Adrian Pană (doctor): Vaccinarea anti-COVID este o problemă de sănătate publică

Ce contraindicații medicale ar exista la vaccinarea anti-covid? Dar efecte pe termen lung? În R. Moldova, unde eforturile de convingere a populației să se vaccineze dau încă rezultate modeste, multe temeri sunt legate anume de aceste frici. Sunt ele întemeiate? I-am solicitat răspunsuri doctorului Adrian Pană, expert român în sănătate publică și medic epidemiolog, pe care l-am întrebat și dacă infectarea vaccinaților înseamnă neapărat că imunizarea e un eșec sau dacă obligarea ar fi o soluție contra reticenței?

Adrian Pană (doctor): Vaccinarea anti-COVID este o problemă de sănătate publică

Adrian Pană: „Cred că, în primul rând, este esențial ca tot corpul medical să dea un exemplu consistent și pozitiv, în al doilea rând, corpul medical trebuie să comunice clar, pe limbajul publicului, al cetățeanului și al pacientului legat de beneficiile care sunt incomensurabil mai mari decât riscurile procedurii de vaccinare. Ne adresăm în principal populației ezitante, adică populația care este împotrivă, ea nu-și va schimba opinia de la o zi la alta. Dacă faptul că îți moare un apropiat sau îl vezi cum suferă în terapie intensivă pentru o perioadă lungă de timp nu-ți schimbă opinia, nu cred că mesajul pe care l-ar putea transmite cineva ar putea schimba opinia unei persoane care este împotriva vaccinului. Dar, din fericire, avem o populație destul de mare care stă cumva între da și nu, mai așteaptă, este ezitantă, încă nu s-a hotărât, dar nu are un nu hotărât, aceia sunt oamenii cu care ar trebui să stăm, în primul rând, de vorbă, pentru că acestor oameni este posibil să le schimbăm opinia.

Unii dintre ei au temeri referitoare la așa-zisa perioadă scurtă de timp în care s-a realizat vaccinul; alții vizavi de faptul că trebuie să ne vaccinăm nu o dată, ci de mai multe ori, vizavi de durata imunității vaccinului; alții au temeri vizavi de faptul că aceste vaccinuri așa-zise noi, cel puțin când vorbim de cele cu ARN mesager, nu le cunoaștem efectele pe termen lung. Nu vorbesc de teoriile în care se spune că vaccinul ne introduce un cip, pentru că mi se par deja departe de realitate și de spectrul nuvelelor, dar temerile legate de posibile riscuri pe termen lung, temerile legate de faptul că vaccinul a fost efectuat, să spunem, foarte rapid, acestea merită să fie dezbătute, pentru că ele au răspunsuri. În România, de exemplu, ieri am avut, dacă nu mă înșel, cel mai mare număr de morți înregistrat din cauza COVID-ului de când a început pandemia – 599, 551 dintre aceștia nu erau vaccinați. Din ceilalți care au mai rămas până la 599, sub 10 la sută din ei erau în principal toți cu alte boli și aveau boli grave. Deci, oamenii care s-au reîmbolnăvit după ce au avut o schemă de vaccinare completă, din nefericire, aveau și afecțiuni foarte grave și acele afecțiuni le-au compromis sistemul imunitar, deci ei nu mai reușeau să mai producă anticorpi câți ar fi suficienți pentru ca să nu facă o formă mai gravă de boală. Dar în condițiile în care toți ceilalți, deci marea lor majoritate nu erau vaccinați și unii dintre ei erau cu vârste foarte tinere, vorbim de persoane între 20 și 39 de ani, care au decedat din cauza COVID-ului, acesta pentru mine este un argument suficient că vaccinarea produce extraordinar de mult bine. V-aș mai spune două lucruri: nu am avut marea majoritate dintre noi nicio problemă să ne vaccinăm pe noi înșine sau copiii noștri cu diferite tipuri de vaccin. Toți copiii la naștere fac un vaccin împotriva hepatitei B, hepatita B e o boală gravă, prevenibilă complet prin vaccinare și ea este efectuată cu un vaccin care conține o porțiune de ADN viral din virusul hepatitei B, construită prin inginerie genetică. Acest lucru se întâmplă de peste 20 de ani, nu există efecte adverse pe termen lung ale acestui vaccin și marea majoritate dintre noi e dovada înaltă de vaccinare a copiilor noștri sau a adulților care s-au vaccinat împotriva hepatitei B ne arată că ea a fost un succes major și continuă să existe. Nimeni nu și-a pus problema că acest vaccin este un vaccin cu ADN viral, construit prin inginerie genetică și vedem că tehnologia a fost una sigură și eficace.

În momentul de față există o întreagă discuție vizavi de ARN mesager, ceea ce vă pot spune este că componenta ceea de ARN mesager care este de fapt o bucățică de informație din structura virusului, și anume din acea proteină care se leagă de celulele noastre, nu intră în nucleul celulei noastre decât transmite un mesaj. Mesajul respectiv produce o memorie în celulele noastre imunitare, pentru ca atunci când ne întâlnim cu virusul organismul nostru să producă anticorpi, el dispare foarte repede după administrare. Deci, în niciun caz nu există inserare în genomul uman, nu există persistența ARN-ului mesager pe termen lung în celulă, deci nu avem la ce să ne așteptăm. Vaccinurile, toate vaccinurile pe care le avem efectuate până în prezent - și sunt zeci de ani de când populația se vaccinează într-un număr extrem de mare -, niciunul nu a produs efecte pe termen lung, vorbim de vaccinurile care au fost făcute cu tehnologiile din ultimii 30-40 de ani. Efectele adverse care pot fi, și sunt ele ușoare, medii sau mai grave, apar pe termen foarte scurt, ore sau zile de când s-a efectuat vaccinul. Cele mai frecvente sunt cele ușoare. Știți bine, copiii pot face puțină febră, îi doare locul unde se injectează când fac vaccinurile copilăriei. Și adulții au aceste manifestări, pentru că sistemul imun începe să funcționeze, ele sunt manifestări ale răspunsului imun al organismului. Nu e nicio problemă să faci un număr concomitent de vaccinuri în același timp sau în perioade diferite, organismul are capacitatea să tolereze interacțiunea cu un foarte mare număr de antigene.”

Europa Liberă: Un motiv din care mulți oameni ezită e că se infectează și cei vaccinați. De ce m-aș vaccina?

Adrian Pană: „Datele pe care le avem acum ne arată următorul lucru: vaccinul nu are protecție sută la sută și el a fost construit, a fost realizat pentru a ne feri de spitalizare, de terapie intensivă și de deces, nu de o formă ușoară de boală. Deci, să nu uităm asta! Noi nu vindem speranțe iluzorii, nu cred că în comunicarea corectă cineva a spus că, din momentul în care vă veți vaccina, Dvs. nu veți mai avea de-a face cu COVID-ul. Nu, pandemia a fost un lucru nou, interacțiunea organismului cu acest tip de virus e ceva nou care s-a întâmplat, din nefericire, pe tot globul pământesc. În toată această perioadă, a fost pusă la dispoziție o cantitate enormă de cercetare și studii care s-au efectuat în paralel, și de informații cu rezultate și datorită tehnicilor avansate de estimare, modelare pe care le avem în momentul de față - tehnologia a fost aliatul nostru acum - reușim să putem prezice pe distanțe mici în față cam care este comportamentul atât al virusului, cât și al vaccinului. În concluzie, vaccinul nu previne toate îmbolnăvirile, ceea ce ne garantează efectuarea vaccinului este că ne va feri de o formă gravă, de terapie intensivă sau de deces. Probabilitatea de a face o formă ușoară sau medie de boală există, dar acea formă, cel mai probabil, va fi una dusă pe picioare. A nu te vaccina, înseamnă a juca la ruleta rusească, pentru că, chiar dacă ai 20 de ani, poate nu știi că ai și alte riscuri sau afecțiuni și interacțiunea cu COVID-ul poate fi una fatală. Pentru mine, cel puțin, una din deciziile legate de a mă vaccina în luna februarie a anului acesta a fost exact asta. Am 53 de ani, călătoresc foarte mult, prin natura profesiei interacționez cu mulți oameni, am considerat că nu vreau să fiu un risc atât pentru mine, cât și pentru cei apropiați mie. În plus, ideea de a ajunge în terapie intensivă, când știi clar că nu mai ai controlul asupra propriei tale vieți și te lași pe mâna colegilor tăi care probabil vor face ceea ce e mai bine în măsura în care vor putea, acela nu era un ceva care să mă liniștească. Și atunci am spus: «Mă vaccinez, pentru că în condițiile astea măcar am o certitudine că nu voi ajunge într-o formă gravă de boală».”

Europa Liberă: Decese printre vaccinați? Există date științifice care să arate dacă există sau nu, la care să ne putem raporta cu încredere deplină?

Adrian Pană: „Procedura de corelare a cauzalității dintre vaccin și deces este una foarte complicată. Ceea ce colectăm în momentul de față se numește efecte adverse raportate de către pacient ale vaccinării. Pacientul poate să spună că a simțit orice, dar a obiectiva simptomele prezentate de pacient n-o poate face decât un cadru medical. Au fost situații în care pacienți cu alte boli grave au fost vaccinați, pentru că erau la risc, într-adevăr, un risc mare de a face boala. Din nefericire, afecțiunea de bază pe care o aveau, de exemplu, un cancer sau un diabet decompensat a condus la deces, dar s-a suprapus cu o perioadă recentă de când fusese efectuată vaccinarea. A pune semnul egal sau a trage concluzia că vaccinarea a fost cea care a indus decesul este o greșeală și această relație de cauzalitate este una care este destul de greu de cuantificat într-o perioadă foarte scurtă de timp. Știm în momentul de față că orice tehnologie, inclusiv vaccinurile, are atât beneficii, cât și riscuri. În cazul vaccinurilor însă, beneficiile depășesc cu foarte mult riscurile și marea majoritate a riscurilor care apar eu cred că oricare din noi ni le putem asuma. Adică faptul că te doare brațul, că faci puțină febră, că îți curge puțin nasul, că te simți oarecum mai rău 2-3 zile nu cred că este neapărat o problemă majoră din perspectiva efectului advers. S-au observat într-un număr foarte mic de cazuri și alte efecte adverse – miocarditele la bărbații tineri, dar afecțiunile respective sunt de asemenea nu numai controlabile, dar și tratabile. Deci, nu rămâi cu sechele pe termen lung, ceea ce arată că beneficiile depășesc cu mult riscurile.”

Europa Liberă: Ce putem spune despre contraindicații? Este o chestiune care se discută pe larg, mai ales în contextul acesta de a-i obliga pe oameni să se vaccineze, de a nu-i obliga. Cei care nu vor zic că au contraindicații, chiar dacă le au, chiar dacă nu le au. Există date științifice despre contraindicații valabile la vaccinarea anti-COVID?

Adrian Pană: „În primul rând, aș vrea să vă spun ceva legat de responsabilizare. Sănătatea publică se adresează unei populații, nu individului, deci nu e ca și când eu am o problemă de sănătate ca individ, mă duc la spital sau la medicul de familie, sau la farmacie, îmi rezolv problema respectivă și îmi văd de viață mai departe sau n-o rezolv și, din păcate, sufăr o complicație sau chiar mor. Sănătatea publică întotdeauna privește populația în ansamblu, comunitatea, de exemplu, locul în care noi ne efectuăm activitatea, locul în care trăim și oamenii cu care venim în contact, tocmai din această cauză responsabilitatea în cazul procedurii de vaccinare care este o procedură de sănătate publică sau a unei boli care este transmisibilă nu e doar una individuală, ci este o responsabilitate de grup. Noi am înțeles, cel puțin în regiunea aceasta a lumii, senzația mea e că noi am înțeles libertatea și democrația ca fiind ceva de genul: fiecare face cum vrea. Întotdeauna este dreptul meu să aleg pentru mine ceea ce doresc să fac cu corpul meu, dar în așa măsură încât să nu prejudiciez drepturile celorlalți sau sănătatea celorlalți. Și atunci, acesta-i cumva primul principiu care ne dă responsabilizarea grupului cât mai mare, pentru că, în funcție de cât de contagioasă-i boala, imunitatea ceea de grup sau de turmă se construiește.

Sunt boli la care e suficient să vaccinezi, să zicem, 6 oameni din 10, ceilalți 4 vor fi protejați tocmai prin faptul că ceilalți 6 din jurul lor sunt vaccinați. Există boli, cum ar fi pojarul, la care trebuie să ai vaccinați aproape 10 din 10, aproape nimeni nu e protejat dacă e nevaccinat. În cazul COVID-ului încă nu știm, dar am observat din experiența altor țări că doar procente peste 80 la sută diminuează cu adevărat spitalizările, cazurile din ATI și decesele. Ceea ce contează cel mai mult este să avem un sistem de sănătate funcțional în care oamenii care au problemele lor curente de sănătate să se poată duce să și le rezolve, nu să nu poată ajunge în spital din cauză că spitalele sunt în colaps, pentru că trebuie să asigure absolut toată resursa lor pentru pacienții cu COVID, mai ales în măsura în care avem câteva mijloace prin care știm că ne putem proteja. Revin la întrebarea Dvs. – contraindicațiile. Singura contraindicație absolută este un șoc anafilactic pe care l-ai avut în antecedente, în trecut la efectuarea unui vaccin. În afară de aceasta, nu există decât precauții sau contraindicații relative care pot fi discutate punctual pentru anumite categorii de persoane. Dacă ai o alergie la alimente, nu ai contraindicații la vaccin; dacă ai o alergie la polen sau la praf sau ai un astm bronșic, nu ai o contraindicație la vaccin; dacă ești însărcinată, nu ai o contraindicație la vaccin. E indicat să vorbești cu ginecologul care te monitorizează, cu medicul de familie, dar nu este o contraindicație la vaccin. Și pe parcursul introducerii vaccinurilor în populații din ce în ce mai mari s-a observat că atât persoanele cu boli autoimune, cât persoanele cu cancer în forme avansate, cât persoanele cu hemofilie, de exemplu, sau alte tipuri de persoane care au tulburări, inclusiv imunologice, deci ale sistemului imun, beneficiază de avantajele vaccinului.”

Europa Liberă: În concluzie, dle Pană, dacă ne uităm la țările acestea puțin vaccinate, restricțiile, restricționarea jobului prin vaccinare, restricții din astea serioase sunt o soluție?

Adrian Pană: „Încerc să vă dau un exemplu plastic. În apariția pandemiei nu am putut face decât distanțare socială, pentru că din Antichitate e dovedit că în momentul în care izolezi, mai ales un virus care are transmitere respiratorie, reușești să scazi rata de infectare; după aceea am avut dovezi vizavi de purtare a măștii; am avut dovezi care ne-au spus că nu trebuie să spălăm totul cu clor, ca să nu transmitem virusul mai departe; după aceea am avut niște tratamente care au intrat și ne-au ajutat și după aceea a venit vaccinul. Toate aceste lucruri merg împreună, nu e vorba doar de unul sau de altul. Imaginați-vă că sunteți șofer și mergeți cu mașina, conduceți corect, dar la un moment dat, într-o intersecție, chiar dacă Dvs. aveați verde, cineva a intrat în Dvs. și acela ar fi virusul. În condițiile în care aveți centură de siguranță, airbag și ați condus prudent, cu viteza legală, probabilitatea de a fi un accident grav scade foarte mult. Vaccinul, din punctul meu de vedere, este exact ca o centură de siguranță, el te protejează în condițiile în care mașina care-i sigură, adică distanțarea socială, purtatul măștii, interacțiunile nu foarte frecvente cu persoane nevaccinate sau localuri foarte aglomerate sunt cele care îți dau un grad mai mare de siguranță că tu vei fi în regulă. Airbagul care vine la urmă, acela este tratamentul propriu-zis, e ultimul lucru, dar el se întâmplă după ce te-ai accidentat, airbagul nu se declanșează când te-ai urcat în mașină, centura în schimb ți-o pui de când te-ai urcat în mașină. Deci, vaccinul trebuie făcut. În condițiile în care se întâmplă ceva, știi că mai există o resursă terapeutică, dar aceea este ultima și, pentru că resursa e limitată, ne dorim ca la ea să ajungă cât mai puțini oameni.”

Europa Liberă: Aș deduce de aici că, dat fiind faptul că centura te obligă legea să ți-o pui, ar trebui, probabil, să obligăm oamenii să se vaccineze. E deducția mea.

Adrian Pană: „Aș încerca să mai fac o analogie. Știți bine că trecutul țărilor noastre a fost unul comunist. Eu nu-mi aduc aminte ca părinții mei să-și fi pus problema vaccinării mele, ca să ne punem problema vaccinării copiilor și a nepoților, cel puțin, sau a părinților noștri împotriva gripei. În România, noi am avut un moment de cotitură, care a fost în 2008. În 2008 s-a încercat introducerea vaccinării împotriva virusului HPV, care provoacă cancerul de col uterin. Erau țări care îl introduseseră – Australia, Statele Unite etc. Și noi am încercat atunci să facem un pas major. În acel moment, autoritatea publică nu a fost pregătită să comunice corect informația, a existat o campanie media furibundă împotriva vaccinului, a existat o campanie din partea cultelor religioase, cu un mesaj care venea cumva nu neapărat împotriva vaccinului, ci prin faptul că, vaccinând fetițe cu vârsta între 10 și 14 ani, creștem riscul de promiscuitate și, bineînțeles, a existat și o parte din comunitatea civilă, diferite asociații de părinți care s-au raliat cumva acelui mesaj. În acel moment, Ministerul Sănătății, fără să ia în calcul cumva comprehensiv toată situația aceasta, a introdus pentru prima dată conceptul de consimțământ informat. Unei țări care până atunci nu-și pusese nicio întrebare vizavi de faptul că medicul spune: „Trebuie să-ți vaccinezi copilul” și târziu ne-am dat seama că, introducând conceptul acesta, noi am crezut că facem un lucru modern, transparent și corect - el în speță așa și era -, dar n-am știut să-l comunicăm corect. Ce-au înțeles părinții? A, dacă cineva ne cere acceptul, înseamnă că e ceva totuși care poate să fie grav. Noi n-am fost capabili să decodăm acel mesaj. Din nefericire, campania a eșuat, România nu a reușit să vaccineze împotriva HPV, încearcă acum cu niște eforturi mari de tot să relanseze vaccinarea HPV. România e în continuare în primele locuri la mortalitate evitabilă prin cancer de col uterin, în toată Europa. Și lucrul acesta este îngrozitor, când știi că puteai să previi ca femei tinere să nu mai moară într-un număr atât de mare. Deci, cred că autoritățile publice trebuie să învețe și să investească enorm în comunicare, pentru că ele n-au fost neapărat obișnuite să comunice, mai ales când există atâta diversitate în comunicare. Comunicarea este o știință de sine stătătoare și cred că este rolul autorității să informeze, să educe, să mobilizeze și să comunice corect populației.”