Alina Andronache: „Această categorie vulnerabilă este unicul „progres” în ultimii ani a Republicii Moldova”

Un nou studiu prezentat la Chișinău arată, o dată în plus, că Republica Moldova produce în continuare inegalitate și lasă să se perpetueze problemele și efectele sărăciei. Aproape jumătate din populație, potrivit cercetărilor, a ajuns și continuă să alcătuiască o clasă vulnerabilă care nu-și poate permite strictul necesar. Ce are de făcut statul și de ce a eșuat până acum în politicile sale? O convorbire cu Alina Andronache de la Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, una dintre organizațiile care a contribuit la acest studiu.

Interviul matinal la Radio Europa Liberă

Europa Liberă: Așadar, un nou studiu realizat în cadrul unui proiect al Fundației Est-Europene în Parteneriat cu Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare arată, cum ați apreciat într-o conferință de presă, că politicile publice „sunt un eșec total”, astfel încât inegalitățile sociale și sărăcia împing spre marginea societății în continuare un număr surprinzător de mare de locuitori. Când se constată că aproape jumătate din populația R. Moldova alcătuiește o clasă socială vulnerabilă care supraviețuiește la limita strictului necesar ce se are în primul rând în vedere? Care sunt cele mai stringente probleme pe care trebuie să le ai în viață ca să te regăsești în această clasă?

Alina Andronache: „De fapt, această categorie vulnerabilă este unicul „progres” în ultimii ani a Republicii Moldova, asta înseamnă că cei din categoria săraci au ajuns în categoria „vulnerabililor”. Dar cu regret, avem o discrepanță foarte mare dintre cei bogați și cei vulnerabili. Dacă cei bogați practic dețin 40% din veniturile țării, vulnerabilii, clasa cea mai mare din Republica Moldova - 47% din populație - cu greu își asigură din venitul pe care-l au strictul necesar. În caz de se întâmplă ceva sau apar niște situații neprevăzute, ei ajung în clasa săracilor. Adică, sunt oameni care nu-și pot programa din timp cheltuielile și trăiesc practic cu fiecare zi”.

Europa Liberă: Diagnostic bun, lecuire bună, cum se spune... De ce nu funcționează și în R. Moldova? Studii, analize – numeroase până acum - au arătat cauze, vulnerabilități, motive pentru care preocuparea pentru soluționarea unor probleme trebuie să fie prioritară... Și totuși starea de lucruri se schimbă, dacă se schimbă, depresiv de încet...

Alina Andronache: „Pentru că politicile publice nu sunt realizate din perspectiva persoanelor vulnerabile. Întotdeauna politicile publice sunt cumva pentru toată populația, dar nu din perspectiva fiecărui om, pentru noi suntem foarte mulți, diferiți, și avem diferite probleme. Acest studiu este de fapt despre oameni și problemele oamenilor. Noi ne-am obișnuit să auzim că Moldova este săracă, dar niciodată nu ne-am gândit ce ne face pe noi săraci și de fapt cine sunt săracii și care sunt problemele lor. Acest studiu anume asta scoate în evidență.

De fapt, sunt foarte triste concluziile acestui studiu, părerea mea. Noi vedem că oamenii nu-și pot asigura medicamente de 200 de lei, oamenii nu au lucruri elementare ca servicii de canalizare, apă, gaz, oamenii nu pot să beneficieze de niște servicii medicale calitative și gratuite, ele sunt gratuite, dar vedem că nu toată lume beneficiază de ele, vedem că cei mai afectați sunt romii și persoanele în vârstă. Ceea ce ne arată nouă acest studiu este că noi avem aceste probleme de foarte mult timp și multe dintre ele nu sunt o noutate, pentru că se vorbește foarte mult despre asta. Se vorbește foarte mult despre problemele persoanelor cu dizabilități, persoanele de etnie romă, vârstnicii, dar cu regret toată politicile publice nu sunt concentrate pe nevoile oamenilor, ci sunt cumva mai generale. De aceea este nevoie este ca autoritățile să-și schimbe radical paradigma în care decid ce proiecte inițiază, cum le finanțează și cum le implementează. Deși s-au pornit în Republica Moldova strategii targetate pe fiecare grup vulnerabil, noi vedem, conform acestui studiu, că acestea nu au avut mare impact și că eșuează la capitolul de implementare și monitorizare”.

Europa Liberă: Dar e firesc și suficient însă ca toate așteptările pentru remedii, pentru tratarea tuturor acestor probleme să se îndrepte exclusiv către stat?

Alina Andronache: „Da, este o problemă și din partea societății, recunosc, stereotipurile și percepțiile vizavi de anumite grupuri vulnerabile din societate, dar atunci când majoritatea populației spune că nu-și permite să-și cumpere medicamente de 200 de lei pentru că acestea sunt pentru ei foarte scumpe și nu au bani, ne dăm seama totuși că o bună parte e vina politicilor publice care sunt făcute în Republica Moldova, și nu doar la nivel național.

Un lucru pe care l-am depistat eu în această analiză e că avem multe inegalități între raioane. Adică, noi suntem o țară foarte mică, orașele sau raioanele din Moldova se află la o distanță foarte mică între ele, față de alte țări din Uniunea Europeană, dar totuși, noi avem o medie sau o speranță la viață medie foarte diferită în aceste orașe, de exemplu, de 5-7 ani diferență. Dacă în 2017, în Șoldănești era 68, în Edineț este 74 de ani. În două raioane atât de aproape unul de altul vedem o speranță de viață atât de diferită! Și dacă în Călărași, în ultimii șapte ani a crescut cu cinci ani speranță de viață, în Leova doar cu un an”.

Europa Liberă: Și ce realități credeți că stau în spatele acestor cifre? Ce se întâmplă?

Alina Andronache: „Indicatorii pe care-i folosim la calcularea speranței medii la viață sunt diferiți și cauzele sunt diferite. De exemplu, serviciile medicale, nivelul de trai, indicatorii nocivi de poluare, indicatorii demografici și nu în ultimul rând politicile publice.

Ceea ce constatăm noi e că politicile naționale, chiar dacă sunt foarte bune, unele nu sunt adaptate la nivel local și la problemele locale ale oamenilor. De aia și se întâmplă că în două regiuni ale Republicii Moldova vedem că oamenii cresc atât de diferit. Unele cifre sunt echivalența Moldovei cu unele țări din UE. Asta înseamnă că la nivel național politicile trebuie să fie cât mai concentrate din perspectiva grupurilor vulnerabile, iar administrația publică locală trebuie să le adapteze la problemele oamenilor din localitate, pentru că fiecare localitate are problemele sale și oamenii au alte viziuni, alte bariere cu care se confruntă în fiecare zi. Acest studiu este foarte importante și sper că va ajunge la autorități și că acestea vor revizui ce se întâmplă cu oamenii din Republica Moldova, pentru că dacă să-l răsfoim, vedem multe inegalități, că veniturile nu cresc, că nu evoluăm ca societate și foarte multă lume se confruntă de ani de zile cu aceleași probleme”.

Europa Liberă: Dacă ar fi să prezentăm explicațiile procentual - cât din totalul problemelor e chiar obiectiv imposibil de rezolvat și cât nu se soluționează din cauza guvernărilor proaste, a lipsei de viziune și imaginație politică cum ați prezenta proporția?

Alina Andronache: „Nu știu dacă aș putea prezenta în cifre această proporție. Eu cred că atunci când se vor aduna toți cei de la guvernare la o masă și și-ar pune niște scopuri clare, cu măsuri foarte exacte, targetate pe grup, cu măsurătoare corectă a impactului pe fiecare an, atunci noi cred că vom schimba lucrurile.

Deși noi avem unele politici foarte bune, dădeam exemplul strategiilor naționale targetate pe grupurile vulnerabile, totuși o bună parte din ele eșuează la implementare și la monitorizare, ceea ce este un element important din care cauză nu se schimbă lucrurile. Aș spune că avem nevoie atât de politici bune, targetate, cât și de instrumente de evaluare a implementării și impactului lor. Și atunci vom avea tabloul total. Aș vrea să adaug la una din inegalități depistate în acest studiu care cumva m-a șocat. Fermierii de fapt ajung să fie un grup vulnerabil și noi auzim în fiecare zi peste tot că suntem o țară agrară, dar vedem că venitul lor din 2006 nu a crescut practic deloc”.

Europa Liberă: Pentru orice străin care se familiarizează pentru prima dată cu realitățile din R. Moldova – și nou-veniții au ochi mai sensibili – este șocant să vadă atâta lux automobilistic, de exemplu, în Chișinău și condițiile sociale deseori degradante din localități rurale, unde mulți se întâmplă să nu aibă bani nici de medicamentul de care au vital nevoie... Faptul că decalajele se adâncesc se explică de asemenea prin lipsa unor remedii concepute și realizate de autorități?

Alina Andronache: „Cu regret, în Republica Moldova este o diferență foarte mare dintre bogați și clasa săracii și vulnerabilii. Noi practic nu avem clasă de mijloc. De fapt, aici e o problemă și la politici fiscale incluzive. Vedem în alte țări că aceste politici sunt targetate și sunt făcute din perspectiva grupurilor vulnerabile, ceea ce este mai puțin la noi.

La nivel de achitare a impozitelor și la o mulțime de indicatori de politică fiscală cel sărac și vulnerabil e identic cu cel bogat. Pe când în alte țări este o altă abordare. Aici este nevoie ca în Moldova să fie o viziune foarte clară a ceea ce ar însemna politică socială echitabilă din perspectiva grupurilor vulnerabile. Ar trebui să fie mai multe decizii de politică fiscală din perspectiva impozitării și anume reducerea cotei de exemplu la impozitul pe venit din perspectiva venitului pe care-l are fiecare om, facilitățile fiscale pentru companiile din domeniul IT au fost făcute, dar este nevoie și în alte domenii să avem aceste lucruri. În esență este vorba de decizii fiscale regresive, prin intermediul cărora majoritatea cetățenilor practic subsidează activitatea celor mai bogați cetățeni din țară, în timp ce pentru multe categorii de angajați din sectorul public nivelul de salarizare rămâne să fie foarte mic. Foarte mult este legat de politici.

Da, este și vina societății în multe lucruri, dar atâta timp cât cei de la guvernare au drept scop să servească societatea, să ducă această țară într-o direcție de schimbare și fiecare cetățean să se bucure deplin de toate drepturile, totuși eu aș spune că noi nu avem o viziune la nivel de politici. Sper că în viitorul apropiat fiecare om se va putea bucura de toate drepturile, fiindcă e regretabil că în secolului XXI o bună parte de oameni consideră că serviciile de apă și canalizare sunt foarte scumpe, iar aceste cifre sunt îngrijorătoare. De exemplu, în rândul gospodăriilor cu persoane cu dizabilități e 44%, iar în rândul gospodăriile cu persoane rome e 66%. Ei nu-și permit servicii de apă și canalizare, în sec. XXI”.