Merită citită cu luare aminte lucrarea renumitului istoric polonez Andrzej Nowak (n. 1960), Polonia și Rusia. Între libertate și despotism. Secolele al X-lea – al XXI-lea, Tracus Arte, 2024, nu doar pentru înțelegerea celor două națiuni slave – una catolică, dând lumii un papă, alta ortodoxă –, a căror vecinătate teritorială nu-i însă una de apropiere, ci de delimitare civilizațională, ci și pentru tabloului de ansamblu al acestei părți a lumii, aruncată în aer după intervenția Federației Ruse în Ucraina, în februarie 2022.
Coperta cărții Polonia și Rusia. Între libertate și despotism. Secolele al X-lea – al XXI-lea de Andrzej NOWAK
Preț de zece capitole (peste 400 de pagini, per total), de la Polonia și Rus’: vecinătate și delimitare civilizațională (secolele al X-lea – al XIV-lea) la Destrămarea și refacerea relațiilor imperiale (1989 – 2022), nimic nu-i scapă istoricului polonez, atent la detaliile istoriei naționale și totodată reconstruind puzzle-ul frontierelor teritoriale, mereu în schimbare, pentru a se ajunge la aceste întrebări care stăruie & la posibile răspunsuri:
„Putem oare să ieșim din această stare de război, să ne regăsim liniștea în această perioadă dificilă? Cum putem spera că vom depăși fatalismul din relațiile polono-ruse? Aș oferi un răspuns în câteva puncte simple. În primul rând, nu avem voie să uităm istoria. De multe ori se recurge la argumentul: să nu reluăm aceste chestiuni, pentru că ele sunt doar o povară în relațiile noastre, să tăiem trecutul cu o linie groasă. Mi se pare că cei care spun asta nu înțeleg problema fundamentală a relațiilor polono-ruse din ultimele câteva decenii – perioada succesiunii imperiului sovietic. Putem spera la o înțelegere cu Rusia și cu rușii doar pe baza respingerii moștenirii totalitare. Milioane de ruși care sunt (sau ai căror strămoși au fost) victime ale acestui sistem sunt supuși unui val intens de îndoctrinare, care le inspiră un sentiment de mândrie față de imperiul ai cărui sclavi au fost și rămân în continuare. (...)
Oare chiar trebuie să plecăm de la premisa că rușii vor trăi mereu în minciună, că se vor supune de fiecare dată puterii teroriste a celui mai puternic? Putem să facem această presupunere și să întoarcem spatele Rusiei, însă atunci va trebui să ne gândim dacă putem construi un zid care să ne pună la adăpost cu adevărat de Rusia. Un astfel de zid ar putea fi construit de întreaga Europă, dar cum convingem oare întreaga Europă să adopte o politică aptă să spulbere în sfârșit structura imperialistă a identității ruse?”
Cât privește miezul cărții, altminteri editată în condiții excelente, încorporând o duzină de hărți, portrete, tablouri, fotografii, placate etc., remarc consistența informațiile & competența analizelor, ceea ce înseamnă că volumul se adresează atât specialiștilor în domeniu, cât și unui public larg. (Și politicienii, ruși sau polonezi, dar și europeni, vor fi pus oare mâna pe carte? La noi, Oleg Serebrian, specialistul nr. 1 în geopolitică, trebuie să cunoască neapărat lucrarea...)
De bună seamă, cum să nu-i dai dreptate lui Andrzej Nowak: „Libertatea și despotismul nu sunt delimitate geografic. Sunt impulsuri înscrise în firea umană. Istoria creează totuși de-a lungul veacurilor și prezintă retroactiv forma condiționărilor care permit ca libertatea să se dezvolte sau să fie înăbușită; condiționări care întăresc tehnicile despotice sau le subminează. Tocmai aceasta este una dintre posibilele istorii de reprezentare a relațiilor polono-ruse”. (Dar și româno/moldo-ruse, în paranteză fie spus.) Or, ca națiune n-ai cum să-ți alegi vecinii, dar te poți situa, ca neam & ca individ, de parte binelui sau a răului, în funcție de ce cultivi tu/neamul din care te tragi în țara ta: libertatea sau despotismul. Cultivați-vă deci, sau pre limba lui Dante zis: Più libri, più liberi!
16 septembrie ’24