Acest deziderat presupune că toate acțiunile autorităților privind racordarea cadrului normativ la cerințele UE și punerea în practică a acestor documente, trebuie să fie în concordanță cu drepturile și libertățile omului, să respecte demnitatea umană și să asigure protecție tuturor cetățenilor.
Despre modul în care autoritățile moldovenești au realizat până acum prevederile acordului de asociere cu UE la capitolul drepturile omului, am discutat cu Ion Manole, președintele Asociației Promolex, una dintre cele mai active organizații neguvernamentale pe domeniul drepturilor omului:
Nu profităm în măsura necesară pentru a avansa în ceea ceea ce privește dezvoltarea societății noastre
„În Republica Moldova ne aflăm într-o perioadă de tranziție de 30 de ani, o perioadă prea lungă din punctul meu de vedere. Semnarea Acordului de Asociere a fost și este o șansă enormă pentru societatea și țara noastră. Din păcate noi nu înțelegem acest lucru și să spunem așa cum este – nu profităm în măsura necesară pentru a avansa în ceea ceea ce privește dezvoltarea societății noastre, inclusiv creare unor condiții bune pentru respectarea drepturilor omului. Acordul de Asociere se referă foarte clar la condițiile pe care trebuie să le respecte Republica Moldova, pentru că aceste valori reprezintă de fapt temelia UE – democrația, drepturile omului, statul de drept”.
În 2018 Guvernul Republicii Moldova a aprobat un plan național de acțiuni în domeniul drepturilor omului (PNADO) pentru anii 2018-2022,acesta fiind al treilea document de acțiuni ce derivă din Acordul de Asociere.
Documentul a identificat 16 domenii de intervenție în care politicile statului urmează a fi revăzute sau elaborate și puse în practică. Aceste domenii vizează armonizarea cadrului legal cu standardele internaţionale în sistemul de justiție, transparență, acces la informație și libertatea de exprimare, egalitate de gen și violența în familie, nediscriminare și egalitate. Documentul se referă și la respectarea drepturilor la educație, ocrotirea sănătății, muncă, protecție socială, precum și cele ale persoanelor tinere, vârstnice, cu dizabilități, cele care aparțin minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice, dar și a locuitorilor din stânga Nistrului.
Ion Manole susține că există realizări pozitive, cum ar fi micșorarea numărului de cazuri de tortură și rele tratamente sau pe aspectele legate de dreptul la vot, promovarea femeilor în funcții publice, dar, menționează că există încă multe restanțe: „Practic în toate domeniile ce țin de respectarea drepturilor omului există carențe. Pentru noi, în mare parte, trezesc în continuare îngrijorări – independența justiției, nu avem progrese concrete la acest nivel, iar presiunile asupra justiției, inclusiv din ultimele luni, sunt grave și se răsfrâng și asupra drepturilor omului. Dacă vorbim de probleme concrete, Moldova are și evoluții pozitive pe anumite segmente - tortură și alte tratamente, de exemplu. Observăm un număr mai mic de adresări pe acest subiect. Pe de altă parte, rămâne o problemă fenomenul impunității, în special după 7 aprilie și această situație privind impunitatea nu ne scutește că un astfel de incident se mai poate repeta. Cazul Brăguță sau Cosovan arată că există încă probleme foarte serioase”.
Progresele, problemele și provocările în punerea în practică a cerințele Acordului de Asociere sunt discutate periodic în cadrul Platformei Dialogul Republica Moldova-UE, la care participă atât autoritățile, cât și societatea civilă, dar și reprezentanți ai UE, țărilor membre UE și experți internaționali. Societatea civilă, activă pe diferite segmente de protecție a dreptului, propune autorităților asistență, expertiză și bune practici pentru îmbunătățirea legislație, dar și a activității în instituțiile publice pentru asigurarea drepturilor diferitelor categorii de populație și în eliminarea practicilor discriminatorii. Mai multe probleme s-ar rezolva dacă statul ar pune preț expertiza și asistența organizațiilor neguvernamentale, spune Ion Manole: „Avem acest dialog RM-UE pe drepturile omului, organizațiile specializate pe segmentele lor, fie că e vorba despre drepturile copilului, organizațiile care muncesc pe segmentul anticorupție sau dreptul deținuților etc. – toate aceste organizații, lucrând cu beneficiarii lor cunosc situația cel mai bine. Recomandările lor, de regulă, sunt foarte prețioase. Este important ca autoritățile să aibă această deschidere necesară pentru a înțelege, a discuta și împreună cu ONG-urile să identifice soluții pentru fiecare problemă în parte. Partenerii europeni sunt alături, UE nu este doar partenerul care oferă susținere financiară, ci și tot suportul său pentru ca RM să poată fi considerată o țară liberă, o țară unde drepturile oamenilor se respectă, unde cetățenii și persoanele din acest stat pot să-și apere drepturile când acestea sunt încălcate”.
Uniunea Europeană nu pune presiuni, spun mai mulți experți, ci ne oferă propriul exemplu de respectare a drepturilor omului astfel încât cetățenii să aleagă calea pe care să se miște statul pe care îl întrețin cu impozitele lor.
