se ciocnesc toate țările din estul Europei și în special cele din regiunea Balcanilor. Eu o să răspund totuși ca un economist, aș scoate în evidență factorii economici care duc la schimbarea mentalității, fiindcă eu totuși văd că factorul material stă la baza schimbărilor psihologice, a viziunii instituțiilor din orice stat și dacă ne uităm la cauza schimbării atitudinii în Europa de Nord, de Vest și în America de Nord, care au dus în ultima jumătate de secol la integrarea femeilor în viața economică, eu aș spune că factorul crucial a fost mai întâi creșterea economică, care a sporit cererea față de forța de muncă și fiindcă bărbații nu puteau să compenseze, să vină cu o extra-ofertă de brațe de muncă pe piața muncii, angajatorii au început tot mai mult să apeleze la brațele de muncă ale femeilor și această creștere economică a dus la aceea că rolul femeii și al bărbatului a început să se echilibreze în viața economică și familială în țările respective.
Eu aș spune că fără a avea o creștere durabilă a economiei în Republica Moldova care ar spori cererea față de brațele de muncă, evident că aici trebuie să se implice și statul gradual prin politici de informare, de promovare a acestei cauze, însă eu ca economist văd că sunt factori mult mai fundamentali decât acele campanii de informare, fiindcă atâta timp cât n-o să fie o cerere față de forța de muncă destul de mare în Republica Moldova, care ar pune presiune asupra deciziilor bărbaților și femeilor de a rămâne aici, acasă, și de a se integra în viața economică a Republicii Moldova și ar spori necesitatea ca mai multe femei să se integreze în viața economică, atunci o să iasă așa că pentru acele puține locuri de muncă în cadrul familiilor o să se ia decizia că bărbatul o să meargă la lucru pentru a câștiga o anumită sumă de bani pentru bugetul familial, în schimb, rolul de manager al gospodăriei, să spunem așa, în temeni mai moderni, o să-i revină femeii.
Eu aș spune că doar odată cu o anumită creștere semnificativă economică, evident, cumulată sau suplimentată de eforturile sistemice ale statului de a promova această cauză prin informare, prin coordonare de politici o să fie greu de schimbat acel aspect cultural și instituțional care este acum la noi în Republica Moldova.”
Europa Liberă: E limpede, dar în acest caz ați putea să ne lămuriți, poate pe baza unui exemplu, cum se manifestă limitarea accesului pentru femei la oportunitățile pur economice despre care se vorbește și în acest studiu?
Iurie Morcotîlo: „De obicei cum se face în țări ca Republica Moldova, fiindcă există locuri de muncă destul de limitate, atunci în cadrul gospodăriei evident că este și factorul acesta cultural despre care am discutat și se decide cine merge și câștigă pentru buget și cine rămâne să aibă grijă de gospodăria casnică și evident că în majoritatea cazurilor bărbatului îi revine rolul să meargă să câștige pentru bugetul familiei, iar femeia să îngrijească de copii și de gospodărie.
Acesta este un factor; al doilea factor poate să fie de discriminare, pentru că la multe locuri de muncă, femeile din considerentul că o să devine gravide și au să plece în concediu de îngrijire a copilului, atunci angajatorii intenționat pot să discrimineze femeia în acest caz, ca să nu facă investiții potențiale în lucrător și pierd acest lucrător pe trei și, în ultimii ani, chiar pe șase ani. În aceste cazuri este o discriminare evidentă și aici statul trebuie să facă adițional în Republica Moldova și colegele mele în studiu au prezentat bunele practici, de exemplu, din Europa de Nord ca statul să ușureze integrarea femeilor care se află în concediu de maternitate să se întoarcă pe piața muncii, ca să stimuleze agenții economici să creeze anumite condiții pentru copilul care are trei ani, de exemplu, în afară de infrastructura de creșe și aceste oportunități ar diminua acel impact de discriminare cu care se ciocnesc femeile de vârstă reproductivă și asta tot ar stimula angajarea în câmpul muncii.”
Europa Liberă: Statul Republica Moldova are totuși niște instrumente pentru reconcilierea vieții de familie cu obligațiile profesionale – concediul de maternitate, concediul paternal și concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani, alte servicii. S-a schimbat însă ceva în privința concediului de îngrijire a copilului luat de bărbați?
Iurie Morcotîlo: „Cel puțin din argumentele prezentate de colegele mele în studiu, pot să spun că a suferit schimbări pozitive cadrul normativ în ultimii ani, a apărut posibilitatea ca bărbații să-și ia concediu de îngrijire a copilului, însă din varii motive, inclusiv acele motive culturale despre care noi am discutat, situația nu s-a schimbat cardinal, să spunem așa. Și în afară de factorul cultural sunt invocate alte argumente și necesitatea de a schimba în continuare cadrul legal sau de a veni cu anumite stimulente adiționale fiscale, de exemplu, pentru ca să fie posibilă această schimbare sau implementare a cadrului legal în ceea ce ține de concediul paternal.”
Europa Liberă: În vremuri electorale, când generozitatea politicienilor la promisiuni dă peste margini, Dvs. aveți cunoștință despre vreo intenție anunțată explicit de diferiți jucători pe scena politică de a schimba starea de lucruri din acest punct de vedere acum?
Iurie Morcotîlo: „Sincer să vă spun, nu cunosc, întrucât n-am analizat în detaliu aceste promisiuni. Eu presupun, dar este o ipoteză că în perioadele electorale sunt mai multe promisiuni cu caracter social care ar prinde la grupurile mai vulnerabile ale societății și sunt mai puține promisiuni în ceea ce ține de aspecte mai fundamentale ce ar schimba funcționarea societății și economiei în mod cardinal...”
Europa Liberă: Și pe termen mai lung, probabil, care ar depăși termenul sau mandatul politicienilor pentru care ei se luptă?
Iurie Morcotîlo: „Da, de acord și încă multe chestii, nu doar de calitatea de gen, dar inclusiv acest aspect, pot fi tratate diferit în societățile mai conservative, cum este Republica Moldova. Și pentru anumiți actori este riscant să promoveze anumite puncte din agenda respectivă, fiindcă aici pentru a schimba situația este nevoie, cum am spus, de un efort sistemic și de lungă durată, întrucât nu poți obține un rezultat în doi-trei ani care ar schimba cardinal funcționarea societății.”
Europa Liberă: Și pe final, dle Morcotîlo, studiul recomandă autorităților mai multe măsuri pentru diminuarea decalajelor de gen, a costurilor economice generate de acestea, cei interesați le pot găsi pe site-ul centrului, unde, cum spuneam, pot găsi acest studiu. Ce nu suferă însă amânare? Ce credeți că trebuie făcut acum, fără prea multă amânare?
Iurie Morcotîlo: „Aici aș menționa că o implementare cel puțin a tuturor acelor recomandări care sunt făcute în studiu ar necesita un efort investițional semnificativ din partea bugetului public și aici evident în conjunctura actuală în care noi ne aflăm de criză, autoritățile au să invoce lipsa fondurilor suficiente și, în primul rând, aceste fonduri sunt necesare pentru politicile de dezvoltare a infrastructurii pe care noi le-am estimat pentru creșele și grădinițele din Republica Moldova, noi am estimat că ar fi nevoie de trei-patru miliarde de lei pentru dezvoltarea acestei infrastructuri de creșe în Republica Moldova, ceea ce constituie vreo 10 la sută din cheltuielile bugetului public și în conjunctura actuală evident că autoritățile nu-și permit, însă se poate de făcut anumite măsuri cu un cost mai mic, cel puțin sunt acele eforturi de instituire a anumitor unități care s-ar ocupa de coordonarea politicilor și promovarea aspectelor de gen în politicile publice, implementarea cheltuielilor mai țintite pe aspecte ce țin de gen deja în programele existente, ceea ce ar facilita coordonarea și eficiența investițiilor publice în domeniul de diminuare a inegalităților de gen și, nu în ultimul rând, acele campanii de informare privind schimbările stereotipurilor din societate și stimulării agenților economici de a facilita tranziția mai facilă a femeilor din perioada concediului de îngrijire a copilului spre revenirea la locul său de muncă. Acestea ar fi măsuri care ar necesita cheltuieli mai puține și, totodată, dacă ar fi implementate sistemic, ar da anumite rezultate pe termen mediu.”