Analiză | Rusia amenință NATO. Ce înseamnă „noua fază” a războiului din Ucraina

Atacul din satul Staraia Nelidovka, unde se afla depozitul de armament, a avut loc la mai bine de trei săptămâni după ce elicopterele ucrainene au atacat un depozit de combustibil din aceeași regiune.

Guvernatorul provinciei Kursk, Roman Starovoit, a postat pe rețeaua socială Telegram că mai multe explozii ar fi fost auzite în orașul rus Kursk, cel mai probabil venite de la sistemele de apărare aeriene din zonă. Agenția de presă TASS a transmis că alte două explozii s-au auzit în Vonoreț, un oraș aflat în apropiere de granița de est a Ucrainei cu Rusia.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Afaceri Externe din Rusia, Maria Zaharova, a amenințat că Rusia poate lovi statele NATO ce sprijină Ucraina cu armament. Printre statele amenințate direct se numără Marea Britanie, care oferă armament greu Ucrainei.

„Înțelegem corect că pentru a pune capăt logisticii din spatele ajutorului militar trimis Ucrainei, Rusia poate lovi ținte militare de pe teritoriul statelor NATO care aprovizionează regimul de la Kiev cu arme”, a punctat Zaharova, în timpul unei conferințe de presă. Ministerul de Apărare al Rusiei a transmis, de asemenea, că orice încurajare a Kievului de către Londra să atace Rusia va fi întâmpinată cu o reacție pe măsură.

Într-un discurs către parlamentarii din Sankt Petesburg la 27 aprilie, președintele rus Vladimir Putin a avertizat la rândul său țările occidentale să se aștepte la un răspuns „rapid” dacă se amestecă în invazia Rusiei asupra Ucrainei. „Avem instrumente cu care nimeni nu se poate lăuda”, a continuat el.

William Alberque, directorul programului de Strategie, Tehnologie și Control al Armelor de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS), e de părere că aceste reacții ale oficialilor ruși „arată impactul pe care îl are sprijinul militar oferit de Occident Ucrainei”.

„Rusia începe să înțeleagă că există riscul să nu-și poată atinge obiectivele militare din zonă”, spune William Alberque pentru Europa Liberă.

Ce spun locuitorii din Varnița și Bender despre exploziile din regiunea transnistreană?

Marți, reprezentanții a peste 40 de state NATO și non-NATO, s-au întâlnit la baza militară Ramstein din Germania pentru a discuta sprijinul pe care acestea îl pot oferi Ucrainei. Secretarul american al Apărării, generalul Lloyd Austin, a declarat că speră ca războiul din Ucraina să ducă la o Rusie „slăbită” și lipsită de capacitatea de a mai ataca alte state în viitorul apropiat.

Printre statele care au participat la întâlnire se numără Israelul, Kenya, Tunisia – care au evitat să critice în trecut în termeni duri invazia Ucrainei, dar și tensiunile de la graniță anterioare războiului. Ambasadorul Kenyei la ONU declara chiar înainte de începerea războiului că situația tensionată dintre cele două țări se asemăna cu perioada colonialistă din Africa, referindu-se la populația de etnie rusă ce locuiește pe teritoriul Ucrainei.

„Vizita mea nu marchează doar o stare de urgență, sentiment pe care îl împărtășim cu toții”, a spus Austin în timpul întâlnirii. Secretarul american a precizat că i-ar plăcea ca „întregul grup să plece de la întâlnire cu o înțelegere comună și transparentă a cerințelor de securitate pe termen scurt venite din partea Ucrainei, întrucât vom muta munții din loc să i le putem îndeplini”. La întâlnire nu au participat statele din America Latină, printre care și Venezuela, susținătoare a regimului lui Putin. „Ucraina a făcut o treabă magnifică apărându-și suveranitatea împotriva invaziei neprovocate a Rusiei”, a spus Austin în timpul ceremoniei de deschidere a evenimentului. „Și curajul și priceperea Ucrainei vor rămâne în istoria militară.”

Experții consultați de Europa Liberă sunt de părere că evenimentul de marți de la baza aeriană Ramstein reprezintă o dezvoltare a strategiei Occidentului față de războiul din Ucraina.

„Nu e o schimbare a retoricii anti-Moscova, ci mai degrabă o nuanțare a strategiei coaliției internaționale pe care o putem numi ‘coaliția internațională pentru sprijinul Ucrainei’, care e altceva decât NATO”, a explicat Claudiu Degeratu, expert în securitate națională.

Ambele tabere denumesc această perioadă drept „o nouă fază” în războiul din Ucraina. Etapa nu reprezintă neapărat doar regruparea întregului efort militar rusesc și ucrainean pe frontul de est al țării, ci și un ajutor sporit și o comunitate internațională mai unită împotriva Rusiei.

William Alberque a precizat că întâlnirea militară de marți din Germania reprezintă un efort mai bun de coordonare între statele lumii. Potrivit expertului, coordonarea din trecut fie era inexistentă, fie se întâmpla doar la nivelul formatului ministerial al NATO – în general implicând miniștrii de Externe sau ai Apărării din alianță.

În momentul de față, NATO își adună aliați pentru a transmite un mesaj mult mai dur și cu implicații mult mai grave decât reacțiile individuale din trecut.

„Există o dorință reală ca NATO să includă și alte state în discuție și să faciliteze dialogul cu acestea”, a punctat Alberque. „De asemenea, (întâlnirea de la baza aeriană Ramstein, n.r.) este o mică demonstrație că nu doar aliații NATO, ci și țări din Asia și Africa au un interes comun în privința războiului și prezintă capacități militare (în a susține Ucraina, n.r.)”.

Faptul că aproximativ 40 de state au participat la întâlnirea de la Ramstein într-un context geopolitic tot mai fragil și cu o Rusie din ce în ce mai relevantă energetic și economic pentru economiile în curs de dezvoltare spune multe.

Spre exemplu, Coaliția Globală împotriva ISIS, formată în 2014 să lupte împotriva organizației teroriste din Orientul Mijlociu, include 84 de state. Numai că diferențele dintre cele două coaliții le fac cele aproximativ 40 de state în minus și accepția comună că ISIS e o organizație periculoasă nu doar pentru țările din Orient, ci și pentru întreaga omenire.

De aceea, și surpriza dată de statele care s-au arătat în trecut neutre față de războiul Rusia/Ucraina, precum Kenya sau Tunisia.

Armata kenyană deține în armamentul său echipament militar sovietic și rusesc, precum transportatoare blindate BRDM-3 și BTR-60 de tip amfibiu sau transportatoare de personal blindate BRM. Armata tunisiană deține 18 sisteme antiaeriene de tip Sinai-23 AD, dar și 100 de lansatoare sovietice Strela 2 MANPAD. Echipament militar care, potrivit Occidentului, poate fi folosit de către armata ucraineană împotriva Rusiei întrucât știe să-l folosească mai bine.

Un soldat ucrainean, surprins pe frontul de est al războiului din Ucraina, 19 aprilie 2022

Claudiu Degeratu spune că întâlnirea de la baza aeriană Ramstein reprezintă, de fapt, o etapă nouă în a stabili o strategie politică – nu doar militară – pe termen lung împotriva Rusiei. Expertul precizează că situația din zilele de azi se aseamănă celei de acum aproximativ două decenii, când o mare parte din comunitatea internațională a încercat să adopte o poziție comună față de războaiele din Afganistan și Irak.

„Nevoia este în primul rând de a sprijini Ucraina, dar în același timp trebuie să ai o strategie și pentru Rusia pe termen mai lung. Iar primul concept din strategie este întocmai slăbirea Rusiei”, a explicat expertul român.

Riscul ca NATO să ia în calcul participarea la război rămâne, însă, în continuare una mică.

„NATO nu va acționa ofensiv sau preventiv. Probabil numai în cazul unei acțiuni directe militare de Articolul 5 – adică lovituri pe teritoriul aliat, lovituri împotriva sau distrugeri de nave sau avioane aliate, probabil lovituri nucleare tactice care să aibă efecte transfrontaliere asupra statelor din apropierea Ucrainei sau inclusiv un atac cibernetic masiv care intră și el sub incidența Articolului 5. Deci lucruri de genul acesta care să constituie un casus belli”, spune Claudiu Degeratu.

Nu este pentru prima dată când o amenințare venită din partea politicienilor ruși ridică semnale de alarmă în Occident. Când Rusia a invadat Ucraina în urmă cu două luni, președintele țării, Vladimir V. Putin, îi avertiza pe liderii europeni și americani că orice încercare de a se băga în conflict va aduce „consecințe nemaiîntâlnite” de aceștia.

De aceea, declarația belicoasă a Mariei Zaharova face sens în contextul geopolitic tot mai tensionat dintre Rusia și statele din Vest.

„Pe de altă parte, s-a sincronizat foarte bine declarația purtătorului de cuvânt rus, Maria Zaharova, cu reuniunea de la Ramstein fiindcă și ei știu de acum că se intră într-un program intens de sprijin militar, cu calendar precis, cu tehnică grea, dar și cu o cantitate mai mare și de mai bună calitate de armament”, a adăugat Degeratu, spunând că era de așteptat un asemenea răspuns venit din partea Kremlinului.

Ambii experți sunt împărțiți cu privire la ce a vrut să transmită Zaharova. Pe deoparte, Alberque susține că Rusia a mai făcut astfel de afirmații controversate în trecut. Pe de altă parte, trecutul ne spune că unele amenințări au fost urmate ulterior și de acțiuni ale Guvernului rus.

„Amenințările rusești s-au confirmat cam toate – invazia, denazificarea, dar și încercarea de a distruge Ucraina”, a punctat Claudiu Degeratu. „Au amenințat cu arma nucleară, iar după aceea au sporit alerta forțelor nucleare strategice”, a continuat el, făcând referire la decizia lui Putin de a ridica gradul de alertă al forțelor nucleare pe 27 februarie, la doar 4 zile după începere invaziei.

Nu doar politicienii ruși încearcă să justifice războiul din Ucraina și un eventual conflict – dacă nu armat, atunci al cuvintelor – împotriva Occidentului ce sprijină regimul de la Kiev. Încă de la începutul invaziei, Patriarhul Kirill a susținut public războiul lui Putin, dând vina pe statele din Vest că ar încerca să-i extermine pe rușii din Donbas.

În timpul slujbei de Paște, Kirill a oferit o explicație pe cât de simplă pe atât de absurdă: întrucât locuitorii din regiune au refuzat să organizeze în trecut paradele Pride în semn de susținere față de comunitatea LGBT, Vestul se răzbună acum pe ei.

Patriarhul Kirill al Moscovei și întregii Rusii este cunoscut pentru opiniile sale pro-război.

Afirmația lui Kirill face parte din alimentarea sentimentului că întreaga existență a Rusiei – de la oameni și până la valori – este amenințată de un Occident puternic militarizat și cu valori contrarii celor promovate de stat și biserică. Face parte din narativa avansată de Putin, ce ar putea justifica un război la scară largă dacă statul rus se găsește în ceea ce Kremlinul definește ca fiind „un pericol existențial”.

Deși sentimentul inițial este că Rusia – și unii ruși – încearcă să găsească motive pentru un eventual război împotriva statelor din Vest, asta nu înseamnă că Moscova intenționează să și acționeze pe seama cuvintelor. Trecutul militar al Uniunii Sovietice, dar și felul în care SUA și U.R.S.S. au gestionat tensiunile din perioada Războiului Rece îi contrazic.

„Dacă aș fi un lider din Occident, aș spune foarte simplu că orice atac rusesc asupra teritoriului NATO va rezulta în activarea Articolului 5, iar Rusia se va confrunta cu un război”, a declarat William Alberque pentru Europa Liberă.

„Încearcă să ne amenințe pentru a ne descuraja în a mai sprijini Ucraina. Sincer, dacă e să ne uităm la războiul din Vietnam, la cel din Coreea sau la alte războaie din timpul Războiului Rece, nici SUA, nici Uniunea Sovietică nu au spus vreodată ‘dacă Washingtonul/Moscova aprovizionează trupele inamice, o să le bombardăm capitalele’. Nu are logică și dacă s-ar fi întâmplat asta în vremea Războiului Rece, ar fi fost nu doar stupid, ci aproape nebunesc”, a concluzionat expertul IISS.

Articol preluat de la Europa Liberă România.