Vicepreședintele SUA, JD Vance, a ieșit în dimineața zilei de 12 aprilie din ședințele cu ușile închise pentru a anunța că, deși dialogul a fost „substanțial”, Teheranul a refuzat în cele din urmă cererile esențiale de securitate ale Washingtonului.
Eșecul de a asigura măcar un cadru preliminar aruncă viitorul stabilității regionale într-o incertitudine volatilă, lăsând ambele națiuni înrădăcinate într-o logică familiară a confruntării.
„Linia roșie” nucleară
În declarația făcută reporterilor la încheierea discuțiilor, Vance a adoptat un ton sobru, dar ferm, prezentând impasul ca o chestiune legată de voința politică a Iranului, mai degrabă decât de o simplă chestiune tehnică diplomatică.
„Ne aflăm în negocieri de 21 de ore... am purtat o serie de discuții substanțiale cu iranienii. Aceasta este vestea bună”, a declarat Vance. „Vestea proastă este că nu am ajuns la un acord. Și cred că aceasta este o veste proastă pentru Iran mult mai mult decât este pentru Statele Unite.”
Vance a subliniat că „liniile roșii” ale delegației americane au rămas centrate pe obținerea unui „angajament ferm” din partea Teheranului că nu va încerca să construiască o armă nucleară sau mijloacele necesare pentru a o construi rapid – „obiectivul principal” al administrației.
După ce i-a caracterizat pe negociatorii americani drept „destul de flexibili” și „destul de acomodanți”, Vance a indicat că prăpastia dintre cele două părți rămâne largă.
„Întrebarea simplă este: vedem un angajament fundamental al voinței iranienilor de a nu dezvolta o armă nucleară... pe termen lung?”, a întrebat Vance. „Încă nu am văzut asta.”
Un soldat pakistanez din trupele de rangers trece pe lângă un panou cu negocierile de pace dintre SUA și Iran, la Islamabad, pe 12 aprilie 2026.
O agendă amplă, fără mare ecou
Deși dosarul nuclear a dominat discuțiile, Vance a confirmat că agenda a acoperit întregul spectru al relațiilor bilaterale, incluzând activele înghețate și tensiunile regionale mai ample.
El a păstrat tăcerea în privința detaliilor concrete, menționând că nu va „negocia în public” după aproape o zi de deliberări private.
Vance a confirmat că echipa SUA a menținut o comunicare constantă cu președintele Donald Trump și cu echipa de securitate națională – inclusiv cu șeful apărării Pete Hegseth și cu secretarul de stat Marco Rubio – pe parcursul rundelor de negocieri. El a încheiat cu un ultimatum categoric:
„Plecăm de aici cu o propunere foarte simplă, o modalitate de înțelegere care reprezintă oferta noastră finală și cea mai bună. Vom vedea dacă iranienii o vor accepta.”
Sfidarea Teheranului și spectrul escaladării
Punctul de vedere al taberei iraniene a fost unul de rezistență principială.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe iranian, Esmaeil Baqaei, a declarat într-o postare pe rețelele sociale că succesul depinde de faptul ca Washingtonul „să se abțină de la cereri excesive și solicitări ilegale” și să accepte „drepturile și interesele legitime” ale Iranului.
Baqaei a descris sesiunile de discuții „intense” ca acoperind o gamă largă de nemulțumiri, printre care Strâmtoarea Ormuz, reparațiile de război și „încheierea definitivă a războiului împotriva Iranului”.
Mass-media subordonată regimului de la Teheran a preluat aceste afirmații, acuzând Washingtonul de „încălcarea promisiunilor” și de „acțiuni răuvoitoare”.
Eșecul negocierilor de la Islamabad a stârnit îngrijorare imediată în rândul observatorilor regionali, care se tem că vidul diplomatic va fi umplut de ostilități militare.
„Regimul iranian simte că este pe cale să câștige. Acest lucru încurajează Teheranul să refuze încă o dată ofertele SUA”, a declarat pentru Europa Liberă (RFE/RL) Jason Brodsky, director de politici la institutul american United Against Nuclear Iran (UANI).
„Dar riscă să-și supraestimeze puterea. SUA trebuie să schimbe calculul decizional iranian pentru a spulbera această percepție de victorie. Asta pregătește terenul pentru o escaladare militară”, a adăugat el.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te