Anatolie Golea: „R. Moldova devine o durere de cap pentru europeni”

Un subiect pe larg discutat și mediatizat în această săptămână rămâne a fi rezoluția Parlamentului European despre R. Moldova în care se spune că asistența macrofinanciară promisă guvernului de la Chișinău nu trebuie acordată decât după alegerile parlamentare preconizate pentru 24 februarie 2019. Europarlamentarii cer autorităților moldovene să răspundă tuturor îngrijorărilor exprimate, inclusiv să facă mai mult pentru independența justiției, combaterea corupției și spălării banilor. Fruntașii PD, partid de guvernământ, au calificat acest document ca fiind unul strict politic. Jurnalistul și comentatorul politic Anatolie Golea observă că există o disonanță între felul cum se reacționează la Chișinău și la Bruxelles.

Anatolie Golea: „Republica Moldova devine o durere de cap pentru europeni”

Europa Liberă: Cum s-a văzut de la Chișinău această rezoluție a Parlamentului European și de la Bruxelles cum se văd reacțiile la această rezoluție din partea autorităților moldave?

Anatolie Golea

​Anatolie Golea: „La Chișinău această rezoluție s-a văzut în mod diferit. Opoziția a văzut-o critică, dură în adresa guvernării, care nu-și îndeplinește obligațiunile și Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană; guvernarea a văzut puțină laudă, au fost remarcate unele succese ale guvernării, dar a și recunoscut o anumită doză de critică.

Guvernarea știe ce face și a fost pregătită pentru această rezoluție. Înainte și după adoptarea acestei rezoluții au fost aruncate mai multe fumigene în societate, ca să aibă lumea ce discuta și să acorde mai puțină atenție rezoluției Parlamentului European.

De la Bruxelles cred că lucrurile se văd destul de prost în Republica Moldova, succes story a rămas cu mult în urmă, Republica Moldova devine o durere de cap pentru europeni. Amplasată așa cum este amplasată, între Uniunea Europeană și Ucraina și nu de parte de Rusia, la frontiera NATO, Republica Moldova dă foarte multe dureri de cap.

Și am impresia că cei de la Bruxelles nici nu prea știu cum să procedeze – să-i laude pe cei de la Chișinău, să-i ocărască, să le dea din deget –, de aceea a și fost adoptată această rezoluție, care este a nu știu câta atenționare în speranța că în al 12-lea ceas guvernarea de la Chișinău își va lua de seamă și va încerca să organizeze alegeri libere și corecte în acea măsură în care ele mai sunt posibile în actualele condiții.”

Europa Liberă: Bruxelles-ul a anunțat că îngheață asistența financiară pentru Republica Moldova, Chișinăul lasă să se înțeleagă că se poate descurca și fără banii europenilor. Ce evoluții întrezăriți în cooperarea moldo-comunitară?

Anatolie Golea: „Bruxelles-ul a adoptat decizia, de fapt, încă în luna iunie în Comisia Europeană, după care a urmat rezoluția Parlamentului European din 5 iulie, unde era clar stipulat că asistența macrofinanciară nu va fi. Chișinăul a răspuns dur prin reforma fiscală și amnistia fiscală și alte decizii care au urmat.

Agenda între Republica Moldova și Uniunea Europeană nu există, nu există niciun fel de agendă, formal există Acordul de Asociere la care fac referință și la Chișinău, și la Bruxelles. În realitate nu există nimic. De fapt, există așteptări și toate așteptările sunt legate și la Chișinău, și la Bruxelles de alegerile din 24 februarie 2019, dar așteptările la Chișinău sunt în mare măsură legate și de alegerile în Parlamentul European, care urmează să aibă loc în luna mai 2019.

Guvernarea de la Chișinău speră foarte mult să câștige alegerile, să aștepte să formeze coaliții, guvern și ce mai au de format după alegeri, așteptând luna mai, ca să încerce din toamnă 2019 să reia colaborarea cu Uniunea Europeană de la carte blanche, deci de la fila albă, să întoarcă pagina aceasta rușinoasă, care a urmat în 2015-2018 și să încerce s-o ia de la început. Nu știu dacă este posibil.

Paradoxal, această perioadă, prima jumătate a anului 2019 va fi ratată complet de Republica Moldova în cea mai propice perioadă pentru Republica Moldova, când președinția Uniunii Europene va fi deținută de către România.”

Europa Liberă: Politicienii care au compromis parcursul european pot fi tot ei și salvatorii acestei căi de integrare europeană a Republicii Moldova?

Anatolie Golea: „Se vrea! Cel puțin, se vrea.”

Europa Liberă: La modul practic, e posibil acest lucru?

​Anatolie Golea: „La modul practic, depinde de foarte și foarte multe circumstanțe. Cred că nu există nimic imposibil. Ne-am convins de acest lucru de mai multe ori, când Bruxelles-ul, spre exemplu, a tolerat ceea ce a făcut Chișinăul, inclusiv în 2017 prin modificarea sistemului electoral contrar recomandărilor Comisiei de la Veneția și OSCE. În pofida acestui fapt, Bruxelles-ul a continuat să încerce să obțină democratizarea societății moldovenești, însă au urmat alți pași și prin declarația din această săptămână vedem că guvernarea de la Chișinău continuă aceeași cale, propune așa-numita nouă reformă politică, prin care să se introducă mandatul imperativ. Or, mandatul imperativ în prezent este interzis în marea majoritate a țărilor europene, dar și în Constituția Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Și despre o cerere pe care ar vrea Republica Moldova s-o depună pentru a adera la Uniunea Europeană o să se mai discute în următorii ani?

Anatolie Golea: „Poate doar în Uniunea Euroasiatică. A fost depusă o cerere, am fost acceptați cu statut de observator, poate să se accepte cu statut plenipotențiar.

Cristian Preda: „E regretabil că la Chișinău nu s-a înțeles acest semnal”

Desigur că nu, nu poate fi vorba despre cerere de aderare la Uniunea Europeană, lucrurile au evoluat vertiginos. Dacă în luna iulie 2017 Andrian Candu semna împreună cu președinții parlamentelor Ucrainei și Georgiei declarația de a acorda celor trei țări din Parteneriatul Estic așa-zisa perspectivă europeană, în prezent dl Candu recunoaște public că nu este vorba despre depunerea cererii, pentru că Republica Moldova nu este eligibilă și nu va fi în perspectiva mai mult sau mai puțin apropiată. Cred că este vorba cel puțin despre actualul și viitorul mandat al Comisiei Europene, deci de o perspectivă de cel puțin cinci ani.”