Arma justiției controlate

Vitalie Ciobanu

Dacă mai vrem dovezi, le găsim în raportul privind indicele Integrității Publice pentru 2017, în care justiția din R. Moldova s-a clasat pe locul 105 din 109 state...

Your browser doesn’t support HTML5

Arma justiției controlate


Noul an a debutat cu tensiuni în Republica Moldova. Se poate spune că miza uriașă a viitoarelor alegeri parlamentare pentru toți actorii politici, dar mai ales pentru soarta acestui stat, grav avariat, reprezintă cauza fundamentală a conflictelor care s-au întețit. O parte din ele sunt la vedere, altele se desfășoară în culise, departe de ochii presei și ai opiniei publice, creând o nebuloasă, o rețea de contradicții greu de explicat și conciliat.

Uimitoare e pofta de putere a Partidului Democrat, care încearcă, folosind justiția și alte structuri de stat, să reducă la maxim câmpul de manevră al adversarilor săi politici. Guvernarea modifică legi, obține (numai ea știe cum) decizii judecătorești pentru a-și apăra propriile interese și a se sustrage controlului public, așa cum s-a întâmplat, de pildă, în cazul actualului mecanism de finanțare a partidelor politice, după ce o formațiune de opoziție, PAS, a semnalat depășirea plafonului contribuțiilor în numerar, în 2016, de către Partidul Democrat, care a și refuzat să vireze suma respectivă în bugetul de stat, încălcând prevederile legale.

Protestele de stradă din Republica Moldova au cedat locul altor bătălii, purtate în sălile de judecată, în cabinetele capitonate ale unor instituții publice. E un război de uzură, ai cărui soldați nu mai sunt politicienii, ci juriștii, avocații, retorii de meserie, funcționarii versați în tertipuri procedurale, consilierii neîntrecuți în tălmăcirea și răstălmăcirea unor regulamente și definiții.

Ca să reușești într-o asemenea confruntare ai nevoie de cel puțin un masterat în jurisprudență – dezbaterile sunt de nivel cvasi-academic! –, și în plus de capacități lingvistice ieșite din comun, să fii atent la virgule și la conjuncții. Astfel, motivându-și refuzul de a permite organizarea unui referendum legislativ pentru anularea votului mixt și revenirea la sistemul electoral proporțional, CEC-ul a invocat erori subtile de redactare și discrepanțe neglijabile de fapt în listele de nume din actele prezentate de grupul de inițiativă. S-a întâmplat ca în celebră spusă a lui Klaus Iohannis la o ședință a fostului guvern Grindeanu: „Sunt doi elefanți în încăpere, pe care ne prefacem că nu-i vedem”. Președintele român se referea la amnistie și la celebra Ordonanță 13, care dezincrimina abuzul în serviciu. La Chișinău în încăpere era un singur „elefant”, dar unul mare de tot, și anume: râvna deosebită a unora dintre membrii CEC, în frunte cu șefa acestei instituții, de a zădărnici un demers civic neconvenabil puterii.

În cadrul acestor ședințe, există practica vicioasă a citării selective (firească într-o țară a justiției selective!), așa cum a făcut CEC-ul, invocând Comisia de la Veneția care spune că legislația electorală nu poate fi modificată cu un an înainte de alegeri. În orice activitate, ca să nu greșești, îți trebuie memorie și bună-credință. Spunem asta întrucât tot Comisia de la Veneția a vorbit despre caracterul inoportun al adoptării votului mixt în Republica Moldova, unde există riscul coruperii politice a celor aleși, însă puterea de la Chișinău n-a dat doi bani pe aceste avertismente. Trecerea la votul mixt s-a făcut în lipsa unui consens național și în afara unei consultări populare – aspect constatat și de Parlamentul European –, or grupul de inițiativă tocmai o consultare populară vrea să organizeze, iar puterea se opune. Democrația are nevoie de legitimitate și de coerență, în caz contrar se va prăbuși în haos și în arbitrar. Exact ce avem azi în Moldova.

O altă bătălie se duce în zona administrației publice locale, unde Partidul Democrat desfășoară o campanie agresivă de racolare a primarilor opoziției. În ultimele zile atenția presei a fost atrasă de greva foamei declarată provizoriu de un grup de consilieri municipali de la Bălți, aleși din partea „Partidului Nostru” al lui Usatîi, care reclamă un „atac raider” al PD împotriva celui de-al doilea oraș ca mărime din Moldova. S-a procedat în două etape. Mai întâi, guvernul a căutat să câștige aprecierea cetățenilor, rezolvând problema evacuării deșeurilor care sufocau orașul – situație gestionată prost de primăria Bălți. În etapa a doua, declară consilierii revoltați, asupra lor au fost asmuțite poliția și procuratura: oamenii sunt șicanați, li se blochează activitățile comerciale. Acum consilierii greviști solicită sprijinul organismelor europene, pe care le invită la Bălți, pentru ale prezenta situația, așa cum o văd ei, și pentru a li se face dreptate.

Primarul de Bălți, Renato Usatîi, fugar la Moscova, este un politician pro-rus provenit din lumea interlopă. Omul servește interesele politice ale Rusiei și a demonstrat-o în momentele-cheie, votând pentru Dodon în alegerile prezidențiale. Doar că războiul guvernării cu Usatîi și partidul său nu pare a fi deloc o luptă de dragul opțiunii proeuropene a Moldovei, cum susține presa arondată PD-ului, ci mai degrabă o reglare de conturi între foști parteneri de afaceri, care se mai și acuză reciproc că ar fi planificat asasinate unul împotriva celuilalt. Curat conflict ideologic!

Că nu e altceva decât o confruntare între clanuri, o împărțire a zonelor de influență, se vede din atitudinea diametral opusă a guvernării față de Ilan Șor, un alt politician declarat pro-rus, ajuns primar de Orhei, vedetă în afacerea miliardului furat și martor indispensabil când e vorba de „îngroparea” adversarilor politici ai Partidului Democrat. Dosarul Șor este tergiversat cu intenție, afirmă analiștii, până la prescrierea crimei săvârșite. Ce vreți, bancherul-primar nu e totuși un spărgător de rând, a înlesnit furtul unui miliard de dolari, e un cadru prețios, o comoară națională!

O altă contraperformanță a justiției moldovene s-a produs pe 16 ianuarie 2018, când au fost exonerați de orice răspundere penală doi foști polițiști, acuzați într-unul din dosarele de tortură din 7 aprilie 2009. E vorba de Petru Corduneanu, fost șef al Direcției ordine publică a Comisariatului de Poliție Chișinău, și de adjunctul său de atunci, Dumitru Rusu. Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul în anulare depus de procurori în cazul ex-deputatei Valentina Cuşnir, care susține că cei doi inculpați au bătut-o în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 în centrul orașului. Corduneanu a devenit recent parlamentar socialist. Într-adevăr, iată o luptă geopolitică necruțătoare, la care participă și magistrații moldoveni!

Dacă mai vrem dovezi, le găsim în raportul privind indicele Integrității Publice pentru 2017, în care justiția din Republica Moldova s-a clasat pe locul 105 din 109 state supuse analizei. „Sunt foarte multe lucruri în acest sector cu care nu sunt de acord”, declara la instalare în post noul ministru al Justiției de la Chișinău. Domnia sa va avea acum ocazia să le corecteze.

Când te comporți discreționar și antidemocratic, chiar și o lege necesară, cum este cea menită să combată propaganda rusească, devine vulnerabilă. O compromiți tu însuți, oferind muniție agitatorilor pro-moscoviți care fac apel la încălcarea dreptului cetățenilor la informare. Și această demagogie a ajuns până acolo încât unii propagandiști „cu ștaif” de la Moscova compară aberant interzicerea emisiunilor politice rusești în Moldova cu bruierea posturilor de radio Europa Liberă și Vocea Americii pe timpul Uniunii Sovietice!...

Nu e ușor să guvernezi în Republica Moldova – un stat cu multiple diviziuni etnice, culturale, civilizaționale. Nu se poate fără bună-credință, fără să respecți opinia oamenilor, fără să aplici legea în mod egal, nediscriminatoriu. Să știi că nu e târziu să o faci chiar și într-un an electoral.

* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.